Paradigma imobiliară prin ochii mei

Scriu asta după ce am vândut casa mea. Casa noastră. Banii sunt în contul soției, vreau să zic. Un zid de text, ați fost avertizați.

Merită să ai casa ta?

În special după crash-ul imobiliar din 2008, în special printre mileniali, a apărut din ce în ce mai vocală ideea că sunt fraieri ăia care își cumpără case, că sunt băgați până peste coaie în jugul ratelor și că asta le face mai mult rău decât bine, că muncești până la bătrânețe și plătești minim 2 case ( ceea ce e oarecum corect) și că e mai important să fii mobil, să nu fii legat de o casă, etc. Scriu aceste rânduri din Reading, UK, din chirie, aflat în chirie cu circa 6 luni înainte să vând casa.

Pe scurt, la momentul vânzării n-am simțit jugul ratelor că plătisem deja.

Daar, au fost câteva momente când m-am simțit ținut în loc, însă nu de casa asta în special, sau de decizia de a avea o casă – nu pe asta am clocit-o bine, ci de alte decizii financiare nu așa de inteligente și de un pic de intins mai mult decât era cazul .

A fost o perioada cand suma cheltuielilor părea să fie mai mare decât suma veniturilor și economiile se diminuau ușor încât am intrat în panică. Și cum n-am știut să-mi reduc cheltuielile la vremea aia, am ales să-mi cresc veniturile. Știu că sună a sfaturi de genul mâncați cozonac, dacă n-aveți pâine, dar nu asta vreau să subliniez ci panta descendentă financiara.

Simplu spus, mi-am cumpărat o rablă cu bani împrumutați, salariul pe circa 6 luni, dar de dat inapoi la banca in 5 ani, salariul pe circa 8 luni. N-am sa mai fac asta vreodata, desi intr-un sondaj, care n-a prea avut succes, se pare ca oamenii se împacă cu ideea de a plati venitul pe 6 luni, 1 an, pentru o rablă. Toți milenialii cam au chestia asta. Plătesc venitul lor pe o perioada semnificativă din timp pe produse consumabile, că vorbim de mașini, telefoane, sau cafea la Starbucks și-s ok cu ideea asta.

Aparent, în schimb, nu mai e ok să plătești venitul pe 3-5 ani + dobandă, deci 6-11 ani pe o casă, chestie care-i neconsumabilă și-n general îți păstrează economiile.

Dacă vă întrebați, rabla pe care am cumpărat-o în 2015 cu 15k EUR ( am luat-o ieftin, chilipir oltenesc, serios vorbesc (rabla avea mai puțin de 3 ani împliniți , fără daune semnificative, 40k km, garanție, făcea nouă în prețul de listă circa 39k EUR, dar fusese cumpărată tot pe chilipir – stătuse nouă pe stoc 3 ani, la 33k EUR) ) face acum probabil 7k EUR, DACĂ i-o mai face și pe ăia. Și am mai băgat bani în maintenanță și upgrade-uri, să tot fie 3-4 000 EUR în 4 ani. Nu erau toți necesari, dar nici nu vorbim de sume aruncate aiurea pe ”tuning”.

Apartamentul? A costat 63k EUR în 2012 – am zis în ce hal arăta.

Vorbind strict de renovări – adică excluzând mobila, un calcul sumar arată că a costat cam așa :

10,000 lei renovarea initială de zidărie și parchet ( cca 2300 EUR).

11,417 lei termopanele la toate ferestrele + închiderea a 2 balcoane cu termopan, uși de balcoane, geamuri între camere și balcoane. Chestii de calitate foarte bună, la 7 ani erau în aceeași stare estetică și de funcționare, dar nu de lux. ( cca 2600 EUR)

Schimbatul ușilor si cateva imbunatatiri la instalatia electrica au costat circa 3600 de lei (cca 825 EUR).

2500 de lei ( 570 EUR) schimbatul caloriferelor. Piesele si montajul.

7500 de lei (1750 EUR ) – 3 aparate de aer conditionat.

2000 EUR, refacerea totală a unei băi, stricată ca urmare a unei avarii la bloc.

___________________________

Până aici 12645 EUR.

Am cumpărat mobilă pe comandă ( care a rămas în mare în apartament, în valoare de 2730 lei dormitorul fetelor.

2800 de lei bucatarie.

3600 de lei un dormitor, birou, pantofar, cuier si 2 uși glisante cu oglinzi pe ele. Circa 2000 de euro.

Au mai fost niște încorporabile care au rămas prin bucătărie, să fi făcut și ălea 1000 de euro împreună.

Deci cu tot cu mobilă și o parte din electrocasnice un spor de 15.5k EUR.

Total general 78.5k EUR

Încasat, dupa 7 ani 82k EUR.

Are sens să spun că e INCORECT să calculez profitul așa , pentru că eu am uzat în timpul ăsta cel puțin mobila – aia nici nu ar trebui să o trec la costuri. Și în chirie, mobilă tot trebuie să îți cumperi, sau o plătești în costul chiriei, sau , primești ceva jeguri de îți e silă de ele. Dacă vrei să alegi alegi pe banii tăi.

Apoi, nu eram obligat și nu era nevoie de TREI aparate de aer condiționat, dar la treaba asta eu sunt maniac și n-am stat la discuții. Cu 5000 de lei puteam să fi rezolvat problema mai ieftin, cred.

Am avut, la prima vedere un profit NET de 4.5%, daca pui mobila, sau 8.5% dacă n-o pui (75.6k investiti). Poate ți se pare puțin la 63k EUR investiți ( deși mie îmi convenea de prea și la ban pe ban, vezi mai jos de ce) dar hai să mai luăm în calcul 2 chestii importante. Foarte importante.

Cursul euro când am cumpărat eu apartamentul era 4.37. La vânzare, 4.75. Diferență de 8.6%. În cazul meu particular, am câștigat în mare parte din timp atât lei cât și euro, dar majoritatea câștigați lei în România. Dacă țineați la ciorapul bancar 275,310 lei din 2012 ( echivalentul a 63 000) , poate vă trezeați în 2019 măcar cu 299250 lei, nu? Că erau ceva dobânzi bancare pe leu. Da, doar că eu nu aveam în 2012 suma asta, ci mirobolanta sumă de 6000 EUR avansul și o parte din banii băgați în reparații.

Creditul a fost cu rambursare fixă din principal, adică cu rată și dobândă descrescătoare, adică nu din ăla cu rate egale.

Până la final de 2017, din totalul sumei de 57k EUR creditate, eu mai aveam de plată încă 45k. Deci majoritatea mark-up-ului pe euro l-am făcut în ultimii 2 ani, că atunci au fost banii mei în joc. Hai că nu e rău, nu?

Dar. Eu am plătit în 6 ani ( atât a durat să rambursez creditul ) 12 000 EUR dobânzi. Ai zice că atunci n-am făcut nicio afacere, cu excepția faptului că am făcut. Chiria în 2012 mă costa 350 EUR lunar, într-un apartament care se afla într-o stare mai proastă decat starea la care mi-am adus EU apartamentul cumpărat. Adică pentru un confort semnificativ mai MIC.

La aceeași rată a chiriei ( deși chiriile au crescut între timp ) aș fi plătit pe chirie în 6 ani 25.2K EUR. Hello?! Însă eu am avut apartamentul și de anul trecut de când l-am plătit și pot să spun că până la început de 2019, încă vreo 10 luni deci, am și avut nevoie de el, că altfel l-aș fi pus la vânzare mai devreme. Deci mai bagă un 3500 de euro pe care nu i-am plătit nimănui.

28.7k – 12k = 16.7 k EUR. Banii aștia nu sunt chiar profit, că nu i-am încasat, dar, altfel ar fi trebuit să-i plătesc, ei se regăsesc în banii pe care acum îi avem ( soția, v-am zis) și altfel nu i-am avea, i-ar avea proprietarii apartamentelor în care am locuit.

Cu doar circa 4500 EUR pe an investiți, am reușit să câștig+economisesc circa 23k EUR în 7 ani, adică circa circa 3280 de euro pe an. Da, în ulitmul an am achitat ( și au fost în total mai mult de atâția bani, dar asta ca să pot să fac exit). Puteam continua a la long, până la 25 de ani și eventual să închiriez apartamentul.

De ce nu am făcut-o? Pentru că nu îmi place apartamentul ăla acolo, l-am cumpărat atunci că asta mi-am permis. Iar după 25 de ani ar fi fost tot acolo. Și că un apartament de 4 camere e mai puțin închiriabil decât unul de 2.

Deși, cât aș fi scos acum din chirii? Între 450 și 500 de euro pe lună minus taxe și costuri de maintenanță, estimez că un 3,500-4,000 de euro pe an după bulan ( cu maintenanța). Minus rata la banca, daca nu voiam sa fac exit pe banii mei. Iar asta e o problema dacă nu mai locuiești tu, poate deveni mai profitabil să faci exit?

În concluzie, mă adresez acum milenialilor, lăsând la o parte faptul că n-a putut vreunul să-mi spună unde pula mea va locui el la pensie, dacă acum o parte semnificativă din venituri o aruncă pe chirie, da, merită să ai casa ta față de a sta în chirie. Da, este în mod sigur profitabil și dacă vorbim de mobilitate, eu nu cunosc mulți oameni mai mobili decât mine – pe pariu că nu știți când scriu din UK, când din Suedia, când din București , când de la țară, când din avion, când de dracu știe unde sunt în vreo vacanță sau plimbare.

Majoritatea aruncă mobilitatea asta ca pe o marotă și o bagă pe aia cu casa te ține legat. Pentru că da, o casă te ține legat, cum mă ține pe mine casa de la țară, de mă voi întoarce mereu acolo până voi muri ( sau așa sper acum) , dar nu îmi afectează mobilitatea și nu prea mi-a afectat-o nici apartamentul. Ce mi-a afectat mobilitatea și oportunitatea de a găsi joburi bune mult mai devreme și de a mă muta unde e nevoie ? Gândirea limitată, lipsa de experiență, de viziune și de pregătire, în ordinea asta.

Faptul că am cumpărat o casă M-A AJUTAT.

Ce e de știut? Să nu te întinzi mai mult decât îți poate pielea și cam atât.

De exemplu, eu în 2012 mă uitam la ALTE apartamente, mai mișto, în blocuri mai bune, în blocuri mai noi, în zone mai bune, în zone mai bune și blocuri mai noi, iar la 4 camere totul sărea , chiar și atunci în maxim de crash imobiliar, de 90k EUR. Or, la banii mei de pe vremea aia, 90k era o posibilitate tangibilă, dar cu coarda întinsă un pic mai mult.

Pe scurt la momentul creditului eu aveam venituri circa 1600 EUR lunar din salariu și 1200 dintr-un contract. Soția câștiga mai mult nu, vreo 500 – 800 de EUR pe lună pe un contract. Rata inițială era de vreo 420 EUR pe lună. Deci MULT sub limita mea de suportabilitate. Colegii mei luau imprumuturi blanao, 40% din veniturile familiei și se întindeau la maximul de confort pe care și-l puteau permite atunci.

Eu am considerat și atunci, ca și acum, că-i cam riscant, deși în condițiile pe care le știu acum , uitându-mă în trecut, da, ar fi fost mai mișto să fi cumpărat un apartament mai scump într-o zonă mai bună. Unul pe la 90k care să fi valorat acum 130-140k EUR fără probleme . Alte zone au crescut mai mult la preț.

Dar nu aș fi făcut-o și nu aș face-o nici acum dac-ar fi să decid încă o dată.

Cum nu am cumpărat în anii pre 2009 și nici nu aș fi cumpărat vreodată. Nu doar pentru că eram mai sărac atunci , ci pentru că la salariile de atunci, 1000-1500 de euro, majoritatea cu componentă la negru, deci volatilă, la dobânzile de atunci ( mari și nesigure ), opțiunile de a cumpăra erau pur și simplu proaste, nu numai din perspectiva investițională, cât și din perspectiva încrederii că ai putea plăti.

Dar și cei care au cumpărat atunci, care au putut plăti, deci susține creditul( că ăsta e cel mai important aspect) au ieșit dacă nu câștigați, măcar nu în pagubă. Câștigul e suma economisită pe chirie.

Care e singura parte mai puțin plăcută , dacă e să fim cinstiți? Păi, de exemplu, în 2012 eu îmi permiteam lejer o chirie de 500 de EUR ( ca să mai am și bani de distracție + pus de o parte). Dar trăiam chibzuit. Nici nu aș fi obținut mult prea mult în plus de la 500 EUR/ lună. În apartamentul meu am trăit în condiții așa cam ca la o chirie din aia mai de 800 EUR/ lună – minus zona, că aia nu o puteam schimba, deci spune 600.

În 2017 îmi permiteam LEJER, să plătesc chirie 1500-2000 de euro pe lună, fără griji, că plătesc acum 1500 de lire. Deci puteam locui și eu frumos aicișea , de exemplu, care nu-i exact în aceeași ligă cu zona sau apartamentul unde locuiam eu, chit că în același oraș. Eh, asta nu prea merge că nu are sens, decât dacă vinzi și cumperi acolo. Poți să dai în chirie și să plătești chirie, desigur, dar are mai mult sens să nu plătești taxe la stat dacă poți ( vorbesc de taxe pe banii încasați și apoi taxe pe banii tăi plătiți pe chirie).

Dar, majoritatea puleților care își pun problema așa nu au problema asta că vai, dacă îmi iau apartamentul ăsta din Titan nu mai pot sta în chirie pe șoseaua Nordului, ăstea sunt aspecte care se schimbă în timp și te poți adapta. Numai să vrei.

Vinzi și cumperi cu agenție ?

Mă uit cum aș putea să cumpăr în UK fără agenție, în România e o idee proastă cu crăci să vinzi (sau să cumperi) cu agenție. Nu au ăia ce să îți ofere pentru comisionul pe care îl iau.

Când am cumpărat am fost fraier și mi se părea că nu am timp de futut muște și că nu știu chestii și am operat cu o agenție. E ok , am plătit prostia în comision, mi-am învățat lecția.

Dacă aș fi vândut acum apartamentul cu o agenție m-ar fi costat minim 1650 EUR comisionul. Poate vă gândiți că aș fi obținut mai mulți bani. Sau aș fi vândut mai repede, sau mai fără griji.

Gândiți-vă în continuare, eu am listat apartamentul la vânzare pr la sfârșitul lui mai și am sunat un precontract la începutul lui august. Apartamentele care ”concurau” cu al meu sunt încă la vânzare. Cam toate.

Nu am acceptat nici cererile de vizionare ale agențiilor care îmi spuneau că nu iau comision , că ei iau de la clienți. Eu am făcut-o strict că nu am poftă de timp futut aiurea, agențiile mint mult și îți aduc la ciupeală clienți care nu-s neapărat interesați de apartamentul ăla. În mod clar habar nu au ce vând, majoritatea. Unii erau de-a dreptul enervați că îi ignor și nu vreau să lucrez cu ei. Nu sfătuiesc pe nimeni.

Știu că poate nu aveți de ales, aia e, ghinion.

Cumpărătorii, probabil că s-au bucurat că n-au mai trebuit să cotizeze cu cam aceeași sumă AIUREA pentru că nu ai niciun avantaj nici ca cumpărător să folosești un agent.

Strategia de vânzare

Care nu zic că e cea mai bună, eu fiind zgârciob, sunt mai potrivit și cu adevărat talentat pe poziții de controlul costurilor, achiziții, decât pe vânzări. Pot să fac și asta, dar nu-i skill-ul meu No.1.

Am luat însă model de la modul de vânzare al caselor din UK, pentru că de români m-am lămurit demult că suntem proști. Pentru că.

Cum vinde romulanul case? Se uită la prețurile apartamentelor din zona lui, încearcă să-și imagineze cam pe unde s-ar situa al lui, eventual mai pune o mie în plus, să aibă de unde să lase și la fiecare vizită își arată superioritatea și inflexibilitatea, că el nu lasă la preț, că el știe valoarea apartamentului și să nu îl iei pe el de fraier.

Foarte bună strategie, așa ai și vizite puține, pierzi și clienții intersați și nici nu reușești să-ți faci o idee asupra prețului pieții ca să îți ajustezi așteptările , să vezi punctele tari și punctele slabe, să poți lua ceva măsuri, dacă merită s-o faci.

Cum cumpără romulanul case? Vine, se uită și te întreabă direct ( care e ultimul preț? Cât mai lași din ce cer? Că el nu are timp de figuri.

Sau, zice că-i place, că te caută el, dar dacă nu îi spui o sumă certă cu care ai fi dispus să vinzi la sigur nu face nicio ofertă, sau amână ofertarea. În detrimentul lui, desigur.

Strategia mea de vânzare?

Cum habar n-aveam prețul pieței, am început ca romulanul vânzător, luat prețul care mi s-a părut mie de referință, am mai pus o mie, să fiu și eu un clasic, deci 86k EUR , și am așteptat. După primele întrebări, care relatau că nu-i nimeni realist interesat măcar să vadă apartamentul listat la suma aia ( deși înauntru era promițator) din cauză de zonă ( revin, că e important ) am început să scad din preț cu talent, ca și cum nu lăsam de la mine.

Realitatea e că o data luată decizia de vânzare nu lași de la tine, afișezi doar prețuri de încercare pentru a testa piața.

Prima treaptă a fost 84k, că dacă am zis că referința e la 85k și la 86k nu vine nimeni, pe mine mă interesează să vină lumea. Și au început să vină, eu nu eram în România se ocupau frate-meu și cumnată-mea de vizite.

La început nu făcea nimeni nicio ofertă și pentru că așteptau ei să ajung eu în România, pentru că nu erau neapărat interesați să cumpere atunci, pentru că așteptau să mai scadă să se facă chilipir, pentru că ajungeau acolo și constatau că s-ar putea să nu aibă bani, comparând cu ce mai văzuseră etc, psihoze de cumpărători proști.

Toți m-au întrebat dacă prețul e negociabil și le-am spus că evident că este, nu știu dacă se negociază mult sau puțin, eu amlistat apartamentul , primesc orice oferte, la sfârșitul perioadei de vizionări îi contactez, să le spun una alta.

Aici am intrat în conflict cu mentalitatea de cumpărător romulan târgoveț, care crede că merge face o ofertă și îi spui pe loc dacă-i bine, cât mai lași , chestii din astea, el crede că tu discuți atunci doar cu el, că doar el e interesat, ceea ce este și cazul de foarte multe ori, datorita mentalității vânzătorului romulan.

Majoritatea m-au întrebat la modul: ”Păi cum, dacă vă fac o ofertă și vă convine nu mi-l vindeți mie? Iar eu le răspundeam – ba da, când o să știu dacă oferta dumneavoastră îmi convine, dacă îmi convine, vi-l vând , desigur. Dacă îmi faceți o ofertă de nerefuzat bineînțeles că vi-l vând. ”Și li se ardeau circuitele la asta.

Cum veneau numai turmentați am mai tras o mie din preț, c-am zis că nu lăsam de la mine, că banii i-a luat soția. La 83k trebuia să fac programări, că nu mai mergea așa. Dar tot nehotărâți. Când am ajuns in România, am mai scăzut o mie, că timpul meu e limitat, iar la 82k veneau 5-6 pe zi să-l vadă. Și nici ofertele nu mai erau chiar de 70-75k la mișto, se mai apropiau de valoare. Au fost 2 zile de vizionări pe care le-am ținut noi. În ziua 2 au venit cumparătorii și cu încă o familie foarte interesată pentru că își vânduseră deja apartamentul lor și trebuiau să se mute.

Cumpărătorii au făcut primii oferta de 80k, care sincer, era acceptabilă, eram pregătit psihologic să merg mai jos, după cum am zis mai sus, dar i-am anunțat că mai sunt 3 vizionări și trebuie să le permit și să aștept și ofertele lor. Daca nimeni nu oferă mai mult, le vând lor. Ei au spus că dacă oferă cineva mai mult să-i sun

Cealaltă familie care a venit pe urmă a făcut o ofertă și mai pe urmă, aceeași sumă, dar au zis că ei plătesc și suma cerută, că se grăbesc și le place.

Normal, în pula mea, că le place, că apartamentele listate la 81-85k EUR nu arătau măcar ca al nostru. DAR NICI NU S-AU VÂNDUT până acum.

În poziția asta puteam ”organiza” o mică licitație și să mă duc în sus față de ultimul preț listat , dar mă cam grăbeam, că o zi de muncă la mine face destui bani să nu merite futaiul cu clienții și puteam risca să-i răzgândesc pe toți. Dacă mai aveam timp de futut cu vizionări , serios c-o făceam.

Așa le-am spus primilor cinstit că am ofertă pe suma listată, dac-o plătesc ei li-l vând, pentru că ei au fost primii care s-au oferit să-l plătească, le-am spus celor din urmă că cineva a făcut deja ofertă pe suma cerută ( primul venit, primul servit, taică) și că dacă se răzgândesc am să îi caut pe ei să li-l vând la același preț și că nu accept o ofertă mai mare în momentul ăla.

Repet, dacă aveam timp ( dar timpul meu era ocupat cam 120% în perioada aia și cam pula relaxare ) , puteam obține lejer 83-84k. Dar eu primesc pe 2 zile de muncă cam tot diferența, așa că pula mea.

LATER EDIT:

Listarea

Știu că vrei să te tragi pe cur când vinzi, dar plătește publicitate, că altfel nu te găsesc ăștia care cumpără că-s și leneși și e greu de căutat. Te vor găsi doar agențiile.

Eu am pus anunțul pe : OLX, Anuntul.ro, Imobiliare.ro, Homezz.ro

La toate am plătit promovare, adică să apară anunțul printre primele , sau să fie urcat primul în lista ( anunțul.ro) din când în când. A coincis cu momentele când au crescut numărul de solicitări de vizionare.

În total estimez un cost de circa 100 de euro in 2 luni și jumătate de promovare.

Scrie în anunț că ești proprietar, că nu lucrezi cu agenții, dacă nu lucrezi, contează. Dacă vrei să vinzi apartamentul singur nu accepta propunerile niciunei agenții că dacă cred că au șansa să-ți vândă coșmelia îți vor relista ei anunțul prin toate locurile și-l vor pune mereu înaintea alui tău și dificil să mai ajungă cineva la tine direct. Dacă lucrezi cu agenții, mă gândesc că nu mai are rost să mai dai tu bani pe listări și ce mai e. Măcar știi o treabă.

Am zis că revin cu zona, dar am uitat , normal. Așa că editez.

Evident că ce-ați văzut în absolut toate filmele de la Hollywood în care cineva vinde și cumpără o casă e adevărat – location, location, location.

Același apartament, fără nimic în plus, dacă ar fi fost în același bloc dar în altă zonă ar fi valorat cu totul alte sume. Uitați-vă un pic mai jos. Reperele sunt orientative, in cadrul zonelor radial distanțate de centru exista microzone un pic mai bune, sau mai proaste in funcție de stații de metrou, parcuri și alte repere locale, la fel cum, daca faci aceeași scară către nord, distribuția e foarte diferită. Desenul nu-i pentru a mapa Bucureștiul, ci pentru a arăta diferența pe care o oferă o zonă indiferent de ce ai tu în casă. Că de aia îi spune ”prețul zonei”.

Astea erau relativ la fel și-n 2007 și-n 2012, nu cifrele exacte, ci gradientul procentual. Știam asta și când am cumpărat și acum.

Pentru că știam, am ajuns la o concluzie foarte-foarte simplă. Dacă cumperi în zone ieftine, la săraci, adică, nu merită ( dacă vrei să vinzi ) să faci lux și eleganță la tine în casă, că n-ai să scoți vreodată banii ăia pe investiție. Sigur, trăiești tu mișto, dar s-ar putea să te doară dacă bagi 50k EUR într-o cutie de beton ( am auzit sume din astea nu va cruciți) în speranța că iți iei tu banii ăia. N-ai să-i iei ,decât DACA, dintr-un motiv neașteptat ( se construiește vreun mall, o stație de metrou) crește prețul zonei la tine.

Altfel, orice aș fi făcut eu în apartamentul ăla, în zona aia nu puteam vinde cu mai mult de 90k – dar aia maxim , maximorum ( și mă raportez la prețurile de anul ăsta, evident).

Problema însă e că, dacă vrei să vinzi sensibil peste prețul zonei într-o zonă de săraci nu atragi foarte mulți posibili cumpărători. Și aștepți.

Uită-te pe scara aia și spune sincer, dacă ai avea 10k în plus, nu ai căuta mai bine ceva în dreptul bățului ăluia de +10k? Chit că-i mai nașpa estetic și dpv confort, rezolvi tu asta în câțiva ani, nu? Plm și eu aș fi făcut același lucru, dacă aș fi avut/ bugetat încă 10k , decât să iau un apartament super bengă unde locuiam eu.

Așa că da, din ciclul, daca nu-ți permiți pâine, mănâncă cozonac, sfatul evident e să cauți o zonă mai bună, pe care eu nu l-am urmat pentru că primul sfat e să nu te intinzi mai mult decât îți poate pielea ( live within your means).

De aia, pariul meu a fost să fac cotețul ăla să arate mai bine decât media zonei, dar nu fantastic și să vând la prețul mediu al zonei.

Plm, întotdeauna e bine cât ai un plan, planul meu implică că poți trăi fără elemente de super-lux, că nu te-ai născut boier.

Dacă nu, e ok, toți plătim pentru viciile noastre, doar ia în calcul și nu te aștepta că dacă alegi o zonă ieftină să-ți plătească cineva luxul dezvoltat acolo. Sau, poate, dar cred că o să aștepți ceva vreme până vinzi.

La fel de important este , în București, anul construcției, dacă-i mai înaltă de P+2 ( zic eu). Adică, dacă-i bloc, nu casă. De ce, e evident, nu mai intru și-n detaliile ăstea. Tot ce pot să spun e că în zona mea , anul construcției mai devreme decât 1977 te penalizeaza cu cam 10k EUR, grosso modo. Sunt apartamente listate mai sus de pragul ăsta, dar, evident, nu se vând. Și oricum , nu prea se vând dacă-s mai vechi.

Degeaba scriu proprietarii că-i bloc bun, construit super-bine, mai bine decât ăstea noi, că-s vecini mișto, că au montată ei o țeavă prin care curge miere la robinet, sau și mai tare, țuică de pere, că nu prostești pe nimeni, -10k sau nu vinzi. În centru penalizările sunt și mai mari, pentru că-n centru chiar au căzut blocuri și cam arată ălea ca și cum stau să cadă.

Send to Kindle

34 Replies to “Paradigma imobiliară prin ochii mei”

  1. @Florin: Grupuri de facebook – Vanzari Apartamente Bucuresti – cei mai multi cred ca le pun acolo, desi eu l-am pus doar o data si nu m-a cautat nimeni.
    Nici nu am mai insistat ca mi se par cam tigani ( ca mentalitate) aia pe acolo, si cei care vand si cei care cauta sa cumpere si nu-mi place atmosfera de targ de vite .
    Dar gasesti.
    Altfel, nu , majoritatea nu prefera sa dea anunturi prin agentii. Majoritatea sunt contactati de agentii si accepta sa le preia (si) agentiile anunturile iar site-urile sunt floodate de anunturi repostate de agentii.
    In unele cazuri agentiile le republica si fara acordul proprietarilor, in cazul meu nu am gasit sa faca asta , probabil ca de fiecare data cand m-a contactat o agentie le-am spus clar ca nu colaborez cu ei, scria si in anunt si nu avea rost sa munceasca degeaba din moment ce nu ar fi castigat nimic.
    Unele site-uri ofera posibilitatea pe filtru pe “proprietar” sau “agentie”.
    De exemplu, OLX.
    La altele va trebui sa cauti dupa cuvinte cheie gen “proprietar”, “fara agentii”.

  2. Sincer, cand ai zis prima oara ca vrei sa vinzi am stat putin in dubii daca sa-ti fac o oferta..a atarnat foarte mult zona. Desi pentru mine nu era complicat, pentru sotie era…nu conduce si dupa ce ca schimba de două ori metroul, daca mai baga si tramvai sau microbuz, se cam termina treaba…mai bine veneam de la tara.

  3. nu conduce si dupa ce ca schimba de două ori metroul, daca mai baga si tramvai sau microbuz, se cam termina treaba…mai bine veneam de la tara.

    Era o idee proasta, daca era de mers cu metroul la munca de acolo.
    Stiam asta de cand am cumparat, dar sotia lucra de acasa, eu conduceam circa 35-45 de minute dus.
    Daca tre’ sa bagi tramvai /autobuz ( 20 de minute) si 2 metrouri , dap, mai bine vii de la tara. Cu mentiunea ca daca ai copii posibil sa nu iti placa scolile alea de la tara.
    Dar oricum o idee proasta pentru a merge cu metroul.

  4. Ca un boschetar nomad care a stat pe chirie din facultate incoace inteleg din calculul tau asa:
    – diferenta intre vanzare/cumparare ai calculat o de vreo 5k ceea ceea ce e fix pix
    – mobila si renovarile sunt in general consumabile, la fel ca masina… n am auzit pe nimeni sa cumpere un ap si sa fie multumit de amenajarile interioare … ba ca ala dinainte ’navea gust’, ba ca vrea el fantezii prin casa (multe vise de ttansformare un cacat de apartament comunist in penthouse’ etc)
    -12k dobanda la banca Si in cazul tau norocos ai putut sa l achiti inainte de termen. Majoritatea milenialilor n au sansa asta, sau prea putini o au… inainte de 45ani de unde si calculul pe care il fac … corect de altfel
    – cat timp casa e a bancii pe credit nu e a ta de fapt deci tot un fel de chirie e .. si da, in 30 de ani o platesti de doua ori Asa e peste tot
    – circumstantele de viata de schimba la fel si nevoia de conforT, spatiu, poate nu mai ai chef de vecini etc ideea ca o casa pt o viata nu mai e valabila la multi ca poate la pensie nu mai vrei sa stai la bloc

    Pe scurt, ce faci cu banii? Ai gasit crva de investit prin buc sau te gandesti sa cumperi in uk?
    Eu sper ca acum ca a picat psd-ul (care cu toata hotia si bubele tinea economia in mana) si se anunta impotentii predoiu sau orban … in 6 luni maxim sa iau eu ceva de inchiriat la un pret corect

  5. – diferenta intre vanzare/cumparare ai calculat o de vreo 5k ceea ceea ce e fix pix

    Ai citit pe diagonala , inseamna. Diferenta intre vanzare si cumparare, brut, fara a lua in calcul renovarea – 19k. Dar renovarea aia tot bani sunt. Eu am zis 5k cu tot cu tot si renovare si mobila.

    – cat timp casa e a bancii pe credit nu e a ta de fapt deci tot un fel de chirie e

    Un fel, dar nu prea. E un fel de chirie, daca nu poti sa platesti si ti-o ia banca, atunci da.
    Altfel, e un fel de chirie in care poti sa faci amenajari , imbunatatiri fara sa intrebi proprietarul daca e de acord, un fel de chirie unde banii investiti capitalul iti raman tie, adica daca te trezesti ca vrei sa vinzi, cat e inca sub credit, poti sa faci asta ( cu exceptia la prima casa unde tre’ sa astepti 5 ani). Sa zicem ca vrei sa vinzi dupa 10 ani, la credit pe 20. Nu e acelasi lucru ca atunci cand te muti in alta chirie, nu?

    Pe scurt, ce faci cu banii? Ai gasit crva de investit prin buc sau te gandesti sa cumperi in uk?

    Ii tine sotia in cont :)). Momentan nu stiu. In urmatoarele 6 luni nu am timp de cumparat apartamente in Romania – am alte planuri cu timpul ala.
    Intentia AR FI sa imi cumpar ceva in UK. Trag la ceva cu banul jos, pe cat posibil. Dar e cu mai multi de daca.
    Daca ies astia din UE si daca scad preturile sau lira, whichever comes first.
    Daca in timp de 6 luni nu observ niciun trend negativ cu privire la oricare din cele 2 ma mai gandesc.
    Daca observ ceva circumstante economice sau sociale care sugereaza ca ar trebui sa ne mutam de aici mai astept.
    Daca o sa fim in incertitudine si in 1 an de acum incolo, apartament in Romania, probabil.
    Sau daca nu am bani de casa in UK. Daca tin banii prea mult timp se fut pe motiv de quantitative easing.

  6. Ce zic legat de renovari e ca majoritatea se apuca sa sparga sa renoveze ei, doar un chirias apreciaza conditiile mai putin viitorul proprietar – deci e mai mult cheltuiala nu investitie. In unele cazuri termopane, balcoane inchise, da, creste valoarea dar prea putin acu vad ca le face primaria pe gratis

    Da, ai dreptate cu chiria/ratele dar numai partial … de genul lantul e un pic mai larg cu casa in rate ca poti sa bati cuie cum vrei…
    Eu nu sfatuiesc pe nimeni nici sa cumpere nici sa stea cu chirie dar cred ca a fost un super moment f bun sa vinzi 😀

    Si eu mai astept cel putin un an sa vad daca mai raman pe aici sau nu, gen impact pe brexit. Dupa 4 ani de contracting in care am incercat prin toate mijloacele sa fac saving nu sa dau bani la stat ceva s a strans desi am futut si bani aiurea.
    Dar nu ma vad in jug pe case in uk, ma tot uit prin romania sa iau ceva cu banu jos sa nu ma doara capul. Faza cu uk si termenul lung e ca nu ma deranjeaza ploaia sau vremea dar ma dor articulatiile si n am 6jde ani inca. Posibil umezeala, posibil lipsa de miscare sau pur si simplu am exagerat cu statul pe aici.
    Bucurestiul inca sta bine la rabdament investitie/chirie si probabil pana nu ma lovesc de pragul de sus nu mi iese din cap investitia.

  7. Cumparat apartamentul cu 22000E, renovat cu materiale de la Dedeman, stat in el 7 ani, vândut cu 39000E. Of viața mea!

  8. @Buruc: Da, treaba lor dacă vor să spargă pereți. Eu , la apartamente nu sparg pereți și nu cumpăr nimic cu pereți spartisparți, dar apreciez ceva făcut calumea.
    Dacă cumpăr apartament de dat în chirie vreau să fie gata locuibil și mai lux așa, cu excepția cazului în care as lua garsoniere de săraci . Asta am in plan mai încolo.

    De cât timp ești în UK ?

    @Doru Vlad: Presupun că nu în București, că sunt prea mici preturile. Și de cumpărat și de vândut. Sau cu prea mult timp în urmă ( nu era Dedeman atunci )

  9. De 4 ani si cateva luni in uk (am venit pe job permanent dar am plecat pe contract fix din perioada de proba, am avut sfatuitori buni)
    Am vazut garsoniera banu manta 33mp 60k mult fratie si nici nu era prea aranjata

  10. Ai scris articolul asta ca sa-ti confirmi idea ca homeless ( adica chirias ) esti si financiar si moral un loser. Ok, nu contest idea insa, ca tot ai adus vorba si de millenials ma gandeam de curand la o chestie. Ce s-ar intampla de exemplu daca la alegerile din 2020 in US o sa castige un democrat ? Pare imposibil dar nu fi asa de sigur si asta nu din cauza a climat change. Una din cauzele importante ar fi dupa parerea mea preturile aberante la case. Millenials astia sunt prosti ei dar cate unul mai si gandeste ocazional asa ca reactia lor la preturile aberante ale caselor ( sustinute de banci ) ar fi sa futa tot sistemul. Socialismul de-abia asteapta. Le dau muie la banci, iau credite maxime dupa care nu mai platesc nimic. Nu o sa dureze mult ca politicienii speriati de protestele masive sa gaseasca metode sa se construiasca in nestire case ( cum era la noi in communism ) ca sa dea aproape moca la toti amarastenii. Deja vestele galbene din franta inclina in directia asta ( anti system ). Ramane de vazut.

  11. Ai scris articolul asta ca sa-ti confirmi idea ca homeless ( adica chirias ) esti si financiar si moral un loser.

    Nu. Unu ca nu cred in efecte de morala pe tema asta. Din partea mea pot sta toti pe chirie, pe mine m-ar ajuta, in contextul curent, sa zicem.

    Financiar nu prea ai cum sa fii altfel decat looser. Retine, nu vorbim de investitii in imobiliare, ci de a avea propria casa sa anulezi costul chiriei.

    Ce s-ar intampla de exemplu daca la alegerile din 2020 in US o sa castige un democrat ? Pare imposibil dar nu fi asa de sigur si asta nu din cauza a climat change.

    Nu e imposibil si nici nu imi pasa de cine castiga alegerile in US, catusi de putin. Sa zicem c-o sa fie un democrat. Inteleg ca aia au redus preturile la case si au construit in nestire?Au redus preturile la case cand s-a futut economia, da’ nu poti cota asta ca realizare. Si, oricum , nu scriu pentru americani, in romaneste.

    Millenials astia sunt prosti ei dar cate unul mai si gandeste ocazional asa ca reactia lor la preturile aberante ale caselor ( sustinute de banci ) ar fi sa futa tot sistemul.

    Milenialii nu sunt prosti. Au doar o politica de protest la adresa sistemului care-i va lovi in cur.

    Socialismul de-abia asteapta. Le dau muie la banci, iau credite maxime dupa care nu mai platesc nimic.

    Nu-i nimic, o sa plateasca ceilalti, in bail-outuri ;). In depozite inghetate , etc. Crezi ca asta se termina cu case mai ieftine? Poate in suma fixa si pe termen scurt – daca esti ala cu credit poti da si tu teapa, cand iti vine pe voleu, nu te opreste nimeni, nu?
    Daca ai platit deja, da, posibil sa pierzi niste bani – la un moment din timp, dar asta nu conteaza, ca 1 preturile se reconsolideaza, 2 conteaza ce poti face cu banii aia atunci ( in afara de a specula si a cumpara case, ca aia stie tot prostu’).
    Singura smecherie ar fi sa ai atunci cash de cumparat 1, 2 cinci case , dar majoritatea celor care stau pe chirie n-au, ca daca ai banii de-o casa intreaga si stai pe chirie, asa ca mine acum, cred ca ai niste planuri cu cash-ul ala, ma gandesc – si nu pe aia ii vait eu.
    Singura potential problema e ca socialismul d-abia asteapta. Dar e ok , cat e socialism, cat nu vorbim de comunism.

    Nu o sa dureze mult ca politicienii speriati de protestele masive sa gaseasca metode sa se construiasca in nestire case ( cum era la noi in communism ) ca sa dea aproape moca la toti amarastenii.

    Sa se dea cate una s-ajunga la toata lumea.
    Plm, poate, nu zic nu. Dar n-am atata incredere in politicieni incat sa pariez pe asta. Asta ar fi o mare realizare :).

  12. “cred ca ai niste planuri cu cash-ul ala” – si daca n-ai care e problema ? Stai cu cash-ul in cont pe dobanda zero ( bine ca nu e negativa ). Inflatia e minima iar uneori e mai bine sa nu faci nimic decat sa faci ceva . Tendinta umana e sa faci ceva ( ca altfel parca te mananca-n cur ) dar poate sa nu fie cea mai buna solutie la final comparativ cu unul care nu s-a agitat deloc.

  13. si daca n-ai care e problema ?

    Problema e ceea ce se numeste quantitative easing si inflatia mascata.

    Vezi tu, ai impresia ca inflatia e mica sau negativa. Una la mana e ca mica-mica, dar tot e ceva, iar banii se fac mai usor decat casele, ca-s un instrument economic, nu un bun sau o resursa, ca principiu de la care ar trebui sa pleci si ca nu are niciun stat obligatia sa iti ofere garantia unei paritati de 1:1 sau pe acolo a unui leu in 2020 cu a leului din 2080.

    A doua la mana nu e chiar asa mica. IPC pare unul foarte mic, dar e o usoara pacaleala la mijloc. Cel mai nou telefon, sau un telefon mid range costa semnificativ mai mult, in orice moneda decat un telefon mid range de acum 10 ani. Doar chestiile low end se ieftinesc, sau pastreaza proportiile.
    Aplica asta la orice chestie ce tine de modernitate si descoperiri: Calculatoare, masini, medicamente si tratamente medicale.

    Apoi, momentan Banca centrala europeana, dar si in rest e cam la fel, are momentan o politica de stimulare a indatorarii in vederea sustinerii economiei, care de fapt e intr-o usoara groapa de potential momentan si sustinerea lor merge in real estate. Adica, poti sa cumperi case sau sa tii banii si sa observi ca nu iti mai ajung sa cumperi case si ca indicele chiriei urmeaza intrucatva pretul caselor, deci ai in cont mai putine chirii -> munca ta valoreaza mai putin. Ca-i cu 2 sau 5% pe an nu conteaza. Conteaza ca ti-o furi si de la un moment dat e imposibil sa mai acumulezi capital in sistemul asta.

    Demonstratie algebrica.
    Sa zicem ca ai 200 000 EUR, ca pui la ciorap circa 5k EUR/ an si ca valoarea banilor tai cash se diminueaza cu 2% pe an. de fapt tu acumulezi doar 1k EUR pe an , ca din aia 5k pe care ii muncesti, cu 4k doar acoperi pierderea capitalului pe care il tii, nu prea-i asa amuzant,nu?

    ** Pe de alta parte nu pe astia ii vait am zis deja – nu dau eu sfaturi alora care au economisit sau produs mai mult decat mine – se descurca ei, n-au nevoie de mine. Cine a strans cumva suma de bani pentru o casa, stie ce face, trebuie ca a inteles niste chestii despre economie sa ajunga la banii aia. Majoritatea insa, sunt lipiti si lipiti vor si ramane, dupa schema lor.

  14. Adevarul e undeva la mijloc si ca sa-l aflam trebuie sa-I ascultam pe intelepti :
    “Only when the tide goes out do you discover who’s been swimming naked.”

  15. Adevarul nu e deloc la mijloc cand declari ca tu nu iti cumperi casa , ca nu vrei sa fii legat, tu vrei sa fii mobil, sa te duci dupa orice job sa vezi lumea, oportunitati( care pula mea job? unul platit foarte prost, desigur) , in schimb platesti pe chirie mai mult de jumatate din salariu , dupa care te plangi ca chiriile sunt mari si tre’ sa stai shared si dupa zece ani ai pula in mana si chirii platite #millennials.

    Adevarul e ca dupa 15-20 de ani poti ramane cu o cocioaba ( ca nu toata lumea face cincinalul in 4 ani ) pe care altfel n-o ai. Si o sa ai nevoie de ea – asta-i cert -si nu-ti ramane decat speranta ca poate-poate se imbolnaveste planeta de comunism v 2.0 de la atatia mileniali cu gandirea asta. Ceea ce e posibil, nu exclud, dar e totusi o speranta de a face altii ceva pentru tine. #millennials din nou

  16. Oare e mai bine sa iei casa chiar si atunci cand o sa ai nevoie de 20-30 de ani ca sa o platesti ? Astia sunt millenials din ziua de astazi. Mai mult, cand esti tanar de ce sa nu-ti traiesti viata sau sa investesti in dezvoltarea personala decat sa te legi la cap cu un credit baban doar din dorinta de a avea casa ta ? In plus, cu ceva bani si cunostinte economice n-ar fi mai usor sa-ti multiplici banii prin alte metode decat sa-I blochezi intr-o casa ? Eu vad cumpararea unei case ( din perspectiva celor care platesc credite 20-30 ani ) ca o noua metoda de sclavie moderna. Traiesti cu morcovul ca sa nu-ti pierzi job-ul si nu o sa mai fi in stare sa-ti platesti rata.

  17. Nu prea are sens ce spui.
    Pai ti-am arătat că e chiria mai scumpă. Care pula mea bani ii multiplici? Nu e bine să ai mai multi bani de multiplicat?
    Dacă înveți brusc să multiplici banii nu e mișto să ai unii ? Uite, eu acum, dacă mi-ar arde de asta , m-aș putea apuca de multiplicat.
    Ăștia multiplică datoriile și costul chiriei , atât.

  18. Avantajul chiriei e flexibilitatea si nu neaparat pentru gasit alt job in alta tara ci pentru situatia cand ramai fara job in caz de recesiune ( restructurare la firma ). Daca judecam totul in conditiile actuale de asa zisa crestere economica are sens sa iti cumperi decat sa stai cu chirie ( vorbesc de millenials ). In caz de recesiune se schimba situatia ( preturile caselor se prabusesc, la fel si chiriile , somajul creste ) si eu zic ca ala fara datorii o sa fie mai linistit decat ala cu credite.
    Chestia asta cu rata care acopera chiria e placa de baza a textelor aplicate de orice ajent imobiliar. Ea e buna pana cand nu mai e. Traim vremuri nesigure si zic eu ca e mai bine cu cash-ul in banca decat cu credite. Rareori in viata avem sansa se ne prinda un crash si parca e mai frumos sa fi atunci pe cash decat cu credite si cu morcovul in fund.

  19. Avantajul chiriei e flexibilitatea si nu neaparat pentru gasit alt job in alta tara ci pentru situatia cand ramai fara job in caz de recesiune ( restructurare la firma ).

    Riiiiight! Deci, daca te restructureaza aia, brusc nu mai trebuie sa platesti chirie – pentru ca? Te muti intr-o cutie de carton, sau cum ?

    si eu zic ca ala fara datorii o sa fie mai linistit decat ala cu credite.

    Pentru ca, de ce?
    Daca nu mai poti plati, dare-n plata, ia-o si du-te tare. Da, e naspa cand esti definit failt, dar daca nu mai poti plati chiria e cam tot la fel?

    Chestia asta cu rata care acopera chiria e placa de baza a textelor aplicate de orice ajent imobiliar. Ea e buna pana cand nu mai e. Traim vremuri nesigure si zic eu ca e mai bine cu cash-ul in banca decat cu credite.

    Repet intrebarea – care cash? Ca daca ai cash de pus de-o parte IN afara de chirie/rata, p-ala chiar e indicat sa il strangi, sa economisesti, sa pula in pizda.

    Eu nu am scris nimic aici de investitii imobiliare, BTL, etc.
    E vorba de casa ta. Daca te prinde crash-ul atat de urat incat nu mai poti plati rata la banca/ chiria – oricum ramai cu curul in ploaie.

  20. “Te muti intr-o cutie de carton, sau cum ?”
    Mergi la parinti acasa pana se linisteste treaba eventual.
    “dare-n plata, ia-o si du-te tare”
    Asta merge pe la americani , mai greu in Romania sau alte tari primitive. In plus pierzi rau de tot daca ajungi sa dai in plata dupa o anumita perioada mai lunga.
    “Repet intrebarea – care cash?”
    Un millennial n-are dar altii ca tine de ex au ceva rezerve si altfel pot pune problema.
    Inca odata atata timp cat totul e roz gen inainte de 2007-2008 totul e ok. Cei care au fost prinsi pe picior gresit in perioada aia ( gen au cumparat apt cu 120k care valoreaza acum 80k ) nu cred ca se simt asa de bine ( sau cei cu credite in chf / jpy )
    “E vorba de casa ta”
    Pe care o platesti 30 ani si care uneori poate deveni investitie speculativa atata timp cat situatia economica ( credite ieftine ) incurajeaza riscuri mari.

  21. Mergi la parinti acasa pana se linisteste treaba eventual.

    Si cu ce-i diferit cazul in care nu mai poti plati casa?
    Mai mult, in cazul in care nu mai poti plati casa, ai posibilitatea de a trage de timp o perioada ( cu ceva consecinte, desigur).

    Asta merge pe la americani , mai greu in Romania sau alte tari primitive.

    In alte tari primitive unde daca te superi poti sa pleci de tot si pot sa iti suga aia si pula? Si daca chiar te superi lasi si gazul pornit la plecare, ca sa fie bine, sa nu fie rau?

    In plus pierzi rau de tot daca ajungi sa dai in plata dupa o anumita perioada mai lunga.

    Dupa o perioada mai lunga ce pierzi rau de tot ? Banii pe care altfel ii dadeai oricum pe chirie?Mai exact, in cazul meu, fara overpayments, rata a scazut singura , ca urmare a sistemului de credit ( si in mica parte ca urmare a scaderii euribor – ca era deja mic cand am luat creditul) .

    Pierzi avansul, aia, dar dupa o perioada mai lunga ajungi sa ai “equity” in casa aia. Si daca ai facut si tu o imbunatatire doua, nu ai stat tot ca lepra de chirias, ai si ceva profit la banii aia.

    De pierdut, de la un cap pana la altul al creditului exista riscul cel mai mare sa pierzi avansul. In cazul meu mirobolanta suma de 6 000 de euro.

    Un millennial n-are dar altii ca tine de ex au ceva rezerve si altfel pot pune problema.

    Altul ca mine ACUM are ceva rezerve. Dar am zis ca nu le dau sfaturi alora care au deja capitalul unei case, gen bani sa faca ceva cu ei. Desi tot cred ca e o idee buna sa nu platesti chirie, cand nu mai platesti dobanda la banca e chiar mai profitabil .
    Inainte, rezervele mele au fost fix avansul si suma cu care am reparat, pe urma am cam ramas pe janta. Dar am strans ceva timp si pentru banii aia. Si am trait in chirii un pic mai ieftine decat cat mi-as fi permis blanao, daca voiam. Ca si asta e o chestie, sa poti sa faci un pic de sacrificii la stilul de viata si sa nu crezi ca “ti se cuvine” boiereala si platit chirie maximul pe care ti-l permiti la momentul ala – valabil la orice, cred, de la masini la telefoane.

    Dar si ca mine acum. Ma uitam la o chestie. Daca imi iau un credit pe 20 de ani pe diferenta care imi mai trebuie pana la 300-350k lire sa cumpar o casa aici, ma costa rata cam 400-500 de lire. Pe astia ii platesc si daca cersesc pe strada ( aiurea, ma apuc de reparat acoperise, cred ca ma umplu de bani aici). Chiria ma costa 1500, am zis. De banii mei nu stiu nicio alta schema de multiplicat bani in relativa siguranta, care sa imi aduca GBP1k pe luna, sau daca vrei, 12k lire pe an, desi asta nu-i mult procentual, vreo aproximativ 6%.

  22. Mergi la parinti acasa pana se linisteste treaba eventual.

    Si nu vezi nici o ironie aici? Adica in caz de dezastru te muti la prostii aia care, contrar a ceea ce sustii tu aici, si-au sacrificat ‘mobilitatea’ si si-au luat o ‘ancora’ de casa care sa ii traga in jos gen.
    Si daca au si aia ceva credit girat cu casa lor si te trezesti ca s-ar muta ei la tine, ca ii hinghereste banca, atunci ce mai faci? Normal ar fi sa nu te bazezi ca solutie de backup pe generatia anterioara

  23. “ma costa rata cam 400-500 de lire. Pe astia ii platesc si daca cersesc pe strada ”
    Afirmatia asta e ingrijoratoare pentru ca toti amarasatenii isi permit acum credite de case, iar acest lucru duce implicit la cresterea artificiala a preturilor ceea ce face casa sa devina o investitie speculative ( ca tot vorbeai de quantitative easing ).
    Scheme de multiplicat banii ( fara risc ) nu exista sau cel putin n-am auzit eu de ele.

  24. Afirmatia asta e ingrijoratoare, pentru ca daca toata lumea face asta, banii tai valoreaza din ce in ce mai putin, tinuti cash, asa cum spuneam.

  25. Așa gândea majoritatea în 2007-8 , înainte de criză. In 6 luni toate s-au inversat. Știi vorba aia” there’s no free lunch”

  26. In ce sens s-au inversat, pentru cine, si pentru cat timp? Teapa au luat aia care au cumparat in 2007/2008, dar doar raportat la o perioada de 5-6 ani.

    De exemplu. Din 2007 pana in 2012 – cinci ani – am platit chirie, cam 350 Eur/ luna – 1 an am platit mai putin (300 parca). Se fac vreo 21 000. Am locuit in apartamente de 2 camere semi si 2 ani in unul de 4.
    Daca ar fi fost de luat credit in 2007, nu eram in pozitia aia, ca trebuia sa intind coarda prea mult, si nu-s genul, as fi luat pentru fie garsoniera, fie vreun 2 camere jerpelit pe la mama dracu, semi-decomandat. Nu mai mult. Garsonierele erau circa 40-60k. Alea 2 cam 50(cf2,3 semi, zone naspa)-90k. Probabil ca ma uitam la segmentul spre maxim 50k. Aia e, nasol sa traiesti in garsonerie sau 2 cam confort 10, dar pula mea, e de huzurit cand poti sustine asta. Anii naspa au fost pana prin 2011-2012 pentru majoritatea. Eu zic ca pana in 2014 era platita toata, dar mai misto, puteam sa vand mizeria inca din 2012, neplatita, si sa imi iau alta pe equity. In 5 ani aveam un minim de 10k equity din avans + plata la principal, cu tot cu pierderea de valoare de dupa criza.
    Asa, am avut PULA.
    Dar, repet, in cazul meu ar fi fost o decizie proasta sa creditez atunci (risc prea mare de insolventa) , am observat aberatia faptului la momentul ala, ca ma raportam la venituri si mai ales la al meu.

  27. Am rezidență fiscală dublă. Am rezidență fiscală în UK pentru banii câștigați cu NIN ( CNP ) de UK pe activitate cu firme din UK și rezidență fiscală în România ,pentru banii câștigați aici. Nu știu dacă “trebuie” ( eu nu am să o fac ) , dar știu că legal nu-mi pot impune niciunii. Dacă vin ei cu cifrele și îmi cer impozit pe bani pe care nu i-am câștigat în țara lor , le prezint foile de impozit platit in tara cealaltă.
    Pe scurt, aia din Romania știu că locuiesc în România , ăștia de aici știu că locuiesc și în țara lor. Nu le dau alte detalii niciunora.

    Sunt niste condiții după 7 și respectiv 9 ani de rezidență in UK. Dacă îmi iau pașaportul estimez că nu am niciun motiv să mai fiu aici în 9 ani. Dacă o să fiu, am să văd atunci.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.