Hai, nu faci o fapta buna?

Citez de pe facebook :

“Nu ezitati sa faceti o fapta buna indiferent de ocazie, si adoptati un animal care credeti ca are nevoie de ajutorul vostru.”

…unu cate unu, pana te trezesti cu hoarding complex.  Da’ na, acusi ce vrei, fiecare cu OCD-ul lui.

Si pe facebook , asemanator, gasesc o suma de contexte in care apar astfel de declaratii legate de:

– Animale  abandonate si gasite de binevoitori ,care insa  nu le pot tine , din orice motiv.

– Animale care s-au puit si normal nu poti tine toata satra, iar cum n-au pedigree nu le poti vinde , deci nu valoreaza nimic, in concluzie e greu sa gasesti pe cineva interesat si-o bagi p-aia sentimentala

-Animale care au fost cumparate pentru a fi salvate.

Sa fim intelesi , nu ma indignez , ca nu ma  fute grija de ce pun altii pe facebook, daca  nu imi place , scrollez, ascund sau unfollow .

Ma intreb doar cam care e constructia logica . O inteleg perfect p-aia , cu , frate m-am pricopsit cu niste  consumatori mai draguti sau nu  si tre’ sa scap de ei , poate i-o vrea cineva. Absolut.

Ce nu inteleg deloc e cum e o fapta buna adoptatul unui animal. Raportat la binele cui, adica?

Va spun eu sigur ca adoptarea tuturor animalelor  fara stapan care “apar” pe strazi nu e o solutie , la fel cum nu e o solutie , sau o fapta buna sa strangi gunoiul din parc  dupa toti  gibonii , ca sa arati ca tie iti pasa si ca faci natura mai frumoasa, la fel cum nu e o solutie la nimic sa ajuti o familie sarmana (cliseu), sa creasca multitudinea de copii ( la mine la tara i se spune tarla, sau satra – in functie de etnie )  turnati necontrolat si cu lipsa absoluta de discernamant.

Desi sunt constient ca n-au nicio vina implicita nici animalele de pe strada , ca-s animale si e normal sa nu aiba discernamant, sau capacitatea de a trai ca oamenii, nici gunoaiele de parc, ca-s obiecte, nu subiecte, nici copiii din familii sarmane , ca nu s-au facut singuri.

Adoptand un animal , un copil , sau strangand un gunoi nu faci neaparat social o fapta buna. Cu copilu’ hai , sa luam in calcul ca s-ar putea sa oferi conditii mai prielnice unui om sa se dezvolte si asta cel putin potential iti lasa posibilitatea sa faci ceva care sa conteze in cascada. Dar nu , asta nu rezolva  problema sociala. Din contra ii sadeste prostului in minte ideea ca e ok sa isi futa si in seara asta  muierea tot fara prezervativ, ca societatea se ocupa  de problemele pe care le lasa el in urma ( scrisesem  cumva mai plastic, dar mi-era si mie greu sa citesc).

Adoptand un animal  lasat pe strada de un  astfel de lachist , iti satisfaci tie nevoia de a avea un pet  si asta e ok,  nevoia proprie de a  face o fapta buna  si eventual de a fi validat de altii , ca ce  caracter aparte ai tu.  Realitatea e ca devii sclavul problemelor cauzate de altii.

Nu, n-aveti sa ma vedeti vreodata strangand vreodata gunoaie lasate de porci in urma. Sa-i fut vreunuia o cheie de roti in gura s-a putea intampla,  dar sa strang cacatul pe care il produc altii, nu, ca –  repet : sa te angajezi sclavul alora pe care ii doare in pula de ceea ce lasa in urma nu e o solutie la nimic.

Asa ca: E o fapta rea sa adopti un animal, pentru ca alt animal care l-a abandonat pe ala se bate pe burta si-si zice in barba: Asa da ,coaie! De greselile mele , altii sa raspunda.

O fapta buna, pe facebook ar fi sa intrebati ceva gen : Stiti cine a abandonat animalul asta sa mergem la el acasa sa il belim?

Si-apoi, dupa ce il gasesti,  sa organizezi o strangere de fonduri pentru inchirierea unei vidanje pline si eventual a unei pompe de beton , cu care sa-i torni neanderthalului  produsul finit in casa pe geam.

Pe societate o cam doare in cur de faptele voastre bune , iar indivizii carora le rezolvati problemele va pandesc tacticos ca sa se cace in borcanul vostru cu fapte bune, cand va intoarceti cu spatele.