De aia nici nu am mai scris nimic pe-aici zilele astea.
Obișnuiam să lucrez in serii de 16 ore pe zi până la 80 de ore pe săptămână.
Obișnuiam , dar eram mai tânăr și mi se părea că-i în direcția bună, că restul echipei e cu mine, că e ceea ce trebuie să fac. Da, pentru bani, dar cu ceva vânt în pânze.
Dacă se întâmpla ceva obișnuiam să nu plec acasă până când situația e măcar sub control.
Eram mai tânăr, dar nu asta cred că-i problema. Acum 8 ani, la început de decembrie, îmi luasem concediu de la firma unde lucram de zi, ca să merg în Israel pentru ceva training și workshop la firma unde lucram noaptea.
Halal mod de a-ți petrece concediul ați zice, dar eram sărac lipit mai ceva ca un timbru pe plic. Începusem eu să câștig binișor, dar nici sărăcia asta n-o tratezi așa cu câteva salarii.
Prin urmare ori era asta, ori aș fi petrecut un mijloc de decembrie glorios în București, că nici mașină nu aveam în perioada aia, măcar cât să merg la țară, la ai mei. Asta în teorie, că în practică, în vremea aia la ai mei încă ne căcam în curte cred și nu prea am trecut eu des pe la țară până nu am rezolvat problema asta, în special cu un copil de cam un an.
Deci ori ne petreceam începutul iernii bucurându-mă de copil ( read sarcasm), fie la muncă în țări străine, unde măcar plăteau alții avionul, hotelul și restaurantele. Simplu, nu ? Și dacă era și Jerusalem, parcă nu e o idee așa de rea.
Măcar îmi luasem și soția după mine, care tocmai începuse să lucreze și ea pentru ei. Măcar ea a avut timp să vadă JLM-ul atunci. Eu l-am văzut în celelalte vizite, pe bucățele. Mergeam totuși cam pe fiecare seara in cârciumi, care era un pic de-o gură de aer, în rest ne futeam cam ca disperații, că plm, știi cum e când scapi de lângă copil. Eram acolo de duminică până duminică dimineața, îmi aduc aminte ca azi. Vacanță am zis, nu?
Joi seara s-a rupt pisica și a fost ditai outage-ul, d-ăla frate cu falimentul, se mai întâmplă așa în start-up-uri.
Plănuise șeful meu ( am rămas amici ) o (altă) cină în 4 nu mai știu unde. Plm, știa el cele mai mișto locuri unde poți mânca în orașul ăla.
Evident că n-a fost loc sa mai vină, la un moment dat, pe la unu noaptea m-a trimis acasă, dar am plecat toți pe la răsărit așa. Îmi picau ochii în gură și cred că am lucrat și vineri ceva, și sâmbătă tura de dimineață și am bătut pe urmă tot orașul ăla “always uphill” pe jos, de mână cu soția de-am făcut și bășici de la tenișii ieftini. De fapt erau scumpi – “Adidas”, dar se simt ca făcuți la Finca. Încă îi mai am, că sunt zgârcit.
Și au mai fost și alte outage-uri de se întâmpla să lucrez și ture de zi la un job și de noapte la ăsta , cu maxim o ora intre ele, și trăgeam așa ca un animal, cât am putut fizic, pentru că credeam că e pentru o cauză bună și nu vorbesc de-acum câtuși de puțin de bani, că banii mi-au rămas mici în timp.
Dar când vezi că toată lumea trage, că-i alb, că-i negru, că-i femeie sau bărbat, sau că-i pulifrici sau șef ( am lucrat ture întregi de noapte cu șeful șefului meu, când aveam nevoie de ajutor iar șeful direct nu se pricepea pe linie de sisteme și rețele) și nu a fost nicio problemă pentru nimeni.
All-hands on deck era all-hands on deck și te așteptai la 2 noaptea să sune și Eli să întrebe dacă poate sa ajute cu ceva. În fond, erau milioanele lui în pericol.
Mai apoi m-am mai răcorit și am ales sa nu mai tratez fiecare zi ca și când n-ar mai exista mâine și tre’ să termin totul azi. Dar mi-a rămas cultura evenimentului ,a deadlineului și a efortului concentrat.
Anul trecut mă pregăteam să asigur un go-live decent și eram într-o poziție ingrată. Nu o să comentez prea mult că nu am nicio satisfacție să dau vina pe alții, deși e românește, dar să zicem doar că am fost adus acolo ca coordonator funcțional. Iar când cocoașa cămilei se pregătea să crape, cam cu 2 săptămâni înainte de Go-Live, PM-ița s-a gândit că-i un moment oportun să se îmbolnăvească tot mai des, până m-a lăsat de tot pe mine să mă ocup și de partea asta. În fond, dacă nu mergea bine, era vina mea, dar era acceptabil, că eram nou pe poziție , etc.
Doar că pentru mine nu era acceptabil. Nu, nene. Nu descriu mai mult despre condițiile personale, mai e un articol pe tema programat prin noiembrie, când voi fi în vacanță, dar treaba e că atunci când m-am văzut pus pe poziție de țap și toată lumea era un pic căcată că ce ne facem am decis cu de la mine putere că facem ce știu eu mai bine: muncim.
N-am realizat atunci că schema asta a mers pentru că eram într-o companie selecta de indieni și pakistanezi ( unii naturalizați) și că ăștia daca tragi de ei, nu zic nu, mai de rușine, mai de frică,mai de bun simț și spirit de echipă. Am crezut că așa e normal, taică. Și mai erau niște tanti de la business care o iubeau pe PM-ița mea numai în gură, așa că chit că făceam pe stalkerul toată ziua și trăgeam de ele ( și răspundeam când trăgeau ele de mine înapoi, și nu dormeam până nu aveam o soluție – deși mai aveam un proiect atunci ) băi, nu comenta una. Erau foarte zen, foarte happy, aveam sentimentul ăla că fac ce trebuie. Și după câteva zile în care dormeam câte două ore pe noapte la schimb cu indianca cu care am împărțit cea mai mare parte din muncă, ne-am trezit că am rezolvat go-live-ul mai devreme cu vreo 6 ore decât minimul estimat. Pe care le-am băut, cum ar zice Horațiu Mălăele.
Nu contează restul, mândria personală ,sau CV-ul pentru scopul articolului astuia.
Ce contează e că eu pe proiectul de acum am terminat dezvoltarea prin mai. După care au apărut chestii politice, că de ce ai dezvoltat așa și nu altfel. Că sa avem ședințe, că să pula mea fără vreo finalitate.
După care ăla care a futut buha cu toate căcaturile și-a luat sabatical juma’ de an, când nu a mai putut rezolva furtuna de căcat și venea înspre el, iar de aici la loc comanda.
Și am stabilit noi Cut-over-ul și Go-live-ul într-o bună zi, care s-au amanat cu vreo o lună, că echipa de business nu a binevoit nici să testeze, nici să semneze UAT-ul. Am făcut eu cutover plan și plan de migrare și ce mai e și, să ne înțelegem, eu aici sunt doar un developerici foarte bine plătit și nu vreau să îmi arog alte atribuțiuni, dar mă gândesc că băi, a trecut un an, nu mai pot să îmi justific timpul, am mai luat eu muncă pe alte proiecte dar totuși, hai să punem soluția pe sistemul productiv și să ne spălăm pe mâini.
Ne aliniem toți să ne întâlnim 2 zile la un loc și să îi dăm drumul.
Unu’ nu vine că e frig și că să țin eu locul de arhitect că și așa nu e mare lucru de făcut ( aici cam avea dreptate).
Pe avion îmi repetam planul în cap și cum vom avea noi un release epic și cum eu am idee despre orice probleme pot apărea și cine și cum poate să mă ajute că de aia sunt un consultant pizdă pe domeniul meu ( adresa de LinkedIn aici, lol ) .
Altul a venit, ne-a încuiat în sala de ședințe ( nu glumesc ) și dus a fost pe ziua aia. Nu l-a mai văzut nimeni de la 8:00 dimineața.
Altul de care aveam nevoie ca de aer a plecat la două că avea curs de golf și ” i s-a stricat și laptopul” taman atunci și stricat a stat până a doua zi pe la prânz.
Altul de care depindeam a plecat la dentist și când a venit a zis că nu are timp de go-live-ul meu, că dacă nu mă descurc să vorbesc cu arhitectul ( ăla de mai sus ) .
Am lucrat eu și cu doi tipi . Unul a apăsat 2 butoane , altul a apăsat mai multe dar unele prost și mi-a mai futut și ăla vreo 4-5 ore, că presupun că i se părea că avem destul.
Iar PM-ul îmi spunea că nu e grabă. Îl înțeleg că nu avea ce pula mea să îmi spună MIE, că nu mai aveam mâini libere măcar să-mi mănânc cina la restaurant sau să dorm, dar măcar să facă ceva cu leprele celelalte.
“We’ll be ready when we’re ready!”.
În mod normal trebuia să mă bucur de restaurant, de bere, de vin, de pula în pizdă, dar nu prea e chestia asta in ADN-ul meu.
Am tinut-o într-una până am ajuns acasă, prin aeroporturi, și acasă , și dimineața când m-am trezit, și vineri pănă seara când după ce am descoperit atâtea căcaturi de care nu am știut și de care nu îi păsa nimănui a trebuit să mă opresc că iar plecaseră toți acasă și nu avea cine să îmi trimită datele.
Iar sâmbătă și duminică am dormit.
Bolnav și înfrânt că nu am reușit și cel mai amar gust e ăla dat de faptul că eu sunt ăla care greșesc eu sunt singur împotriva tuturor și singurul care dă două paie pe chestiunea asta.
Iar azi ( luni ) am luat-o de la capăt și am tras de ei că de hoit și am terminat într-un final cam tot ce puteam să fac iar acum mâine pot să apăs un buton și să le dau cheia.
Și tremur și am frisoane și mă simt de parcă sunt bătut și-ar trebui să muncesc mai puțin mai ales când nu dă nimeni două paie pe ăsta, sau ar trebui să schimb echipa.
Ei sunt fericiți, dar eu nu. Nu pot să îmi atârn poza pe wall of fame și mă roade că orice aș fi putut face nu pot compensa pentru o echipa întreagă de durinpuliști.
Sunt nemulțumit și nu mai e vorba numai de bani, deși, dacă e pe așa, mă pregătesc să îi jupoi, că altă consolare n-am.
Boss, esti consultant. Esti acolo sa-ti iei banu, nu sa primesti apreciere.
Satisfactia profesionala e un lux la care tre sa mai renunti din cand in cand. Altfel costa. Bani.
Mda….. Asa se întâmplă la toate casele mari
Sunt acolo sa castig din ce in ce mai multi bani. Pentru asta ai nevoie de reputatie. Unstained.
Stii care e ironia? Ca si ei isi pun acelasi success in portofoliu/cv. :))
Ma amuza ca ne-au trimis la lucru ceva training/informare de la hr. Cu regulamentul intern. Ca cica promovarea&maririle nu se fac pe baza de productivitate. Adica stiam si eu, dar asa, scris negru pe alb?!! Dap. Chiar asa. Se fac strict pe certificari si cunostinte care maresc valoarea pe piata muncii. :)) Deci da. Probabil ca si de asta ii mai doare in cot.
Ca si ei isi pun acelasi success in portofoliu/cv. Da, isi pun, toata lumea o face si uneori au noroc, alte ori ghinion, ca indianul care e maine chemat la interviu si care se lauda in CV ca a lucrat la o companie la care am lucrat si eu si mai ales pe un proiect pe care am lucrat si eu, gen un copil de suflet asa ( proiectul) si cam stiam lumea de pe ala, inclusiv indienii de la offshore support, iar ala nu a fost nici la 200 de metri de proiect. Si probabil ca daca eram intr-o… Read more »
Din putina mea experienta mea (5-6 ani in “departamente de it”) sunt foarte putini oameni care au dorinta sa respecte un astfel de termen sau macar sa fie cat mai aproape de el.
Tot din experienta, de fiecare data cand am facut un exercitiu asemanator cu ce ai facut tu, am invatat diverse lucruri despre ce ar fi trebuit facut a.i. sa evitam problema respectiva.
La sfarsitul zilei, poti spune ca a meritat ?
Pai, ceilalti sunt mai destepti. La final, e felicitata echipa, nu prostul care a dormit pe birou. Si orice iese bun din asta, le iese si lor. In conditiile astea, de ce si-ar fute noptile aiurea? De ce nu s-ar duce la golf sau la dentist? Se gaseste un prost care sa le faca treaba oricum. Bine ai venit in socialism. Unde la ce bun sa te dai de ceasul mortii, ca nu-i ca si cand iti rezolva vreo problema. Si de obtinut, obtii niste muie cu sloboz in cel mai bun caz. Ca da, esti tu foarte bine platit…zici… Read more »
da’ de curiozitate, cum functioneaza plata ca pm? adica, inteleg ca e diferit de coordonator functional. e mai bine sau mai prost platit intre consultant, developer, pm, coordonator? Stiu pe cineva care a plecat ca project manager de pe o pozitie de consultant functional. Ma rog, salariul era bun, dar mai ales i-au dat o serie de indicatori (pt proiectul overall) si i-au promis un bonus maret in functie de aia. nu e manager, e pe 1 an acolo-e drept, angajat, nu contract.
e un caz mai ciudat sau cam asa se procedeaza?
Eu nu am fost recrutat vreodata ca PM, am ajuns de doua ori in pozitia asta pe motive de “imi pare rau, m-am imbolnavit, n-are cine” sau ” plec in concediu, hai pa-pa-pa-pa, succes cu proiectul”, prin urmare nici nu am fost platit mai bine nici n-am primit bonusuri contractuale. Cred ca depinde de domeniu si contract. Cu angajatii permanent e posibil sa fie si bonusuri, am avut si eu, fara sa fiu PM, pe baza de indicatori de calitate. Personal, nu prea dau doi bani pe alea, ca te trezesti ca daca merge firma prost financiar nu prea conteaza… Read more »
Tbh, are balta peste. In ambele sensuri. Iar eu nu crap pe baricade pentru astia. Nu pe banii astia. Stii ce-am observat eu? Ca aia care au milioanele – vreun Eli de-ala – nu-s cu mine daca ma culc la 4 am. Si oricat m-as uita a doua zi dimineata (ca logic, se asteapta sa fiu acolo a doua zi dimineata chiar daca m-am culcat la 4) in cont, nu vad acolo sa-mi fi trimis vreun milion, daca tot i-am economisit/salvat 5. Asa ca sa mai si suga pula, ca eu la 5 pm ma duc sa salvez Sanctuary de… Read more »
Cum am spus, problema nu-i de banii companiei si nici nu-i de, bai, hai sa rupem norma zilnic. Adica, cand e de boierit, chiar s-o boierim. Dar bai, avem un deadline, o chestia acolo. Sponsorii proiectului se uita la lucruri din astea si in functie de ele bifeaza succes sau nu. Ii inteleg si pe aia angajati ca li se rupe pula de contractorii ca mine, si eu as face la fel, ne separa cam un salariu intreg pe fiecare luna, da’ pula mea si contractorii o ard asa si in bataie de joc ? Nu-i vorba, ok, pun eu… Read more »
Da.
Contractor == mercenar. Nu-mi pasa de soarta bataliei.
Uite o intrebare pentru tine (nu e nevoie sa imi raspunzi). Daca maine te loveste o masina, ai tratamentul platit in spital? Recuperarea? Esti platit pe perioada aia?
My friend, mi se rupe pula de proiect si sponsorii proiectului. Like I said, are balta peste si nu impart milioanele cu mine. Careface.jpg daca inchid sandramaua. Next.
Daca maine te loveste o masina, ai tratamentul platit in spital? Recuperarea? Esti platit pe perioada aia? Astea-s platite cam mereu de asigurari. Adica nu stiu cum o fi in UK, da’ cand eram angajat si-am ramas aproape orb vreo cateva zile concediul medical a fost decontat de asigurarea la CNAS, aia de stat. In fapt, in cazul de fata, raspunsul e cam nu. Adica tratamentul si recuperarea cred ca intra pe asigurarea de sanatate default, daca merg la stat, da’ spaga nu. Dar e un nu ca-s zgarcit si ca urasc asigurarile, ca principiu, cu exceptia cazului cand nu… Read more »
De acord. Plm, dar te poate incurca un pic. Eu zic ca merita sa impingi putin mai tare o perioada scurta, cand e nevoie, pentru a-ti asigura ca n-ai un pay-gap.
Poate nu mereu, plm, la un moment dat poti sa iei o pauza, da’ stii cum e, fiecare avem o agenda personala, iar eu unul am un threshold pe anul asta si nu vreau sa fiu sub el.
Cum ai zis la tine : Failure is not an option.
Coaie, ce incerc eu sa-ti spun e ca esti o consumabila si atat. Ca toti angajatii – indiferent de salariu si contract. Esti doar o rotita din ce in ce mai ruginita care face un mecanism sa produca bani – pentru omul invizibil, de obicei. Ala care detine cursul de golf. In ultimii 6 ani am lucrat pentru unii care fac/faceau miliarde. Nu mi-au trimis vreun milion in cont, din cate stiu eu. Nu a fost rau sau ceva – dimpotriva – dar…stau sa-ti plece 30 de clienti care dau milioane pe an. Iar eu ti-i intorc din drum si… Read more »
De aia sunt platit dublu. Ca sa ma asigur ca-mi permit niste downtime. Nu inseamna failure, ci un (scurt) concediu. Binemeritat.
Pe scurt, I work for money. If you need loyalty, buy a dog. Absolut, aici nu-s diferit. Si d-aia tocmai i-am spus agentei sa-mi rotunjeasca putin suma, or else. Bine, cand ma gandesc i-am scris mailul vineri cand nu eram suficient de nervos, da’ oricum e la modul, baieti judecati voi daca aveti nevoie sa mariti rata. Daca nu, nu-i bai, mai tin aproape pana la sfarsitul anului, daca nu pica ceva pana atunci, si muie. Eu stiu ca-s doar o rotita, nu imi imaginez diferit, da si rotitele astea, nu-s toate la fel, unele se invart degeaba altele nu.… Read more »
Pai, probabil ca tie iti pasa de bani mai mult, desi nu stiu de ce (din cate stiu, castigi mai bine ca mine).
La cum vad eu lucrurile, nu as refuza bani, dar parca si concediul e altfel cand nu ai deja 60 de ani.
Poate castig, da’ sunt mai sarac :). Nu e tot una. Tu ai un copil , cu 1 milion il rezolvi. Eu am doi si sunt mai in spate :). Bai concediul e bun, nu zic, nu. Am zis ca plec 22 de zile no questions asked, dar incerc sa imi aloc timpul ramas pe langa pana la sfarsitul anului. Nu prea pot sa imi caut proiect de la inceputul lui Noiembrie si sa le spun ca am sa lucrez pana pe la jumatate asa, pe urma din decembrie. Ca de obicei nu merge. Daca nu nimeresc pe unii cu… Read more »
Lol. Pai poate n-ar mai trebui sa refuz enspe mii de contracte pe principiul “nu stiu sa fac asta” (deocamdata), ci sa ma rog sa dau peste oameni incompetenti sa nu fac nota discordanta, obraz de lemn, urechi de peste si gata. Efectiv acum 2 sapt m-a sunat o tipa diperata pt o pozitie de arhitect. (!?) Ii explic frumos, desi pana mea, scrie in cv, vad si chiorii, nu lucrez de nici 6 luni in domeniu, si nici pe departe ca arhitect. Nu, ca sa incercam, sa discutam. La al doilea telefon o intreb direct: crezi ca pot fi… Read more »
ci sa ma rog sa dau peste oameni incompetenti sa nu fac nota discordanta, obraz de lemn, urechi de peste si gata. Nu stiu de ce crezi ca tre’ sa te rogi. La compania de evrei de care ziceam insusul articolului ca am lucrat am gasit cea mai mica rata de incompetenta si lene. Si scapau de ei in 6 luni – 1 an. Eu, ca un fraier, credeam ca asa e peste tot. Bine, eram si mai tanar atunci, cu mai putina experienta. Ii explic frumos, desi pana mea, scrie in cv, vad si chiorii, nu lucrez de nici… Read more »
Clar nu ai sa mori dintr-o saptamana de efort, lucrat cum ai lucrat, insa ai mai pus niste caramizi la temelia burnout-ului. Atentie ca nu stii cand poate lovi, mai ales ca ai sase ani de sport in asta in spate. Been there, seen that.
Nu îmi e frică.
Nu am spus ca ti-e frica, am spus ca ii faci partie. Nici mie nu mi-a fost frica si nici acum nu-mi e. 😀
“Bolnav și înfrânt că nu am reușit și cel mai amar gust e ăla dat de faptul că eu sunt ăla care greșesc eu sunt singur împotriva tuturor și singurul care dă două paie pe chestiunea asta.” Si cum iti revii din boala si infrangere ca nu prea am inteles ? Mie nu mi-e teama sa ma imbolnavesc de munca ci de frustrare. Frustrarea ca lucrez cu secretare care isi zic ITsti, ca ajung in discutii interminabile pt chestii de logica elementara, ca ok, ‘echipa’ nu castiga cat mine, dar nici cu mult mai putin (pentru ca nu-i asa, oricat… Read more »
Din boala de obicei cu medicamente si cu odihna, ca asa merge medicina aia pe care o inteleg eu. Din infrangere mi-am revenit deja ca am lansat proiectul la apa, pe partea mea e soare si frumos, acum o boieresc, am muncit ieri vreo 4 ore cinstite, azi vreo 3.5 – stiu mult, da’ ce sa faci – iar alorlalti le cam cad coaiele ca nu prea merg treburile pe tarlalele lor. Ca stii cum e. Eu m-am dat peste cap si mi-au sarit ochii, dar am reparat cosmelia cam pe unde am eu treaba cu workarounduri si ce-am putut.… Read more »