În orice ai crede sau nu, dacă faci pastele în România, trebuie sa te pricepi la un lucru. Băut multe chestii diferite. Lumea se mai așteaptă sa fii cursiv pe urma.
Aia care nu reușesc sunt marginalizați și numiți bețivi ordinari.
Omu’ îți dă ce are, nu se refuza.
Popor sociabil cu multe rude.
Hahahahaha. Poporul gazda are momente cand incearca sa-mi intre in gratii si mai vine cu idei din alea gen “Nu de la voi vine treaba aia cu palinca ? Si eu confirm acolo asa sa nu ramana neconfirmat cu toate ca sincer e enervant exercitiul asta de hai sa facem schimb cultural de informatii sa ne aflam in treaba ca sa observi ca stim si noi de palinca si de Ceausescu. Si numai bine ca zilele trecute imi ofera un amic un pahar de ceva care arata/mirosea a tuica. Am gustat. Ba, puteam sa jur ca e tuica lu’ bunica-mea… Read more »
În 6 luni de stat în Bad Rothenfelde am devenit un fin cunoscător al posircilor de tip grappa. Se pare ca la nemți chestia asta e chiar populara. Treaba e în felul utmator, ca orice băutură, preparata special și învechită, grappa poate fi ok. Nu aia Paganini care e o posirca pe bune și nu cred ca e făcută măcar din tiscovina lucrul care o califica sau nu sa se numească grapa. Însa am băut vreo doua tipuri de grappa Nonino și Amarone învechite, unul 10 iar celalalt 15 ani în butoaie de stejar, ziceau pe sticla, de rivalizau sincer… Read more »
Nonino si Amarone zici ? O sa cumpar daca gasesc -noi spirtoase de-astea nu prea consumam nici la ocazie dar cand vin prieteni pe la noi ii servim cu un scotch la gheata, un lichior sau brandy sau mergem noi in vizita cu o sticla si chiar aveam nevoie de ceva recomandari.
Dar ala ti-am zis, e curat tuica de- aia de la tara, cred ca o sa-i fac o farsa lu’ tata cu grappa paganini 🙂
Contează vârsta. Alea albe/ transparente sunt ca țuică pentru ca aia sunt. Se disting pe măsură ce se invechesc. Și prind și culoare arămie, de la butoi. Unii adaugă caramel sa simuleze invechirea și parca îmi aduc amite ca și la Paganini am simțit gust de caramel.