Ministru doar cu un coi

Tanti care e ministrul educației acum, deși pare tobă de carte ( clișeu din domeniu), nu prea înțelege cum e cu politica, poziția dumneaei în funcția de “șefu’ la educație” și puterea pe care o are în a schimba legi și practici vicioase.

Am fost pe jumătate impresionat când am văzut știrea care o arăta cum intrat peste aia care răgea ca o vacă la copii.

Mă așteptam să îi fută și două capace și s-o dea afară în șuturi, dar na, înțeleg că trebuie să fim civilizați la televizor, e o doamnă, etc.

Ceea ce m-a dezamăgit a fost răspunsul la reacția leprelor ălora de la sindicat, care s-au scandalizat de controalele inopinate și de faptul că a umilit-o pe aia ( profesoară puteți să îi spuneți voi, dacă vreți) în fața copiilor: păi ce să spun, meci egal!

Că, dom’ne, e ilegal să deranjezi ora chiar și dacă ești poliția; chiar e, de drept. E o lege care spune asta și nu o citez că mă dezgustă. Dar, în fapt, hai, nu mâncați căcat, domnii inspectori și sindicaliști, că știm toți că atunci când vine poliția să salte un “element” din clasă, nu prea se stă pe hol până la terminarea orei, nu .

Nesimțiții ăștia se plâng că sunt controalele inopinate ( “descinderi”), că ei vor doar din alea anunțate, știm noi, care se fac cu repetiții ,cu pregătirea clasei , cu fiecare își știe replica și ce urmează a fi întrebat, alea pentru care se exersează cam ca la teatru așa.

Ce tupeu, bă!

Pe de altă parte, să îți ceri scuze, ca ministru, pentru că “nu ai fost mai calmă” mi se pare jalnic.

Păi, în primul rând că tanti aia trebuia scoasă de acolo cu nota de demitere în brațe . Plm, legea 272/2004 are mai mult e un articol special 52, aliniatul 2) care prevede obligația ministerului de a lua masuri in a se asigura că copilul e tratat cu respect de către cadrele didactice.

Fix treaba asta pe care o face tanti ministrul educației cu presa după ea ar trebui făcută că rutină de inspectoratul educației, iar profesorii de genul ăsta excluși.

Iar să fii ministrul educației și să te lovești de faptul că legea nu-ți dă dreptul de a întrerupe cursul pentru a opri un abuz și să îți ceri scuze – în loc să schimbi legea a doua zi printr-o ordonanță de urgență prin care să le tragi un șut în pizdă porcilor de la sindicat care se apără cu legea care le permite abuzuri, ordonanță cu care să prevezi posibilitatea fix a controalelor inopinate care vizează securitatea copiilor și calitatea actului educațional – e o lipsă inexplicabilă de curaj, în condițiile primei acțiuni.

Dacă nu cumva e totul regizat și intreprins exclusiv pentru imagine.

Send to Kindle

3 Replies to “Ministru doar cu un coi”

  1. Nooo, nici vorba sa fie pentru imagine. Creeeezi? :))

    Cam care crezi tu ca a fost logica ei cu intentii bune de te-a impresionat? “Bun, o prind ca tipa, o demasc.” Si dupa ce crezi ca planuia? Ca daca voia sa o dea afara ar fi verificat legea inainte, nu?

    Pai nu planuia nimic, a vrut sa pozeze in justitiar fara munca concreta, spera sa o laude cativa in presa ca uite ce implicata e si atat.

    Ca ministru ar fi trebuit sa gasesti o solutie mai buna decat “intru punctual peste fiecare”.

    Si sa tratezi problema in ansamblu, cu solutii universale. De ce se tipa la catedra? Pai eu vad asa:

    1. Posturi blocate ani de zile fara criterii de performanta reale. Criteriile de performanta sunt ce note au elevii, ce carti ai mai scris, si la ce olimpiade se participa. Atat. Feedback-ul parintilor si al elevilor? Nu ai sa vezi sa conteze. Nu stiu, inregistrarea orelor, comisii de evaluare? Ioc.

    2. Oameni dezinteresati si prost pregatiti. Aici sunt pe o parte salariile mici – e si nu e. Salariile sunt mici, dar sunt raportate pe un numar mic de ore. Dar e mai ales punctul 1, oameni relativ capabili nu au loc de altii care stau acolo ca “au prins post”. E simplu, daca nu performezi, fa loc la altul.

    3. Lipsa de mecanisme a profesorilor. In alte tari, ai niste parghii. Chemi parintii la scoala, il duci la psihologul scolii, ai asistenti de pauze, suspendare cateva zile, daca nimic nu merge il exmatriculezi intai din scoala si dupa din sistem, daca parintii nu ajuta chemi protectia copilului.

    Din pacate ca profesor in Romania nu poti face nimic. Psiholog nu ai, nu il poti exmatricula, iar parintii daca vor ajuta daca nu bine, ca nu intervine nicio protectie a copilului. Esti cam legat de maini. Sigur, nu inseamna ca tre sa tipi, dar dupa esti criticat si dat in judecata ca profesoara de acum cateva zile unde s-au batut 2 in clasa si ea nu a facut absolut nimic, decat sa trimita pe cineva sa cheme directorul si gardianul.

    O prietena de-a mea imi spunea ca au sunat-o de la scoala sa vina sa isi ia fiica si sa vb cu directorul. Se certase cu cineva sau ceva. Obisnuita in Romania, i-a zis ca vine peste cateva zile. I-au spus frumos ca daca nu vine pana la ora X, gen cateva ore, cheama protectia copilului pt neglijenta si risca exmatricularea din scoala. Si nu glumeau, dupa a auzit de cazuri fix asa.

    Cam asta trebuia sa rezolve ministrul.

  2. Păi probabil că nu plănuia nimic, dar mi se pare de absolut bun simt, dacă lucrezi in învățământ și auzi genul asta de balamuc dintr-o sală de clasă să intervii. Altfel, e ca și cum ai fi polițist la rutieră, trece lumea pe roșu pe langa tine și te doare in pulă.

    Să fii ministrul învățământului și să ignori asta ar fi de absolut căcat. IN PRIMUL RÂND oprești abuzul în desfășurare. Punct. Ăsta e parte din respectul față de copii și părinții lor. Pur și simplu faci asta și ca om simplu, cred că deschid ușa aia și încep să o iau pe aia la pulă, așa fără nicio voie și peste orice lege. Îmi asum răspunderea.
    1), 2) , 3) durează și cel mai complicat e că de fapt au cadrul legal dar problema e de cultură organizațională. Adică inspectori și corpuri profesorale într-un fel de cârdășie a leproșoniei.
    Iar mesajul ăsta de “bă, pun bâtă pe voi” nu e el foarte modernist și după principii de management din cele mai performante dar e unul corect ,potrivit pentru jivinele din sistem .

    Diferența însă se face ( și presupun că o pricep și aia din sistem ) dacă ministrul e duplicitar, adică “uitati, domnii ziariști cum pun eu bâta pe ei”, iar în spate o arde pe combinații, sau chiar pune bâta pe ei și în fața presei și in spate.

  3. Exact la asta ma refeream si eu, mi se pare ca a fost o chestie strict pentru show. Dupa, pauza.

    Eu cred ca ar trebui sa existe mai ales niste proceduri clare, care ar putea fi lejer facute de minister in cateva luni. Gen ce faci daca 2 copii se iau la bataie? 10 profesori dau 10 raspunsuri, fiecare cum il taie capul. Nu exista o procedura clara, pe care sa se bazeze. Sau daca face scandal un copil ce faci? Pai il potolesti. Cum? Habar nu are nimeni, improvizeaza! Nu iti da frumos o lista cu a, b, c.

    Eu am facut si modulul de pedagogie in facultate si am predat doua ore de practica. :)) Ti se preda o gramada de teorii tampite ale lui freud, si 0 sfaturi practice. Banuiesc ca asa e si cand faci doar pedagogie.

    Asa ca te uiti in jur sa vezi ce fac altii. Bine, eu faceam asta mai mult asa, si ma durea in cot ce se intampla, dar teoretic esti depunctat daca e galagie in clasa. Da, ti se spune de catre indrumator ca valoarea suprema e sa fie liniste. Cum mentii linistea? Te descurci! Nu ti se recomanda sa tipi, dar explicit ti se spune sa ai un ton ferm si ridicat. Trage tu concluziile.

    Plus puterea exemplului. Profesoara indrumatoare m-a lasat la catedra si a ramas sa asiste. A inceput sa tipe la ei, ca fac scandal, ca ce e cu galagia asta, si sa taca!!! Erau elevi de a 10-a, deci marisori. Totul binevoitor fata de mine, sa ma ajute, se vedea din tonul ei, plus asta facea cu toti cei pe care ii asista la predare. A trebuit sa asist inainte la vreo alti 3 studenti care au predat. Poate aveau nevoie de nota aia sa intre dupa in invatamant, cert e ca niciunul nu i-a zis sa nu tipe la ei. Una din studente cel putin abia astepta sa tipe si ea, iar ceilalti doi se opreau si se uitau la profesoara cand era galagie, sa tipe sa se faca liniste.

    Nu am zis nici eu nimic la orele celorlalti. Azi as zice, dar atunci m-am gandit ca poate ei au nevoie de nota. Eu nu aveam, asa ca atunci cand a tipat am rugat-o frumos sa ii lase sa vorbeasca, ca imi place sa ii aud, chiar incurajez comunicarea si vreau sa se exprime cat mai multi. A fost o liniste instantanee in clasa, iar profesoara a ras si mi-a zis ca nu stiu in ce ma bag. :))

    Ideea e ca ministrul ar putea lejer sa schimbe mare parte din astea, chiar fara legi, prin campanii de educare, atat catre elevi cat si profesori. Mesajul nu ar trebui axat pe ce sa nu faca, care lasa un blank la latitudinea fiecaruia, ci pe fa aia, fa aia, fa aia. Ca la antivirus. :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.