Povești la gura sobei: Cu copii și câine

Pe vremea asta cu ninsoare se sta acasă, la gura sobei, sau la robinetului caloriferului, și se spun povești sau se fac copii, fiecare după posibilități .

Eu o să vă spun o poveste, că doamna e la protest ,copii am destui și mă gândesc că poate ar fi mai bine să vă trageți și voi prezervativul ăla mai cu hotărâre.

Am trecut azi pe la un prieten care nu are copii și nu știu sigur dacă își dorește, da’ pen’ că eu sunt prieten adevărat, nu mă prefac, m-am asigurat că nu visează cai verzi pe pereți și i-am adus pe cap pe ai mei.

Când am ajuns, din spatele ușii se uita cu jind la copiii mei o cățea albă, frumușică. Nu, nu se uita să îi mănânce , deși nu era o idee rea.

S-ar fi jucat. Bineee.

Și au început să se joace. Mi-am instruit copiii să fie fair-play, fără faulturi, fără tras de coadă, fără spart chestii, că nu suntem acasă la noi.

Copiii au plecat cu câinele pe scări în sus, pe scări în jos, pe canapele, pe sub mese. Peste tot.

Ne-am luat noi la vorba, la turul casei, la mers după pizza ca să îmi trag curul într-un Smart electric ( îmi place mașina aia, băi , cred că îmi caut un prelungitor 🙂 ) . Când ne-am întors , copiii trăgeau câinele. S-ar mai fi jucat el dar nu prea.

Ne-am așezat la masă, iar câinele a venit iute și și-a băgat acolo . Copiii l-ar fi vrut afară, dar el nu. Copilul cel mic a intrat după el sub masă. Îl lingea câinele , că asta e tot ce mai putea să se joace. Când n-a mai putut nici asta lingea copilul câinele.

Până am plecat copiii se alergau între ei, bă pe scări, ba pe sub scări. Până la urmă am răzbit și i-am prins de i-am aruncat în mașină .

Nu știu dacă amicul meu mai vrea copii, sau dacă mai vrea să îi vadă pe ai mei vreodată dar cu plimbatul câinelui l-am rezolvat cel puțin pe o zi. Probabil că doarme până mâine , ceea ce speram să facă și copiii, de cum îi pun în mașină. Că doar trebuiau să fie obosite. Mă rog, după ce trecem de ” tunel” , în tunel se strigă, se știe. Every fucking time.

Până la ora asta adormi unul. Și mă gândeam eu așa că ne trebuie o casă cam că aia de mare, nu jegul asta de 80mp, și vreo 3-4 câini măcar, că cu unul n-ai ce să faci, își dă ăla demisia și ia câmpii in două săptămâni , cât de jucăuș ar fi el. Așa am avea și noi un pic de liniște și odihnă.

0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of
guest
10 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Alifie
Alifie
6 years ago

Ahahahahaha :))))))))))))))
Super simpatici copiii!
Cea mica imi alerga si ea pisicile si cainele prin curte, asta pana o implinit 7 ani, ca de atunci trebuie sa o dezlipesc cu ranga de la computer si telefon. Cel mare se mai joaca cu alergat, aruncat si topait numai daca are prieteni in vizita, altfel ii tot lipit de computer.

Manowar
6 years ago

Pai, nu asa se face.
Arata-i unul de vreo 2 ani. Dar nu de-ala invatat cu olita. Lasa-l la el vreo 3 zile. Dupa, nu mai vrea.

Manowar
Reply to  Catalinx
6 years ago

Pai, coaie, nu ca “vazut”. Ia boss de-aici si schimba. Si sterge-le boratura de la botnita. Si trezirile noaptea cu urlete pentru ca dinti. Si restul. Nu varianta demo…

Manowar
6 years ago

Auzi, ma, dar, de curiozitate, cum de protesteaza romanii mereu duminica, fix atunci cand nu-i nimeni acolo sa ii bage in seama?

Imi aduce aminte de bancul ala cu tipul care-a dat 4 numere. Si gagica? …n-a venit.

Joint
Joint
6 years ago

@Manowar,pai cand boss daca nu in week-end si sarbatorile legale ? Greu in rest ca lumea are de platit rate,chestii

Marian
Marian
6 years ago

Plusez cu 2 caini si joaca afara.
Si oricat de naspa e pre-go-live, tot vrei copii 🙂