Eu și câinii. I

Tot văd că mă întrebați, nu știu dacă obsesiv sau doar ca să mă tachinați, de potaia care se aciuase clandestin la mine și căreia și-a făcut milă tata (de mine) să îi “de-a șansa” de a-și găsi alt stăpân. Și de care nu îmi pasă câtuși de puțin .

Am început textul ăsta pe avion ( nu contează care și când), voi veți citi cândva pe bucăți, în funcție de când o să termin eu povestea.

Aud pe unii în spate care dezbat pe tema ținutului câinilor în casă; o tipă zice că put (zice bine ) iar altul rage, efectiv asta face, că, dom’ne, animalele au salvat VIEȚI!!!111

Coaie, centura de siguranță salvează vieți și nu sunt îndrăgostit de ea. O port așa în scârbă si nu o iau in casă din mașină. La fel și airbag-urile.

La fel și doctorii și nu țin neapărat să am unul în casă deși cei mai mulți dintre ei sunt civilizați și nu put ca un câine .

Și oamenii salvează vieți, de ce nu ai ține unul din ăla in casă în loc de un câine ?

Mie nu-mi plac, în general, potăile, sau alte animale de companie pe care nu le putem mânca. Ok, putem mânca câinii, dar nu știu eu rețete bune. Sentimentul e reciproc. Sunt omul ăla rău pe care îl latră câinii.

Zic în general, pentru că în particular s-a mai întâmplat să îmi placă și să îi apreciez pe unii dintre ei. De regulă ai mei.

Primul contact cu un câine, câinele pe care îl aveau ai mei când aveam vreo 3 ani, mi-a lăsat un vag semn sub ochi, pe care îl am și acum, în urma unei mușcături, care a fost destul de aproape de a mă lăsa chior. Nu îmi dau seama de ce nu l-a ucis tata pe loc, cum a ucis alți câini pentru mult mai puțin, presupun că nu eram copilul lui favorit. Eram primul care a supraviețuit sarcinii, dar e foarte posibil să mă fi comportat ca un avorton la vârsta aia. Eram cam muist. Și nu știu sigur, posibil să îi fi făcut ceva câinelui ăluia. Știți cum e, o fi înjurat copilul, o fi zis ceva, nu se mai știe .

A dat totuși câinele bunicii, adică mă-sii, care locuia câteva case mai departe. A mai trăit destul cât să îl țin minte, nu pentru că era deosebit ( era deosebit de prost), ci pentru că mă ura cu pasiune și era legat pe o sârmă de unde mă lătra când mergeam la bunica aia.

Și presupun că voia să îl țin minte bine așa gri, slab și năpârlici, cum era, că tot m-a mai prins o dată în offside de m-a tăvălit și m-a mușcat de burtă. Nu mi-a mai rămas semn și acolo. Am fost mulțumit, că pe verii mei îi mușca mai des.

Între timpul ăsta tata a adus alt câine, pe Rex ( sunt conștient că pe jumătate din câinii din partea latină a lumii i-a chemat așa, dar nu i-am dat eu numele ) .

Rex

era un câine moale. Nu știu dacă a mușcat vreodată pe cineva, dar de lătrat lătra dacă era cazul, măcar 3 din 5. Dar mie nu îmi păsa de asta, la vârsta aia. Îmi plăcea că jucam fotbal împreună, că îi cântam la muzicuță iar el urla pe muzică – practic cântam amândoi la fel de bine. Că mă uitam în ochii lui și vedeam un prieten, iar eu nu prea aveam din ăștia . De mic eram și mizantrop și manelist, aveam mai mult dușmani.

Cumva, a îmbătrânit repede – era deja matur când l-a adus tata.

Și a încercat să mai crească un pui, ca să îl schimbe. Ăsta nu știu cum se numea, că nu a trăit destul să îi țin minte numele, dar mi-l aduc aminte perfect, negru, cu pete albe, că într-o dimineață a venit tata din schimbul trei, la scos din coteț și l-a dat cu capul de stâlpul de ciment de la portița gărdulețului din fața casei până a murit in chinuri și scherlaituri.

Problema era că l-a scos din cotețul puilor și că luase micul dejun deja.

Nu l-am înțeles ( pe la 8-10 ani nu prea ai cum ) și l-am certat pe tata, ba am și plâns ca un prost cu lacrimi de crocodil că “bahahaha, ce-ai cu el de îl omori așa?!!? Că e și el un suflet și alte căcaturi. ”

Trebuie că l-am impresionat, că nu mai știu să fi omorât alt câine de atunci, nici pe aia care trebuiau să fie uciși. Ba, nu mă lasă nici pe mine să fac ce trebuie.

Am un mod de a mă uita urât și de a vorbi destul de categoric și tăios de mic copil.

Am greșit, tată. Eram doar un copil ușor de impresionat.

Așa că am legumit de Rex până a rămas orb. Când era pe ducă a adus tata alt pui. O corcitura de lup alsacian pe care l-am numit Jeffrey, că ce pula mea atâta Rex, dar influența anglofonă nu era determinantă în familie, așa că a rămas…

Send to Kindle

28 Replies to “Eu și câinii. I”

  1. Majoritatea experienteleor cu cainii sunt negative pentru mine. In special ma refer la maidanezi. In oras sunt o pacoste ( pentru majoritatea spun eu ) si ar trebui exterminati. M-au atacat in haita si nu numai de cateva ori. Odata, in parc, era o baba care dadea de mancare la o haita , cum m-au vazut ( eram la vreo 100 m ) s-au repezit spre mine , noroc cu o banca langa , m-am urcat pe ea si am stat pana s-au linistit. Intre-timp baba se uita ca la spectacol. Nici nu-mi imaginez ce mai pot gandii parintii ai caror copii au fost mutilati / omorati de maidanezi. Ce-am mai obs. e ca , paznicii , in diverse zone, dau mancare la maidanezi tocmai ca sa doarma ei linistiti, daca treci pe acolo , vai de tine ( mai ales daca e haita ). Despre caini ca pet-uri nu mai intereseaza, orice animal in casa, face mizerie, lasa par, la tara poate ar mai merge, la curte, dar la bloc in nici un caz.

  2. Io am crescut intr-o gasca de ,,satanisti” care acultau traforaj viteza si aveau bataia ca principala ocupatie. Bataie cu si intre oameni + cu caini si intre caini. Plm, pe vremea lu’ inainte de ’89 era cam greu sa gasesti rottweileri, dogi argentinieni, amstaffi sau pitbulli, care mergeu mai bine la lupte, asa ca se decurcau baetii mai mult cu rase utilitare (ciobanesti).

    N-am agreat niciodata ideea de lupte intre caini, da eram in miezul problemei asa ca am fot obligat sa invat cateva chestii, de ex. cum sa prind un caine de ceafa si sa-l imobilizez, sau cum sa-l fac sa sara la o mana si cu cealalta sa-l pun la pamant. Am fost muscat de atatea ori ca ajunsesem sa nu-mi mai fie frica, si controlam relativ usor aproape orice caine.

    Ajunsesem atat de rau ca imprumutam caini (care se presupune ca trebuiau sa pazeasca proprietatea) de prin curti doar ca sa se antreneze pentru lupte cainii nostri cu ei. Pana in ’89 o fost relativ ok, da’ in momentul in care o ajuns si pe la noi rasele de lupta am vazut caini omoroti in cateva zeci de secunde, maxilare care nu puteau fi desclestate nici macar cu ranga, si atunci ni s-o facut sila de tot, asa ca m-am cam rupt de gasca. Am facut si ceva bani cu cainii, am inmultit cateva rase si nu o fost rau ca ca bani de buzunar, am facut si dresaj contra cost si pot sa spun ca ma pricep cat de cat.

    Cu cateva lucruri nu sunt de acord cand vine vorba de caini:

    – nu as tine un caine in casa nici batut cu ranga, e o prostie din toate punctele de vedere.
    – aia care pun interesele cainilor mai presus de interesele oamenilor sunt cei mai tampiti dintre pamanteni si ar merita castrati – mai ales imbecilii care considera animalu’ ca fiind un memrul al familiei.
    – ipocritii care considera ca anumite specii sunt mai presus decat altele (cum ar fi cainii, caii si pisicile), si ca pe unele ii perfect normal sa le omori (adica soareci, sobolani, cioari, gaini) pentru ca-s fie de mancat fie daunatori, da’ nu cumva sa mananci un cal, caine sau pisica, ca-i jale.
    – tratamente costisitoare pentru un animal de companie, am vazut operatii complexe si costisitoare, inclusiv tratamente oncologice la care se stia rezultatul, dar se mergea pe ideea ca facem tot ce putem si se cheltuia cel putin de ordinul miilor de euro. De banii aia n-am nici o tresarire sa merg din nou la veterinar si cu 50 de lei sa eutanasieze animalu’, iar miile de euro economisite sa fie reinvestite in educatia copiilor.

    N-am chinuit niciodata un animal, da’ daca sare vreun maidanez pe strada sa-mi muste copiii, n-am nici o problema cand vine vorba sa-i rup gatul, cat mai rapid, de preferat.
    Cred ca macar 50% din iubitorii de animale sunt cel putin imbecili, doar ca n-au acte.

  3. – ipocritii care considera ca anumite specii sunt mai presus decat altele (cum ar fi cainii, caii si pisicile), si ca pe unele ii perfect normal sa le omori (adica soareci, sobolani, cioari, gaini) pentru ca-s fie de mancat fie daunatori, da’ nu cumva sa mananci un cal, caine sau pisica, ca-i jale.

    Unele specii sunt mai presus decat altele, nu cu vreun drept natural, e vorba strict de utilitatea practica pe care o are omul din exploatarea sau existenta speciilor alora.

    – tratamente costisitoare pentru un animal de companie, am vazut operatii complexe si costisitoare, inclusiv tratamente oncologice la care se stia rezultatul, dar se mergea pe ideea ca facem tot ce putem si se cheltuia cel putin de ordinul miilor de euro.

    De ce? Tratamentul ala e platit si uite asa se specializeaza un medic ( veterinar, dar medic) si face practica pe banii clientului. Mie mi se pare absolut necesar sa existe o modalitate de a incasa banii astia daca exista o nisa.

  4. e vorba strict de utilitatea practica pe care o are omul din exploatarea sau existenta speciilor alora.

    Nu la asta m-am referit, nu m-am referit la utilitate, ci la cei care hotarasc ca ii perfect normal sa tai o gasca si sa o mananci, da’ n-ai voie sa pui calul, pisica sau cainele la rotisor, pe motiv ca o viata de cal/caine/pisica ii mai presus (si are mai multe ,,drepturi”) decat a gastei. Mie nu mi s-o parut, calul o fost ok, cainele nu prea mi-o placut, probabil ca o sa gust canva si pisica.

    si face practica pe banii clientului

    Yup, caniche cu cancer de pancreas, 14 ani ca varsta, metastaze, tratament de cca. 6000 de euri, in loc sa moara in cateva zile, o murit in doua sau trei luni. Rezultatul? Cainele chinuit cateva luni, banii cheltuiti (am dubii ca medicul ala s-o spcializat in alceva decat luat banii clientilor) aiurea.
    Nu vad rostul sa faci practica intr-un domeniu care nu-i rentabil. Un caine de rasa costa cca 200 ~ 1000 de euro. Sa faci practica ca sa repari cu mii de euro animale care au valoarea de sute de euro, mi se pare risipa. Mai ales cand poti sa investesti miile de euro in oameni, in loc sa-i investesti in caini, pisici.
    Sa faca practica pe banii clientului? Sa faca, nu-i problema, da in mod cert nu pe banii mei, ca io imi bag pula urgent si pun cainele ala la protap si mai bag cateva mii de euro in contul juniorului pentru fondul de studii fara nici o problema.

  5. “cei care hotarasc ca ii perfect normal sa tai o gasca si sa o mananci, da’ n-ai voie sa pui calul, pisica sau cainele la rotisor,”
    e vorba ca, canii si pisicile sunt considerate pet-uri , animale de companie si e putin cam “stresant” sa-ti tina companie si in acelasi timp sa-ti potoleasca foamea, e chestie de gusturi, oricum chinezii nu par sa aiba problema asta.

  6. @Marius: Eu? Cum nu-s bune de paznici si eu nu-s fan delicatese culinare cu carne de pisica mi se par inutile la casa omului. In rest nu am nicio parere.

  7. De pisici ce parere ai?

    Inca nu am incercat, da’ nu o sa refuz daca o sa am ocazia.

    e vorba ca, canii si pisicile sunt considerate pet-uri , animale de companie si e putin cam “stresant” sa-ti tina companie si in acelasi timp sa-ti potoleasca foamea

    Unii au porci vietnamezi, porcusori de guieneea, iepuri sau pesti ca pet-uri, da’ mananca fara probleme bacon, costite, iepure la ceau sau ciorba de peste.
    Ca-i stresant pentru unii si-i alegerea lor sa nu manance, mi se pare perfect normal si justificat, cu conditia sa nu emita pretentii si asupra altora, pentru ca daca vin sa-mi dea in cap si sa-mi bage pe gat alegerea lor, s-ar putea sa ramana surprinsi.

  8. Nu vad rostul sa faci practica intr-un domeniu care nu-i rentabil. Un caine de rasa costa cca 200 ~ 1000 de euro. Sa faci practica ca sa repari cu mii de euro animale care au valoarea de sute de euro, mi se pare risipa. Mai ales cand poti sa investesti miile de euro in oameni, in loc sa-i investesti in caini, pisici.

    Daca cineva plateste 6k EUR pe chestia asta eu cred ca e rentabil, nu conteaza cat costa un caine “de nou”. Ca asa, un om de nou te costa pana la nastere cateva mii de euro, maxim, si-ai nevoie doar de o femeie pana pe la 30-35 de ani. Si totusi se platesc zeci si sute de mii de euro pentru a salva sau a prelungi viata unor oameni.
    Nu intotdeauna are sens economic, dar ei, ca si cainii, inseamna ceva pentru cineva dispus sa faca un efort.

    Eu nu vad nicio problema cu asta. Nici nu ma vad platind sumele alea, dar nici nu cred ca-i ceva gresit.

  9. @alifie: si tu cumperi tricouri la care platesti indirect 1 dolar ziua de munca unui om, si fiului tau dintr-un foc ii platesti facultatea 6k, fara restul de costuri, desi oameni sunt amandoi. Asa pot si altii sa manance bacon cu porcul in casa, nu vad o problema, e alt porc.

  10. Si totusi se platesc zeci si sute de mii de euro pentru a salva sau a prelungi viata unor oameni.

    De acord, ii vorba de oameni, nu de caini, prioritati, ce sa-i faci.

    Sunt medici veterinari care exploateaza slabiciunea oamenilor pentru animale de companie, mai ales cand ii vorba de tratamente costisitoare si de lunga durata.

    Cu chestiile astea nu sunt de acord, asta pentru ca, in ce ma priveste, un animal de companie nu valoreaza nici macar 1% din cat valoreaza un membru al familiei. Normal ca nu-i gresit (in sensul valorilor aplicabile fiecaruia) sa bagi banii la pacanele, sa bei, sa fumezi sau sa prelungesti chinurile unui animal de complanie cu tratamente costisitoare (pentru ca-i dreptul fiecaruia sa faca ce vrea cu banii lui), dar imi displace ca sunt uneori impinse la absud chestiile astea pe simplu motiv ca se ajunge la personificari absurde ale animalelor de companie.

    Poate ca judec lucrurile subiectiv pentru ca am avut de a face cu multi medici veterinari (si anumite tratamente am ajuns sa le fac singur, la 5 – 10% costuri), sau poate ca notiunea mea de animal de companie ii gresita.

  11. Poate ca judec lucrurile subiectiv pentru ca am avut de a face cu multi medici veterinari (si anumite tratamente am ajuns sa le fac singur, la 5 – 10% costuri), sau poate ca notiunea mea de animal de companie ii gresita.

    Toti suntem subiectivi, iar sarlatania sau avaritia unui medic veterinar e doar ceva colateral, speculativ.
    In plus, nu toata lumea are membri ai familiei sau legaturi cu ei.

  12. @ Stropic, recunosc ca nu am inteles nimic, ce nu ar trebui sa fac, sa nu cumpar tricouri (cu 1 sau 100$, nu conteaza) sau sa nu strang bani pentru educatia juniorilor?
    Sau unde-i ipocrizia?

    Asa pot si altii sa manance bacon cu porcul in casa, nu vad o problema, e alt porc.

    Pai asta incercam sa spun si io, daca mananci bacon si ai ca animal de companie porcu’, ii cel putin ciudata afirmatia ca petu-rile nu trebuie sa ne potoleasca foamea.
    Ca si exemplu, au fost militanti care organizau proteste pentru drepturile cainilor din Vietnam si China (si pe unde se mai servesca latratori la protap) pe motiv ca-i gresit sa fie mancati. De ce-i gresit? Pentru ca o parte dintre ei aveau un caine acasa si li se parea gresita ideea ca animalutul lor ar putea sa fie mancat. Asta in timp ce ei si animalutul lor mananca pui, vaca, miel si porc, pentru ca, ce sa-i faci, cainii sunt animale carnivore si-i obligatoriu sa aiba si ceva proteina animala in hrana lor (chiar daca hrana uscata a cainilor o ajuns sa fie in mare parte alcatuita din cereale).

    Cum ar veni, nu mancati animalele alea (cainii), pentru ca-i gresit, dar noi mancam fara nici o problema alte animale, pentru ca nu-i gresit. Asta mi se pare ipocrizie.

    Am crescut o gramada de animale, ca hobby sau ca afacere (pesti de acvariu, caini, porumbei, iepuri si gaini de rasa etc), si nu mi-o fost usor cand trebuia sa eutanasiez cate unul, da’ mi se pare aiurea sa gandesti ca un caine are mai multe drepturi decat un cal pentru ca-l scarpini intre urechi. Daca ai dreptul si ii justificabil dpdv moral sa sacifici anumite specii de animale, nu inteleg de ce nu ai avea dreptul sa le sacrifici pe altele (am spus, le lasam deoparte pe cele pe cale de disparitie).

  13. ca un caine are mai multe drepturi decat un cal pentru ca-l scarpini intre urechi.

    Am avut cal ( iapa) si-am avut de-a lungul a vreo 10 ani o legatura mai familiala decat cu cainii familiei. Nu chiar cat sa bag calul in casa cum s-ar fi cuvenit, dar destul de :). Drepturile calului first! (Si totusi am mancat carne de cal)
    E o treaba subiectiva, fiecare isi proiecteaza realitatea lui si concluzioneaza ca asa ar trebui sa fie pentru toata lumea.
    Plm, ghinion.

    Asa pot si altii sa manance bacon cu porcul in casa, nu vad o problema, e alt porc.

    Nici macar asta nu-i valabila. Avea fie-mea cea mare un cocos “Cocole” pe care l-a plimbat de pui dupa ea. Il tinea in cosul de la tricicleta. Bai, implinise cocosul ala vreo 6-7 kile si tot statea in cosul ala :). Zicea atunci ca se face vegetariana, ca puii si cocosii sunt prea draguti. Am zis ok, ca n-am greturi, daca vrei sa fii vegetariana, ok, noi mancam ciotoaie langa tine :).
    S-a razgandit in 5 secunde ca a zis ca sunt prea gustosi si ca-i pare rau de ei, dar nu prea. A zis doar sa nu il gatim pe “Cocole”. Eh, intr-o zi “a murit” si-a iesit o ciorba foarte buna. Era si cazul, ca imbatranea.
    Acum tot trag de tata sa taie niste iepuri ca nu mai au loc in cotet. Si tot asa, ca sunt preferati ca nu stiu ce. Or fi ei, da’ eu as manca o friptura in vin.

  14. Noi avem o rata pe post de ”Cocole”, inca nu ne-am hotarat da’ ori pe varza ori cu portocala o sa ,,moara-n” cratita si sper ca aia mica o sa o considere delicioasa.

  15. @alifie: nu mai, nu ipocrizie. doar ca nu tii la toti oamenii la fel. nu pui familia si prietenii pe acelasi plan cu un necunoscut care trece pe langa tine – logic.

    Asa si la astia, porcii necunoscuti sunt buni de friptura, dar Ghitaaa?! E prietenul meu, il tineam in brate cand plangeam, grohaia cu mine la filme…facea curat cand scapam floricelele pe jos. :))

    @Catalinx : avea o prietena porumbei cand eram mica. Evident ne jucam cu ei si ii botezam. Se tot rataceau in drum spre casa pana au ramas cativa. Cred ca aveam 20 de ani cand am aflat ca porumbeii nu se prea ratacesc si in niciun caz jum de stol odata. 🙁

    I-ai spus pana la urma ca in ciorba era cocole sau pastrezi tot asa pentru la 20 de ani? :))

  16. @Stone: Să treci pe la casierie și să ceri și banii înapoi. Plm, scriu de câțiva ani, trebuie că ești cam greu de cap dacă ți-a luat atâta timp să decizi.

  17. Alifie poti sa ne impartasesti si noua din cunostintele tale cum rupi gatul unul caine te rog?

    Ca am deja un semn permanent pe picior si cand a fost cu ultimul semn de muscatura de caine, m-a trantit jigodia la pamant si m-a muscat de mana, abia am reusit sa-l indepartez cu picioarele. Iti dai seama ce jigodie mare era daca m-a pus jos la 87 kg ale mele :)))) Bah deci chiar as fi vrut sa-i rup gatul dar…. nestiinta asta….. 🙁

    Cu mainile goale de preferat ca asa cu o bata/ranga ceva mai zic si eu….

  18. E de preferat sa nu ajungi la contact, eu, in caz ca ma duc prin zone suspecte folosesc pepper spray, o bata la indemana sau existau niste dispozitive cu ultrasunete care-I tineau la distanta ( maidanezii ) ca daca te ataca vre-unul dresat ai incurcat-o.

  19. @0040 – O solutie ar fi aia folosita de domnul tata a lui Orbu, il izbesti de asfalt/beton.

    Banuiesc ca ai vazut antrenamente cu caini utilitari care sar la manson. Daca un caine sare sa muste, de obicei merge tehnica mansonului, asa ca primul lucru pe care-l faceam era sa-mi trag mana stanga pe maneca cat mai in spate si sa-mi ramana o parte cat mai mare din maneca hainei goala, si incercam sa-i bag maneca aia in fata, sa sara la ea (si sa-i distrag atentia de la mana dreapta), iar cu dreapta incercam sa-l prin de ceafa/zgarda. Chestia asta iesea cam in 50% din cazuri, da’ daca apuci sa-l prinzi de ceafa/zgarda, cam poti sa-l ridici in aer (daca are pana in ~ 25~ 35 de kg) si de acolo faci ce vrei cu el, de preferat sa-ti eliberezi si mana stanga si sa-l prinzi cu ambele de ceafa. Dupa ce ii prindeam asa, trebuia sa-i linistesc, cum majoritatea aveau zgarda, ii strangeam cat mai tare de ceafa/zgarda ca sa-i imobilizez (de preferat sa se sufoce putin, asa se mai linisteau) si ii asezam in asa fel incat sa le tin si picioarele din spate intre genunchii, in felul asta si fata si spatele erau blocate.

    Daca reusesti sa prinzi un caine de 25~40 de kg cu ambele maini de ceafa/zgarda, poti sa-l manevrezi cum, vrei, poti sa-l pui la pamant si sa te asezi cu genunchii pe el (la 87 de kg sunt sane mari sa-i rupi coastele).

    Daca nu se reuseste asa ceva si te tranteste cainele, trebuie sa faci in asa fel incat sa ajungi sa te asezi pe el, cu toata greutatea, si-i de preferat ca daca prinde o parte de haina, sa incerci sa tragi tot timpul de haina aia, in felul asta cainele nu o sa dea drumul hainei si esti relativ in siguranta (ca si copii, cred ca oricine s-o jucat cu un catel care tragea de o carpa, cat timp trageati de carpa aia, catelul trgea si el si nu-i dadea drumul, daca lasati carpa, si cainele o lasa de obicei).

    Multi fac greseala sa incerce sa loveasca cainele cu pumnul/palma, ceea ce reprezinta o greseala foarte mare, genul asta de actiuni nu face decat sa intarate cainele, devine si mai motivat si mai agresiv, cel mai bine ii sa imbobilizezi cainele.

    Chestiile astea merg cu caini obisnuiti, pentru ca daca se ajunge la un rottweiler sau cane corso de ~ 60 de kg ii cam cam nasoala treaba, singura tehnica cu aia ii sa pui o distanta cat mai mare intre voi.

    In rest, ce zice Mike.

  20. Eu am observat o chestie interesantă pe majoritatea câinilor. Câinele fuge în direcția în care fugi și tu. Dacă nu cumva e mai mare decât tine, caz în care s-ar putea să nu fie impresionat dacă te miști către el.
    Sau dacă nu e antrenat de luptă. Acum eu nu știu care sunt care, dar mi-am format în timp un reflex să alerg spre câine și până acum nu am ratat. E mai nașpa când e haită de câini, că nu ai cum să fugi către toți în același timp, dar aia e.
    Când vrea să muște îl lovesc cu piciorul și alerg către el. Dacă mă mușcă de picior – se mai întâmplă – flexez piciorul și mă împing cu genunchiul peste el. Dacă nu e fricos și fuge, caz în care îl umplu de picioare, rămâne atârnat de picior și eu am să cad genunchiul pe gâtul lui. După care trec la aparate. Scos ochii cu degetele sau cu pumnii, rupt picioare unul câte unul, coastele, astea. Dar foarte-foarte rar. De obicei ei fug.

    Dacă mă întâlnesc cu unul de luptă probabil mă omoară. Iar dacă e mai mare decât mine fugim amândoi în cealaltă direcție :))

  21. Iar am un comentariu cu link prin spam.

    Câinele fuge în direcția în care fugi și tu

    Chestie instinctiva. Daca fugi de caine, chiar daca n-are nici un gand cu tine, s-ar putea sa-i trezesti chestia cu alergatul dupa prada (care fugea de el). Asa si cu fugitul dupa caine, se pot activa instinctele in care era fugarit si fuge automat de tine.

    ,,Dacă mă mușcă de picior – se mai întâmplă – flexez piciorul și mă împing cu genunchiul peste el. Dacă nu e fricos și fuge, caz în care îl umplu de picioare, rămâne atârnat de picior și eu am să

    cad genunchiul pe gâtul lui

    ” am mai vazut tehnica asta cu rezultate foarte bune.

  22. Nu e in spam e mai sus 🙂
    February 20, 2019 at 9:21 am
    E ceva bug la timpul inregistrat la comentariu. Cand aprob de pe telefon e altul decat cand aprob din calculator. Nu m-am prins ce sa fac pe tema.

  23. Geeeeee…thx de sfaturi. Dar daca ma gandesc bine de fiecare data cand s-a lasat cu semne eram la maneca scurta…. iar ala de m-a trantit jos, m-a trantit el pe asfalt nu eu pe el… nu l-am intrebat daca e supraponderal, da era destul de maricel 🙁 Ghinion.

    O singura data m-a capsat unul iarna dar doar mi-a facut o gaura de colti la blugi. Asa da… sa ai denim sau chiar si imitatii de denim parca e altceva .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.