Black Mirror: Trei idei mișto

Interesante distopiile din episoadele ăstora.

In trei episoade sunt trei cai diferite pe care tehnologia poate modela umanitatea; în rău desigur.

E un episod în care personajele sunt hamsteri. Adică pedalează la biciclete să facă curent electric și se uită la reclame și la filme de labă pentru care primesc ceva bitcoini. Pe care îi cheltuiesc pe mâncare și ca să scape de de publicitate enervantă.Unii dintre ei participă la românii au talent, dacă au 15 milioane de bitcoini pe care ii pedalezi în juma’ de an dacă mănânci aer light de calitate proastă. In fine, nu intru în detalii că puteți vedea și voi filmul, ideea e că societatea e redusă la o schemă de consum; fii un hamster bun, dă din pedale și îți dăm în schimb căcat. Un tip vrea să vadă o lume diferită dar suge pula, că e prins în același joc al imaginii.

In altul oamenii au implanturi care le filmează toată viața și orice disensiune cauzată de faptul, că știți cum e, ne aducem aminte lucrurile diferit, se rezolvă pe loc cu analiză pe video și arbitru, mai ceva ca VAR-ul la fotbal. Iar treaba asta e un pic nașpa când vrei să ai intimitatea gândului și a trecutului. Mă rog , poate că contează și că vrei să ascunzi cine e tata la copil, dar totuși.

Al treilea episod e despre lumea cu un sistem de rating, cam cum incepe să fie în China, dar nu comunist, de stat, ci capitalist așa, la modul -parcă nu ai zâmbit destul de frumos, ia 4 stele, bă, fraiere, sau ia 3 , că oricum ai deja rating mic și nu ai prieteni influenți, muie cu floci!

Și se explică acolo cum distruge asta vieți.

Ce nu explică niciunul din episoade e cum în fiecare dintre cazuri oamenii nu sunt victimele tehnologiei și nu neapărat ale sistemului, sunt victimele propriei prostii și superficialități, problema fiind dificultatea în aprecierea calității vieții și în a stabili prioritățile între lucrurile care contează.

Trăim deja în lumea asta la un oarecare nivel. Se numește consumerism . Se numește – vreau mașina cea mai scumpă și mai nouă, după care întoarce lumea capul și îi pun la respect, într-o poziție inferioară ( chit că stau la 3 stele la hotel, în loc de 4, poate revin mâine cu explicații).

Se numește vreau casa mișto din cartierul ăla mișto, că altfel crapă pielea pe mine și mor și pentru asta vând și sufletul întâiului născut.

Se numește vacanță în Pulilulu, dincolo de capătul Pământului, unde n-au văzut sarakii din cercul meu social încă poze pe Instagram, să moară dușmanii mei – la bulgari pute.

Și toate lucrurile pentru care îți amanetezi viața, creezi obligații, fără să te întrebi : bă, merită? evaluând că dacă există deja un sistem, o ierarhie și un mecanism de evoluție înseamnă că merită.

In toate cazurile sunt prezentate și amplificate efectele nocive ale unor religii. Religiile îi afectează cel mai mult pe cei care cred în ele și în stimulentele oferite pentru respectiva cursă de șobolani. Dacă poți ignora bonusurile poți rade cu spume de nebunii care se angajează în cursă.

Daca nu va plac efectele ratingului, dați disable. Dacă nu poți da disable ieși din joc și ignoră ratingul altora.

Dacă nu îți place falsul comportament al altora pentru status vezi dacă poți să fii tu autentic.

Dacă nu îți place că tehnologia te are la mână cu tot ce faci nu mai înregistra tot ce faci, trăiește viața și fără reluări. Oamenii avem impresia că e important să ai amintiri cu tine in momentele importante, să te ajute când lovește Alzheimer-ul și nu mai poți povesti corect când erai la furat de cireșe în copilărie, când te căcai beat pe lângă budă că gaura era plină cu capul tău care voma, când îți luai copilul prost de la școală și îl mințeai că ce deștept e el, dragul de Goe.

Nu e. Uneori e util să îți aduci aminte lucrurile așa cum vrei tu și doar tu. Golul ăla dat cu mâna e mai mișto dacă știi doar tu de el, iar restul lumii crede că a fost cu pieptul. Gagica aia de care le povestești tuturor, și care era mișto după normele anilor ’90, normele tale de pulifrici nefutut pe vremea aia, e ok să rămână mișto, așa cum ai găsit-o atunci când cele 30 de secunde de futut s-au înregistrat ca o eternitate in mintea ta, nu să fie re-evaluată de o grămadă de arbitri și comparată cu gagicile din vremurile lor și mai ales, nu să o re-evaluezi tu de ori de câte ori te uiți și să nu lași o amintire bună să fie stricată de reinterpretarea unei imagini după noile tale standarde.

Dacă ai găsit fericirea într-un lucru imperfect și-ai inchis-o in tine, las-o acolo, n-o face perisabilă.

Serios, eu am ars unele poze cu foste gagici ( care nici nu au însemnat prea mult pentru mine, foarte probabil nici eu pentru ele, una mă întreba după două săptămâni în alt context “cine ești tu?” ), când mi-am dat seama, prin adolescență că o tipă despre care la un moment dat am apreciat că era super-mișto, era de fapt cam defectă. Și reinterpretarea unei imagini în felul ăsta mi-a stricat o amintire, așa că am scăpat de unele din pozele ( făceam destule cu aparatul meu,moștenit de la tata fotografu’, un CMEHA, pe film de 35mm, și le developam în Vâlcea pe terasă,la Kodak) despre care aveam amintiri mișto. Nu am nevoie să revăd fețele ălea. Am decis atunci că sunt mișto și că era mișto ce făceam. “Adevărul” în treaba asta nu există, așa cum nu există în multe. E doar o impresie arbitrară care depinde al dracului de mult de context și nu ai nevoie de complet de 5 judecători pentru fiecare chestie din viața ta, care să redeschidă dosarul oricând vor ei.

Dacă nu îți place că lumea e condusă într-un consumerism bolnav și că bonusurile oferite de intrarea în joc sunt și ele bolnave și false, fă un pas in spate.

Nu este atât de important să fii popular, să fii sociabil, să îți placă ce le place celorlalți și să aderi la normele lor .

Eu nu mă simt amenințat de tehnologie, de sistemul de rating cu 5 stele, de înregistrările intruzive ale vieții private, de valorile societății consumeriste.

E o lume frumoasă populată de oameni proști și oricât de frumoasă ar fi oamenii proști și superficiali tot ar găsi o metodă s-o facă urâtă pentru ei și pentru cei ce aderă la religiile lor.

Proștii și manipulatorii de proști au reușit să strice antichitatea, evul mediu, și epoca modernă, fără îndoială vor face la fel și cu prezentul și cu viitorul, dar doar pentru cei care se pun la dispoziția acestor valori.