Chestii locale.
Am ieșit să ia copiii puțin aer. Și să mă joc cu rabla prin nămoale. Cocoțat deasupra pădurii să le-arăt unde-mi rupeam bocancii acu’ 25 de ani.
Pentru mine nu mai e la fel. Păduricea e acum neîncăpătoare, cam de oriunde m-aș uita îi văd mărginirea, necum să mai simt fiorul ăla de copil rătăcit cu mucii târâș.
Văd copaci trântiți și nu știu dacă se fură sau se rărește legal. Unii sunt marcați, alții nu. Deci probabil că e românește . Și așa și așa .
Deasupra le-arăt copiilor “pădurea” mea. A trecut un sfert de secol de când l-am ajutat pe tata să pună salcâmii ăștia .
Sunt subțiri, că i-a recoltat tata de două ori deja. Și că nu i-a rărit. Noi i-am pus 1 la metru intre ei, cam așa.
Dar nu mai merge cu exploatarea. Pe orice suprafață din fondul forestier de sub 50 sau 100 de hectare se dă autorizație de exploatare de 3 metri cubi la hectar. Perdeaua asta nu face parte din fondul silvic . Se ia autorizație de la primărie . Și se dă, poți să tai la ras.
Da’ nu e de ajuns. Ca să îți transporți lemnul acasă, pentru orice trece de 8cm in grosime se cere să fie marcat și să ai bon de transport. Astea se iau de la ocolul silvic. Vine un pădurar și îți marchează în baza autorizației. Pe care îl plătești . Cam cât nu face. Să îți recoltezi lemnul tău. Mdeh, vremuri.
Vremuri apuse.
În schimb noaptea e ok. Se poate fura în liniște. Inclusiv din plantația ta privată.
Dacă ai văzut că se fură din pădure ai făcut reclamație la inspectorul pădurilor ?
Inspectorul pădurii parcă era o aplicație de verificat ceva avize de transport lemne, acolo nu era nimic de genul. Erau niște oameni care tăiau lemne și la parte din ele am văzut și marcajele.