Audierea L.C.K: merită statuie

Nu-s interesat  prea tare de ”ce mai face D.N.A. zilele astea”. Am altele în cap.

Dar am tot auzit că a facut nenea ministrul justiției ceva plângere la CSM ( nu știu termenul corect, sunt oarecum profan, când e vorba de  noțiuni de drept administrativ) s-o revoce pe voiam să zic Codruța, dar mă văd nevoit să spun doamna Kovesi după ce am auzit-o vorbind.

Și am ascultat o înregistrare a audierii pe YouTube, intitulată,  foarte  senzaționalist si scârbos,  “Confruntarea Finala la CSM“.

Menționez că nu pretind să înțeleg toți termenii tehnici folosiți și nici nu am timp să mă documentez. Mai ales că ascultam cu jumătate de creier, cealaltă folosind-o să scriu chestiile mele tehnice, ca munca, cum ar veni.

Pun poza asta ca un punct de vedere. Daca nu ești programator te aștepți să nu prea înțelegi mâzgaleala asta. E normal. Cam așa te aștepți să nu înțelegi ce dracu’ spun profesioniștii din justiție la o audiere.

Și cam așa a început conferința aia când vorbea nenea ministrul. Vorbea de chestii tehnice, cumva implicite pentru ei, acolo.  Cei din CSM nu erau de acord cu el, dar ne-știind despre ce vorbesc nu puteam să le dau dreptate sau nu. Tot ce pot să spun e că discursul ministrului e foarte vag și pe alocuri inexact, iar uneori are accente de lipsa de profesionalism și construiește discuția așa cam ca pe șanț.

Despre partea specifică noțiunilor de drept administrativ, nu mă bag, o fi corect.

Cum aș spune eu despre codul de mai sus : Băi, nene, codul ăsta e de căcat, uite ce urât arată,  lumea folosește tipuri de referință acum, ce e cu  work area ălea acolo , din anii ’90, și cu funcția aia RFC? Chestiile ăstea sunt obositor de lente, să facă dom’ne  chestii mai rapide, citiri directe din baza de date, toată lumea știe că un query e mai rapid. Afară cu programatoru’.

Am încercat să-l ascult pe nenea ăla de 3 ori., cu repeat și am renunțat. După care a venit rândul LCK,  care a curs lin, eu am înțeles cam tot ce spunea în background,  în timp ce îmi scriam mizeriile mele.

Atât despre discursul doamnei că nu e mai mult de spus. De unde stau eu, l-aș lua pe ăla de mână și l-aș trimite acasă cu mesajul să se întoarcă atunci când învață să se exprime și să vorbească coerent.

Ca și cum ar veni cineva și-ar zice, relativ la ce-am scris mai sus:  Domnule,  acolo nu-i  work area. “Work area” e  o variablă de tip linie de tabela, deci o structură, care la declarare are un tip și ocupă spațiu în memorie, întrucât datele sunt transferate într-un spațiu în memoria de program.

Acolo e un ”field symbol”, care reprezinta de fapt un pointer care se poate  asocia unei variabile, de exemplu unei linii dintr-o tabelă internă.  Pointer care nu ocupă spațiu  deoarece este doar o legătură către o adresă deja existentă și care e util că permite modificarea conținutului adresat direct, fără să mai fie nevoie de transferul datelor înapoi în variabila sursă.

Desigur, o variabila de tip referință e mai modernă și mai utilă, dar ”field symbol”-ul e mai comod de folosit deoarece permite declararea fix in locul în care se folosește și asimilează corect tipul de referință, pe când declararea generică a tipului referință trebuie făcută anterior sau in altă construcție decat la parcurgerea unei tabele cu ”LOOP”, iar eu sunt programator din ăla care scrie cod precum dictează și vreau să fac declarațiile acolo unde am nevoie și cât mai simplu.

Iar pentru query îți trebuie access direct la baza de date in sistemul destinație, identificat  în acest caz de iv_logsys,  care nu este oferit.  Singurul acces disponibil este prin Remote Function Call, prin urmare sunt obligat să folosesc această tehnologie și o funcție de citire din tabele generică.

Una peste alta, am ascultat un om care se prezintă profesionist, cu vreo 5 dosare unul peste altu’ conținând răspunsurile la acuzații,  și care arată că știe conținutul lor.

Rara Avis.