La mine viața e cu ardei iute. Sigur, mai subțire cat am ars-o saptamanal prin Germanistan , mai grav cand nu.
Olteni, la ce te aștepți.
Dar cu oltenism cu tot, in familie sunt ăl mai teflonat in gură. Ăi batrani au lasat-o mai moale și de ceva ani cultiva ceva mai ușor asa , doar sa îți aducă aminte de gustul de iute.
Nu și anul asta . Anul ăsta e competiție de minesweeper. Toți ardeii arata la fel, unii nu-s iuti deloc, altii au așa o aroma, dar câte unii sunt venin.
Ăia imi plac. Am nimerit azi unul de n-am putut sa vorbesc calumea 10 minute . Nu stiu daca ati fost mușcați vreodata de albine, nu viespi – că de la ălea te ustura un pic , eventual te umfli , dar subțire . Înțepăturile de albină dor, simți veninul cum te cuprinde, iar după ce te doare , te ustură, iar apoi te mănâncă. Așa cu ardeiul asta , parcă am mestecat un pumn de albine și m-au ințepat în limbă și-n gârgălău. Superb . Mai caut si mai experimentez , ca tot vorbea cineva de experimente d-astea.
Partea proastă e că deși după ce îți faci de cap masochist cu delicatesa în cauză durerea trece, că în principiu nu-l mai simți în burtă, dacă abuzezi , mai faci un dans la terminare , iar atunci nu mai e așa de amuzant.
