Școala din UK. #1. Myth busters

Nu știu dacă va mai fi și vreun articol #2, dar bunul simț zice că în cam o jumătate de  an nu am zgâriat decât suprafața a orice o însemna sistemul de educație din țara asta.

Scriu asta pentru că sunt mai mult de câțiva romulani ( majoritatea cunoscutilor de fapt) #vero din România care mi-au explicat ei mie cum că ce fraier sunt că duc copiii în UK, că școala din UK e proastă. Mai proastă ca aia din România oricum.

Bă, am auzit asta și de la români care au copiii la școală în UK că nu învață, dom’ne matematică, sunt niște proști ăia. Cine pula mea a auzit de Brook Taylor (mi-au mâncat ficații seriile Taylor în facultate),  George Boole și   Roger Penrose – se știe că matematica adevărată e aia a lu’ Țițeica.

Apropo de care, când a ajuns aci copilul cel mare era cam top of the class pe linie de matematică ( că bănuiesc că nu vreți să discutăm performanțele la limba română în UK) în România, genul de copil de te întreabă profesorii ”domnu’, mai aveți vreunul ca ăsta pe acasă, prin vreun dulap, că nou ne-ar mai trebui câțiva”.

Nu de alta dar tre’ să se laude pe urmă cu performanțele, că știi cum e la școli  -cred că peste tot, dar am remarcat asta în România. Când te implici , cât de cât, mai cu un șut în cur, mai cu o explicație, mai cu hai să vedem ce pizda mă-tii n-ai înțeles de ai luat nota asta de repetenți, gen să îți explic eu pe înțelesul tău, dacă ăia la școală n-au timp de manele d-astea, copilul începe să înțeleagă lucruri și IA UITE, DOMNILOR, CE ȘCOALĂ PERFORMANTĂ AVEM NOI. Nu contează, tot șomeri scoate, că l-oi învăța tu serii tailor, da’ ăști acuma văd că angajează curieri pe biciclete și specialiști în Big Data si AWS, aha – pula, că d-ăstea nu prea am învățat nici eu. Ba da, cu bicicleta , da. 

Metodologie și performanțe

Eh, o fi fost top of the class în România acolo unde se face matematică de la 7 dani în sus, dar aici, nu ca  era bâtă, doar că mai în urmă. Cu vreun an așa, raportat la programa din România. Normal, dealtfel, ăștia merg la școala la 5 ani.  

Ai în România clase  segmentate pe performanțele elevilor? N-ai, ai clasele segmentate pe profesori și pe cât percepe lumulița că ar fi ei de buni și se înghesuie la ei cu șpagă, că asta contează. Nu-i cazul meu, dar cam așa merge. 

Eh, la ăștia au 2, 3 clase din același an, împărțite pe performanțele elevilor și li se explică fiecărora la nivelul lor. 

Evident pe a mare au pus-o cu proștii că ce pula mea să faci ea la școală a studiat doi ani de spaniolă, nici aia ca lumea. Am înscris-o eu pe la tot felul de cursuri, profesor acasă, pula, ăia vorbeau engleză mai prost ca mine, aia e. 

La matematică s-au prins cam repede că le dă rușine alorlalți și dar au lăsat-o acolo să mai învețe și niște cuvinte.

Anul trecut aveau niște teste de nivel. Dădeau unul săptămânal, sau ceva. Faci tot fără greșeală, treci la următorul? Nu? Repeți.  A ajuns la ei cam la jumătatea anului, deci ăia aveau o grămadă de teste date în plus. După vreo jumătate din timpul rămas mai erau vreo 3-4 cu câteva nivele în plus.  La final, au dat ceva simulare de examen de evaluare – ăla se dă la finalul anului ăstuia.  La ăla a făcut scor de meci cu Albania, gen ceva peste așteptările lor generale și punctaj maxim în clasă. Acum au mutat-o la ăia dăștepți,  iar la engleză, tot la proști, evident, că mai e de lucru, deși conform testelor, pare că e în așteptări – o pulă, eu aș zice că nu, că vorbește ca o cizmă. Dar poate au ăștia așteptări mai reduse ( sunt naționale, din ce înțeleg, nu pe școala aia) la vârsta aia. 

Iar aici e o problemă – pe care o avem noi romulanii, dar nici englejii nu-s prea breji. Ăștia nu fac ca românii, dacă fiu-tău nu se descurcă ”stai jos, boule! 3! Să vii cu tac-tău tuns!”. Nex, ei cică îi ajută, dar au o plajă destul de mare de acceptare a performanțelor și sunt destul de permisivi din ce îmi dau seama. Dacă îi întrebi probabil c-o să spună că copilul e bine, se descurcă , îi place la școală etc.  Lucru care e adevărat doar n-o să te mintă că s-a stricat copilul că nu știe să citească și că moare din asta. Serios, sunt de acord cu ei aici, dar, unii oameni, să zicem niște români care plătesc mai bine de 20 de mii de lire pe an doar ca să le învețe copiii carte, vor un pic mai mult, na. Că altfel aveam totul aproape moca în România. 

La romulani nu e așa. Dacă merge fiu-tău două zile mai obosit la școală și-l prind ăia în offside, cam te anunță ( dacă cumva fiu-tău nu e în partea de jos a clasamentului și asta e o chestie de așteptat).  Aici, fac niște evaluări scrise, care-s destul de exhaustive, dar un pic criptice, tre să te uiți ce pula mea înseamnă KPI-ul ăla, ce înseamnă ălălaltul, nu vorbesc de cuvinte, că atâta engleză cred că înțeleg și eu.  Și dacă le citești și le interpretezi pe alea te cam prinzi cam pe unde tre să mai antrenezi copilul , serios, arată de zici că sunt în CM2004, când antrenam jucători de fotbal. Ăsta mai tre’ să învețe să tragă la poartă, să fugă mai mult, etc. 

De exemplu, cred că copilul mic, pentru că nu știa să scrie și să citească când a ajuns aici e un pic mai în urmă decât englejii, și rămâne în urmă un pic că nu-i înțelege și nici matematica n-o poate pricepe neapărat în engleză. Nu-i bai, de aia are părinți acasă, care au renunțat la șansa de a deveni milionari din activități comerciale și de management pentru educația copiilor lor.  Dar zic așa e o diferență pe care copilul mare pare că a acoperit-o mai repede. Altfel spus, la 5 ani și 1/2 , copilul mic citește  scrie ( urât și strâmb de-ți vine să borăști, dar scrie) . Și-un pic de matematică. În România? Nu prea.

Primești notificări despre copii printr-o aplicație pe telefon ( se poate și pe mail) – ParentMail. Și mai au și ceva pagină a școlii unde are soția cont și pun chestii de genul ăsta.

Practic, dacă te interesează un pic despre copiii tăi, cam poți avea idee despre ce fac, cum se comportă. 

Bonus: Toate manualele după care am văzut eu că se predă engleză în România – la școala publică, la cursuri organizate, la profesori privați – sunt , fără excepție, niște mizerii odioase, poți să le dai foc liniștit.

Activități și logistică

Altfel, din partea copiilor, cică le place la școală aici, mai mult decât în România, dar n-aș lua asta ca o apreciere obiectivă, că știi cum sunt leprele ăstea, orice ca să nu stea cu burta pe carte.  Dar obiectiv e că stau mai mult timp la școală, se întorc mai fericite și învață mai mult deși nu au mai multe teme și nu repetă obsesiv și sintetic. 

Copilul mic nu voia neam să meargă la grădiniță și la cum am văzut eu lucrurile cred că a primit un pic de bully-ing posibil și de la educatoare, dar cum nu am reușit să prea multe pe temă nici nu am putut să iau alte măsuri romulănești. Ceva chimie distructivă era acolo. Că n-am auzit-o vreodată că i-ar fi dor de grădiniță. Celei mari cam da, îi e dor de colegi și învățătoare și de educatoarele de la grădiniță. În fine, treaba aia s-a dus. 

Au ăștia  tot felul de concursuri – BINGO, în pula mea,  care includ calcule matematice și un anumit tip de înțelegere și le practică pe ălea.

Au cursuri de înot în timpul când e mai cald așa . Mai, Iunie, Iulie.  

Acum ambele fete merg la fotbal. Plm , decât cricket…

Notă: Așa e școala asta, că e mare, teren cu parc și pădurice , bazin și alte facilități. Nu, nu-s toate așa, alea de prin centru sunt înghesuite, cam ca în România, bănuiesc că acolo faci pula pe băț activități. #nustațîncentru – că acolo sunt numa’ săracii, cocalarii și oamenii fără copii și obligații d-ăstea. 

Au concursuri de sport, aleargă pe terenuri cu iarbă, cum aveam io la țară, fără betoane, băga-mi-aș pula în ele de curți betonate , au tot felul de aplicații practice, li se explică ca la proști cum să treacă strada și de ce. Serios, au adus un cap tractor de tir în curtea școlii și au desenat o trecere de pietoni, i-au urcat pe toți în ăla să vadă, să înțeleagă cum se văd ei de acolo, li s-a explicat cam care sunt problemele să oprești o măgăoaie din aia când se trezește un copil să sară în drum și cam ce se li se poate întâmpla dacă îi lovește camionul. Și alte asemenea.  În ciuda targetului meu pe linie de studiu și performanțe în științe reale, apreciez genul ăsta de educație mai mult. 

Cornul, laptele și cerșeala

Pentru ăia mici ( recepție și anul 1) au masa gratis, altfel, e circa 2.5 lire pe zi. Nu știu dacă toată lumea plătește masa aia, sau care vin cu pachet, plm , da-s două lire jumătate,  și-un cerșetor are mai mult în buzunar. Da, dacă te gândești în România, tot cam așa costă, sau eu cam așa plătea.  Acuma, cu meniul e altă treabă. Dacă ai copii ciufuți, ca mine, degeaba au masă că nu mănâncă, vor mai bine sandwich si fructe și pula mea, că meniul e mai pe bucătăria tradițională a astora, adică multi-culti toată ziua, cu curry, cu plăcinte de carne, burgeri, fish and chips, etc. Și nu, pe linie de mâncare nu suntem chiar integrați,  ne vine transportul de borcane in weekend, când ies ăștia din UE, cred c-o să plătesc și vamă la ele, aia e – scumpă mâncarea în Angliea  :). 

În rest, te trezești că le mai dau suc , prăjituri la școală, că strâng bani din ”activități”. Gen cumpără, sau aduc părinții prăjituri chestii și le vând la școală – ca la engleji, na. Nu e rău.

Mai strâng fonduri pentru diferite chestii, nu-s ca romulanii, hai – toată lumea , strângem fondul clasei. Sunt invelite în staniol cu tot felul de servicii și produse, pentru mine, care-s de la țară cu ”spune, coaie, cât e halatul și lasă prostituția mascată, în pula mea” e mai mult obositor, dar – obiceiul pământului și facem ca aici. 

Au anunțat anul trecut că dacă are cineva ceva ce nu-i trebuie p-acasă care ar putea fi util școlii le poate dona, la finalul anului trecut. Cum suntem venetici p-aici și încă n-am strâns tot ce ne trebuie, ce pula mea să aici. 

În general, nici nu-s fan donații și dacă aș fi angajat aci și aș plăti, ca ăștia, 40-45% din salariu impozit le-aș dona pula printre gingii, dar cum nu e cazul, am zis hai, bă, că nu s-o face gaură în cer și le-a comandat soția 5 scaune de birou d-ălea pentru copii. 

Big fucking like și contează și dacă stau bine să mă gândesc nu mă deranjează să sponsorizez școala unde învață și copiii mei cu chestii care le sunt utile, ba chiar îmi face plăcere să-i ajut. Mă deranjează mult mai mult, spre nebunie, să trebuie să dau bani la stat pentru astea și apoi ăștia să ceară donații că nu le primesc. 

Deci, în privința asta, în niște limite, e ca în România. În niște limite zic, că școlile nu arată din aceeași galaxie și serviciile oferite nu-s chiar la fel 

Prezența

Dacă-ți chiulește boracul de la școală din alte motive decât de boală și absențele nu-s aprobate. Amendă. 60 de lire/ zi  / părinte/ copil. 

Și nu prea învoiesc ăștia. 

Deci dacă vrei să iei copilul vreo câteva zile , o săptămână, să ceva? Plm, noi avem doi  : 5*2*60* =720 de liroaice scurt. 

Dacă-ți chiulește pușlamaua cu săptămânile, mai bine îl retragi de la școala, plm.  Nu ești obligat să-l înscrii, dar dac-o faci nu e cu bătălie de joc. 

Eh,  când am plecat peste vara , m-am uitat la bilete de întors și erau pe la 1500-2000 de euro/ 5 pers dacă voiam să ne întoarcem la timp.  Am zis că-mi bag pula, nu! Peste o săptămână erau pe la vreo 700 de euro.  Și era vorba de 3 zile de școală. 

Am făcut de anul trecut cerere de învoire, le-am explicat cum e treaba cu zburatul  și au aprobat. 

Azi dimineață copilul mic zicea că nu vrea să meargă la școală că nu vrea să fie sigura căreia-i curg mucii în gură. Dar copilul mare a învățat lecția.

”Hai, mișcă-te, că aici nu e ca în România, dacă nu te duci, plătesc și mami și tati, câte 60 de lire amendă!!!!” Păi, așa!

Nu știu dacă de 18k lire pe an pot găsi școli mai bune în România. Ar trebui să pot. Dar într-un an doi poate n-o să mai fie chiria problema și-o să am ca toata lumea problemă cu taxele pizdii. Sau poate plecăm, cine știe. 

Treaba e că experiența multiculturală nu o poți cumpăra în România, dacă nu cumva mă mut în Colentina , unde sunt chinezii și vietnamezii și că nu regret suma asta futută. Pula mea de chiria pe un an îmi cumpăram o garsonieră într-un oraș mic și-o închiriam. Sau, casa cealaltă de la țară. Sau.

Dar dacă tot ai copii să umpli casele alea e util să te asiguri că-nțeleg destule cât să nu-și bage pula în munca ta chiar pe față și din secunda 1 așa. Măcar să capete respectul să aștepte până mori, sau ceva. 

Send to Kindle

3 Replies to “Școala din UK. #1. Myth busters”

  1. Și per ansamblu ești mulțumit cu școala de acolo?
    Merita efortul de a te muta în alta țară, departe de casa și părinți sau cunoscuți?

    Cum au învățat fetele limba engleză?

  2. Sunt mulțumit, comparând cu România, da.

    Eu nu prea îmi pun problema așa. Nu sunt foarte departe de părinți. Ajung la ei , cred, mai des decât ajunge frate-meu. Iar el locuiește în București.

    Cunoscuți am peste tot, oricum ne vedem rar, unii dintre ei au plecat înaintea mea.
    Dacă merită nu știu. Am să văd în 10-20 de ani. Dar nu simt că fac ceva greșit din punctul ăsta de vedere (viață socială) . Alte aspecte mă deranjează.

    Nu au învățat încă. Învață . Cum învață orice copil .

  3. Multă baftă în aventura asta și mai scrie despre ea! Mai au și alții copii mici și astfel de experiențe sunt de mare ajutor in luarea unor decizii. Colegii mei mai în vârstă au adoptat o forma ușor diferită. In sensul că i-au trimis la liceu/facultate nu din școala primară. Evident nici copiilor nu le curgea scuipatul in barbă, până la momentul ăla s-a avut in vedere școala și absolut toți au confirmat pe unde s-au dus.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.