Seri de toamnă

Soția vrea să ieșim seara. Mereu vrea. “Noroc” că nu vreau eu mereu.

Mereu e noapte când ieșim pentru că așa e toamna, ieri îmi zicea un coleg dinsusul Suediei că la el gata, a început depresia că e noapte mereu , și că nu îi trece până în aprilie.

Ca să-l îl îmbărbătez, i-am spus că “hă-hă, mai e grămadă de timp până atunci ” . Mda.

Noi ajungem des la un bar de vinuri cu nume cocălaresc – “Veeno”. Am o sticlă de ceva argentinian în dulap de două luni . Am putea să bem in curte, dar nu.

Bem și facem planuri, ne uităm la școli, prețuri de chirii și prețuri de căși. La anul cam trebuie să ne mutăm d-aci. Undeva.

Până atunci bem vin – scump – bagi pula e 5-10 lire un pahar , small size ( au ăștia o problemă cu mărimile , la ăștia 175 ml de vin e “small”) .

Doar Italian. Bun. Sicilian sau din Puglia și Campania. Nu-mi plac oricum vinurile din nordul Italiei, niște pișoalce toate. Și după aia mergem cu autobuzul ca săracii. Sau pe jos. Dacă nu plouă.

Lumea urcă pe scara imobiliară, noi doar spălăm niște trepte, momentan .

Lumea trăiește ca și când ar mai avea o viață. Nici noi nu ne dăm seama exact.