iPhone Bias #2. Londra

Cum stau eu in public la concert pe ultimul rând ( imi atrage atenția soția ca nu e ultimul, mai sunt balcoane deasupra ) și mă uit în telefon așteptând, la fel face majoritatea .

Le văd telefoanele, până la 6 rânduri distanță, destul cât să îmi dau seama ce telefoane au. Pe rază de două scaune văd și și ce citesc, ochelarii ăștia noi fac toți banii.

Treaba e că, în jurul meu, în afară de mine și de soție nu mai are nimeni altceva decât iPhone.

Mă uit și mă tot uit și nu. Nu contează de generație , dar iPhone.

Am numărat până la urmă un telefon Samsung , la 18 iPhone. În metrou am constatat relativ același trend. Nu am mai ținut numărătoarea, dar am mai văzut două telefoane care nu erau iPhone. Unul era din ăla vechi, cu taste, și îl avea un român din ăla cu vestă reflectorizantă .

Cu nu mai mult de două luni în urmă am  făcut același “studiu”, de-a lungul mai multor zile, dar în Reading, un oraș mai mic, mai de săraci ( mă gândesc ) unde am ajuns la o concluzie inversă, cum că iPhone e minoritar .

Iar acum stau și mă gândesc cum să intetpretez asta . Anume cine au iphone și ce îi caracterizează?

– În Londra pare că lumea preferă și are iPhone.

-In Reading, nu.

Ce fel de oameni locuiesc în Londra? Unii cu salarii mai mari? Poate, dar, unii din ăia din Londra nu par mai înstăriți decât ăia din Reading și mă întreb dacă nu cumva faptul că locuiești în Londra e un trigger în sine, anume că un anumit tip de oameni sunt atrași de orașul ăla și trebuie doar să descopăr ce tip.

Pe proiectul meu am numărat 9 persoane distincte carora le-am văzut telefoanele.

5 au iphone.

1 locuiește în Stockholm și e consultant pe o poziție de Middle Management.

Unul e colegul din Oxford.

Altul e un manager pe alt departament.

Un alt tip e consultant pe o poziție similară, dar vine de la o companie de consultanță. Adică salariat pe bani ok ( ca salariu), dar nu destui să își cumpere singur telefonul, îl primește de la firmă.

Și e supărat că nu îi fac ăia upgrade la iPhone 11, că e prea scump. Maxim 8. Nici companiile de consultanță se pare că nu mai țin pasul cu iphone la prețuri. Ai mei de la 7 nu îl mai dădeau fără ceva participare din partea angajatului. Nu mult, două trei sute, de gust.  Atunci mi-am dat seama că tre’ să plec, când compania e prea zgârcită să iți dea salariu cât să îți poți permite unul fără sughițuri, nici nu ți-l cumpără ei o dată la 2-3 ani, dar încasează câte unul pe zi pe tine .

M-am amuzat cu spasme când colegul meu a zis că compania lui e așa de mișto și nu ar pleca nicio dată de la ei.

I-am spus că are apucături schizofrenice și s-a supărat un pic pe mine. Cred că i-a trecut când i-am explicat că facem relativ aceeași muncă și totuși eu îmi pot cumpăra pe fiecare lună câte un iPhone 11 și mă doare în pulă.

Evident că m-a întrebat că dacă e chiar așa ce pula mea caut cu janghina asta cu ecranul spart.

E ok, e bine să lași o urmă de în tot ce spui .

Numărul cinci l-am văzut la o tanti care se văita într-una că e plătită prost (față de consultanți) . Pula mea, e de prost gust să ai un telefon mai scump, sau o rablă mai nouă și mai scumpă decât mine și pe urmă să te vaiți de bani.

Că dau și împrumut, dar cu camătă.

Uitându-mă la toți oamenii pe care îi cunosc am încropit un pattern cu privire la posesorii de iPhone care nu știu cât de mult se extinde în lumea largă.

Send to Kindle

5 Replies to “iPhone Bias #2. Londra”

  1. La mine pe plantatie avea iPhone un manager de nu era in stare sa-si schimbe typing language la laptop. Avea, nu stiu daca mai are, ca a disparut din peisaj.

  2. Sunt curios la ce concluzie ajungi. Eu unul prefer iPhone și în viitorul apropiat nu cred că voi trece pe Android. Totuși iPhone nu înseamnă tot timpul ultimul iPhone și, deși aș putea să-mi iau acum ultimul model, simt că încă nu am nevoie de el.
    Observ că e adânc înrădăcinată la români nevoia de a judeca pe cineva după obiectele personale pe care le vezi imediat – telefon, mașină, haine, locul în care mănâncă dar e mai complicat de atât – fiecare are priorități. Pentru mine nu e neapărat important telefonul acum, poate pentru că am pus ochii pe niște căști de 1000 de euro. Am urmărit și eu oamenii pe unde am umblat și mi se pare BS ideea asta cu statutul social – nu zic că unii nu gândesc așa, doar că sunt mai puțini.

  3. Sunt curios la ce concluzie ajungi. Eu unul prefer iPhone și în viitorul apropiat nu cred că voi trece pe Android.

    Preferintele inseamna mult cand vorbim de preturi accesibile :). Cand preturile se departeaza de posibilitatile financiare preferintele privite doar asa “imi place mie iphone” nu mai inseamna atat de mult.

    Observ că e adânc înrădăcinată la români nevoia de a judeca pe cineva după obiectele personale pe care le vezi imediat – telefon, mașină, haine, locul în care mănâncă dar e mai complicat de atât – fiecare are priorități.

    Nu-i doar la romani. Chiar deloc limitata la romani. Nu inseamna ca nu poti judeca pe cineva gresit daca te iei dupa astea, sau doar dupa astea, dar “prima impresie” e o chestie destul de globala. .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.