De 1 martie căutam printre altele sa cumpăr niste bilete de flori, că sunt romulan și conviețuiesc cu o familie alcătuită preponderent ( adică în totalitate, excluzandu-mă) din femei.
Am găsit o singură florărie /ceainărie deschisă duminică în Reading și am comandat niste buchete. Mi-a zis tanti că durează O ORĂ să le facă ( duuuu-te în pula mea ) așa că mi-am luat un ceai și m-am pus la așteptat.
Dar altceva vreau să spun, cât fac pauza de ceai.
Cu două săptămâni în urmă, adică încă în Februarie, în România, în penultima sau ultima zi de vacanță a fetelor acolo . Le caută copiii cu care se joacă mereu, nu sunt că se trezesc la prânz , pe oră Angliei. Și în Anglia, când nu au școală tot așa, la prânz se trezesc , după ora din Azore sau ceva.
Și întrebau ei disperați că unde sunt fetele, au plecat? Relax, că se trezesc ele, nu au plecat nicăieri.
Voiau să le dea mărțișoare, până pleacă. Și i-au dat unul și soției.
Băi, eu sunt un ignorant și o lichea. Dar copiii aia nu aveau vreun motiv “politic” să facă asta și totuși au vrut ei.
Nu pot să ignor asta și am avut un moment de introspecție. Dacă copiii aia din sat cresc așa, cred că vom fi bine.
Pe de o parte suntem diferiți de alții și ar trebui să rămânem așa.
