Oktoberfest în sus, Oktoberfest în jos

Pentru mine totul a plecat de la filmul Beerfest (2006).
E o comedie mediocră despre niște americani care își regăsesc originile Germane și participa la un concurs de Oktoberfest.

Atunci am cautat ce dracu’ e asta și am găsit ca e ceva cu băutura multă și depravare maxima prin Bavaria.
Și mi-am zis atunci în barbă ca e un must see, must do.

Acum, nu mai am același entuziasm,  iar berea e o chestie mizerabila, în general. Da, da și berea germana cu câteva (foarte puține excepții) e o mizerie. Și sa nu ma futeti cu chestii gen nu știu eu ce sa beau sau nu am găsit eu berea aia bună,  ca o ard prin tara ăstora de trei ani și am tot încercat drojdii.

Chiar și în condițiile astea, bucket listu’ e scris și trebuie sa tai chestia asta. Prin urmare merg o seara, nu sa beau, ca am băut aseară doua beri ( două,  nu nouă)  la cina cea de taina, întrucât urmează sa părăsesc proiectul asta și m-am trezit de dimineață cu o stare de zici ca am băut cel puțin mercur.  Serios.  La Copenhaga ma simțeam mai bine în dimineața de după abuz.

Eh, dar restul cetățenilor sunt mulți mai entuziaști ca mine dacă umblă ei la 13 grade

În pantaloni scurți de piele maro.Tradițiile este tradiții. Nu te joci.
E important ca au șosete de lână și bocanci. Ca e frig, ce dracu’.
E și o parte serios mai interesanta a tradiției, legata de femei care poarta niște rochii de scolarita – menajera,  care aveți fantezii de astea.
Nu asta e partea interesanta, ci ca poarta niște sutiene speciale uber push-ups și am înțeles ca încă niște chestii sub sutien de le urcă  țâțele sub barbă. Zici ca sunt toate cu laptele pregătit,  sau ca de acolo îți umplu halbele.

Bai și am văzut o grămadă de oameni beți săptămâna asta.

La mine în sat e o tradiție de “colinde”. În seara de 23 decembrie tot satul colinda pe la tot satul și se bea, fiecare la fiecare cate un pahar de vin. Minim. Fiecare merge până unde îl țin picioarele. Imaginează-ți dimineața de 24.
Eh, la ăștia e mai rău.

…
Nu știam cum sa ajung, dar sunt semne și la metrou și oricum te ții după ăștia în pantaloni scurți si-n dirndeloase (de la dirndl- rochia de o poarta femeile.)

….

Superb sa vezi o mare de oameni care aude fiecare muzica lui, unii cu expresii pasionale și pătrunzătoare,  mai degrabă pătrunse de bere, alții șterși,  mai degrabă spălați de bere,zugrăviți în peisaj.

Altii se bucura extatic, gen :

Altii cu un patos inmuiat in bere :

Și am mai învățat ceva.  Cand lași halba sa atârne la 45 de grade, ești loat.

La baie
Am băut doar o bere și aia radler, dar oricum ar fi, după o vreme te împinge un gând păcătos către eliberare.

In timp ce mergeam către baie ( pișoare) ma gândeam ca uite băh, al dracu’ hazard,  nu e nimeni trosnit rău. Bine,  era 20:30,  mai erau oameni vii.

Eh, când am ajuns la baie am observat unde erau toți drojdierii. Bine, baie e un fel de a spune.  Pe marginea zidului e o cada continua în care sa te piși.  Și asta e un fel de a spune,  ca în baie era o agitație  browniana de zombalai mușcați de câine care aspersau având niște patternuri de mișcare aleatorii.

Nu am avut curaj sa ma bag printre ei,  așa că am strâns din buci. Pentru ca nu sunt un jurnalist nu i-am filmat acolo. Atâta demnitate consider ca trebuie sa ii rămână omului.  În timp ce nu aveam eu curaj și ma uitam din ușă, iar niște femei de serviciu ma îndemnau sa intru,  ca pe acolo e baia și eliberarea și raiul , un balanganos d-ăsta a trecut pe lângă mine,  după ce s-a ciocnit de mine, și-a lăsat halba din mână ( dap, intrase cu ea) sub pișatoare, a scos aspersorul și a făcut loc. Bai, în dezorganizarea aia bahica ma uitam cuprins de suspans sa vad dacă i-o umple careva. Nope. A scăpat fără pic de strop. S-a încheiat omu’ la cei 10 nasturi ai pantalonilor de piele ( atâția am înțeles ca au),  sau ma rog   nu chiar la toți – a mai lăsat și pentru altă dată și-a luat halba și a plecat descentrat bând. Descentrat de la halbă,  care îl trăgea intr-o parte, firește.

La finalul primei seri orchestra canta “We are the champions” ,  un imn al eroilor din toate colturile cortului.
Uitandu-ma,  vedeam clar ce campioni sunt,  cât de greu e sa fii the last man standing ( dramatizare, ca erau vreo o mie de last man standing),  ce să mai,  ca la colindeți, în satul meu. Arta cere sacrificii.

Eu am băut 1 bere în prima seara,  si-aia radler,  care a costat 10 iepuroi.
Vitejii cu care am fost au rupt cepu’ la butoi,  dar nu am sa zic nimic despre asta nici cu cuvinte, nici cu poze ca vorba aia – ” eroi au fost, eroi sunt încă “.  Și poate ar vrea pe urma sa explice și ei ce erou am fost eu la Copenhaga.

La plecare am gustat un currywurst de 6 euro, care a fost mai nașpa decât ala de il mâncam acum jumătate de an în Borgholzhausen, la ciuperca din parcarea de tiruri, care costa 2.5 Eur și avea și Röstzwiebeln . Adica ceapă prăjită , care imi place foarte mult să fie pusă peste sosul de curry , peste wurstalău. Astia n-aveau nici sos calumea . Așa e la bâlciuri. Am mai mancat unul ziua urmatoare . S-au  căutat ce s-au căutat, până au gasit ceapa . Tot mai prost ca ala din parcare .
Ma gândeam ca e cam scump, în pula mea, sa dai atât pe o bere, chit ca e la kil’,  ca e mizerabila și cam pișoalcă.
Și taximetristul cu care am venit luni de la aeroport zicea ca au cam scumpit ăștia berea de la an la an și a scăzut numărul de vizitatori cu 40% și cu ei încasările.  Nu știu dacă asta e adevărat,  căutați pe net dacă va roade.
Dar  când am ieșit spre metrou și am văzut, vere, poporul care se îndrepta spre casa de ziceai ca ma plimb prin Land of the Dead ,  dead drunk- firește,  am realizat ca de fapt nu e asa de scumpă.

Și vorbeam eu cu un coleg care zicea cu mâna pe inima,  că băi frate,  nemții ăștia -față de noi, sunt civilizați,  chiar dacă se îmbată de se fac targă,  ei merg frumos acasă și nu fac scandal.  Fiecare cum nimerește, gen unii cu metroul, alții cu S-bahnu’,  alții cu targa,

nah,  după posibilități.
Dar ideea e ca nu sunt scandalagii ca la noi, care de la a doua bere scoatem sabia.

Cu excepția ăstora peste care am dat la 2 minute după ce m-am despărțit de ai mei.
Gen , wink ;).
Altfel , serios  era ordine si disciplina , daca raportezi la halul  in care  misculau pe-acolo 70% din cetateni. Adica , turmentati , toti.

Ma rog , e mai greu cu plecatul acasa.

In prima seara , am aflat pe urma , am fost intr-un cort de  babe si mosi, numit Ochsenbraterei.  Cică cu  fripturi de vită .  Plm , aveau , dar mai complicat cu mâncatul cand iti danseaza lumea in farfurie . Eu am fost  multumit ca aveau radler. O alta mizerie de bere , acceptabila la gust dar dupa un mass , eram tot  treaz, dar  dimineata ma durea capul teribil si gura amara , normal. Nu stiu cum a fost berea  clasica in cortul ala , dar unii  s-au plimbat cu metroul mai mult decat e cazul.

Altfel , lumea in cortul ala era 50% treaza la plecare .

In a doua seara am  fost la un cort numit Augustiner .  Cu bere d-aia . astia nu aveau radler, puteai in schimb sa bei apa la halba , ca niste colege cu care am fost , si care au baut cea mai scumpa halba de apa , pe care am vazut-o eu : 4.95 EUR. Berea era 11 EUR. Din nou Pisoalcă , se simtea la consistență, dar , ca să nu înșele așteptările bachice , oamenii adaugau, cred, ceva alcool in bere .  Si da bah , organizatorii pulii, se simte cand pui dublu rafinel in bere . Mai ales la prima  , ca  pot sa cred  că pe la al 5-lea litru de bere  alcoolizata , nu mai simti ce si cum .

A durat o vreme pana am gasit eu cortul si colegii, ca spiritul meu de orientare e epic si depinde exclusiv de harta si GPS. Asta treaz. Noroc ca am fost treaz, ca beat , creierul meu mai retine doar drumul inspre casa. De cele mai multe ori.

Ma rog , in cortul ala mai tineret. Si inca mai beti decat in rest.


Voie buna , grupa mare , lumea calare pe agatat. Bine , barbatii euforizati mai mult sau mai putin. Nici nu stiu exact cine sau ce ar fi putut sa agate , ca  majoritatea femeilor erau ca si barbatii , bete  de la un pic , la vraiște  si nu! In țara astora  nu e ca la noi.  Nu e prezumptiv ca daca o femeie e beata vrea sa se futa , deci s-o luam la japca.

Bine a nu se intelege ca daca am stat lânga o masa de macaroneți nu am ajuns la un moment dat  vecin cu ei, făcând schimb de loc cu  colegele care  nici nu erau bete , prin urmare nici nu voiau sa se futa , dacă este sa urmam logica dorombachica .

Aaa, cu mesele. Asta ar fi de zis. Poti comanzi  bautura , doar daca ai o masa. Prin ai o masa nu se intelege sa ai o masa unde sa  stai frumos pe un scaun cu   tacamuri , prosopel si ce fetisuri mai vreti voi. Nu! Ai o masa inseamna un loc unde sa iti reazemi  berea, ca serios, e greu, greu sa târâi după tine  halba aia de un kil ( continutul) + inca pe atat sticla. Mai ales dupa ce ai deșertat-o de cateva ori. In weekend ( nu am fost) , cica nu ai loc seara nici sa a arunci un ac inauntru. Nu e bai , pe afara mai gasesti wursterii si alte chestii cu specific  bâlcesc, ca asta e  un mare bâlci afara , o mare nuntă inauntru. Cea mai mare la care am fost vreodata . Numai cu oaspeți alesi. Toți bețivii de pretutindeni.

Pentru că, sa fim seriosi, sarbatoarea asta nu e despre ziua recoltei , despre bere . Nope. Este sarbatoarea  beției. Un loc și un timp unde e acceptat sa te faci pulbere , lumea se asteapta la asta , e chiar  de dorit sa bei până dai cu capul sub tine – ca sa aduci profit,iar organizatorii sunt pregatiți si de cum vomita unu, cum arunca o halba de rumegus peste produsul brut, cum leșină careva, cum îl conduc la salvare . E un sistem bine pus la punct. Merge ca ceasul. Vorba aia , aici chiar vezi organizarea nemțească.

Iar băutura nu are vârsta. Am văzut oameni beți la orice vârste, bănuiesc ca de la 18 ani în sus. Am văzut și mosi și babe țopăind pe mese ca descreierații, sau dând halbe peste cap.

Cred ca sunt mulți cărora le place genul asta de fest, cu băutura ieftina ( de calitate vorbesc, despre preț am zis ) , aglomerație și oameni sanki fericiți.
Nu zic nu, și mie îmi place sa vad oameni beți , iar asa densitate și volum de oameni rupți în gură nu am văzut până acum nicaieri. Ever.

În ansamblu roata se învârte, oamenii consumă bani – poți plăti doar cash. Dar nu e bai, asa sunt nemții mai mult cu Cash.
Și pentru asta, organizatorii au instalat ATM-uri chiar în cort. Joacă lumea la ele ca la păcănele.

Și da, la aia nu s-a demodat mărunțișul. Au mereu sa dea rest. Ca le lași ceva e treaba ta, dar ei îți dau rest chiar și dacă ești ranga de nu mai poți strânge pumnul. Am văzut pe cineva deschizând buzunarul clatinandu-se, iar hostesa i-a pus restul acolo.

Și cam despre asta e. Se bea pana la last man standing,  bine  fiecare cu competitia din lumea in care se gaseste el la momentul ala.

Toti sunt castigatori  de mahmureli premium,  ocoluri in jurul Munchen-ului , in drum spre casa , tratament all inclusive la urgente si ce se mai nimereste.

Iar daca credeti ca sunt fan chestia asta , va inselati! Oribil. Am fost doar sa scriu mizeria asta de material. Practic , sa vad cu ochiul meu despre ce e vorba.

Later Edit: 

Am uitat sa o spun pe cea mai tare. Am vazut lume care tragea menta pe nas. Da, menta – se  vindea la liber . Habar n-am ce fel de moda e si asta , nici la ce te ajuta menta de tras pe nas ( eu la viata mea am incercat doar cafea instant , ca sa nu dorm 24 -48h) , dar  nah – din cate stiu in Munich cocaina nu  e chiar la moda , cum e sa zicem, in Londra – asa ca presupun ca e din ciclul fiecare cu ce are.