Ochiu’ maro al lu’ Dumnezeu. Ai grija unde belesti ochii ca sa nu …

Citesc asta pe facebook ( un share al unui text de Cartarescu ). “Ochiul căprui al dragostei noastre” -asta e titlul.  Incerc, fac eforturi sa nu ma gandesc trivial la ochiul maro al dragostei noastre.

Eu am fost crescut fara Dumnezeu. N-am spus niciodata “Inger, ingerasul meu”, ingenuncheat impreuna cu mama langa pat, n-am fost la biserica,n-am cantat colinde crestine.La mine n-a venit niciodata Mos Craciun.

Nu ma pot abtine sa nu ma gandesc ca se lauda. Gen , bravo tie bah , eu nu am avut luxul asta. Sunt un pic invidios.

Din primii ani de viata am auzit ca Dumnezeu nu exista, ca sfintii, ingerii, si Isus insusi sunt nascociri babesti, ca preotii sunt niste trantori.

Din nou , deh , nu am avut toti norocul asta ,e  mai naspa cand esti mintit si trebuie sa descoperi singur desi toti iti vara pe gat baliverne , dar nah , ne descurcam si noi cum putem.  Ca nu suntem toti Cartarescu.

Exista poate in sufletul sau in trupul nostru un organ deschis pentru a-l primi pe Dumnezeu in noi, din frageda pruncie, “odata cu laptele supt de la mama”

Vorba aia , spune unde e si acum il cos copiilor mei.  L-il voi descoase la 18 ani .

Daca trec anii si nimeni nu stropeste samanta aceasta cat un bob de mustar, ea se va chirci si va muri.

Asa sa ne-ajute dumnezeu ,as zice sarcastic.

Ma simt si eu un copil-lup al lui Dumnezeu. […relativ la faptul ca fiindca a fost crescut de atei nu mai intelege comunicarea cu FSM …]

Nu poti asedia cetatea lui Dumnezeu.Ca sa fii in ea, trebuie sa te fi nascut in ea. [… chestii neimportante ideologic…]

Baietelul mei isi spune rugaciunea seara, cu mama lui.El nu va fi orfan, nici copil-lup. Slava Domnului, el s-a nascut in cetate si va creste odata cu ea.In ochii lui frumosi nu exista vreo indoiala. El a mostenit lumea pe care tatal lui o tot cauta unde nu poate fi. In el, organul dumnezeirii e la fel de prosper si activ ca toate celelalte organe ale trupusorului sau. Daca va vrea Dumnezeu, baiatul meu are toate sansele sa ajunga un om intreg.

Vorba aia , nu suntem norvegieni , e copilul tau , e dreptul tau sa il strici cum vrei, nu ma bag. Eu am fost stricat , mi-a luat o vreme sa ma deparazitez de idei proaste si tot am ramas cu complexe.  Indoctrinarea asta lasa urme, fratica, iti spun.

De pilda , de dimineata  plecai cu masina si dupa ce o porni in timp ce o scoteam din curte cu spatele , observai ca nu mi se aprinde ecranul cu camera . Nu e bai , ca vad in oglinzi am senzori  , dar porni radio-ul si pe frecventa pe care la bucale e ceva post de muzica aci era o slujba. Religioasa ba, nu job.  Mi-e  asa sictir, scarba , imi vine sa omor pe cineva cand aud slujbe la radio ca nici nu imi trecu prin cap nici sa apas butonul de mute, incepui sa caut o metoda sa schimb in mortii lui postul ala  handicapat.

Cand aud popi  cantand  vad rosu.

Dupa  cam zece secunde de maimutarit butoanele aud un biip lung, apas frana din reflex , dar degeaba ca “zbang!”.  Ii futui o mini dunga de cativa milimetri ( nu sari vopseaua din fericire)  barii  din spate cu poarta deschisa.  Senzorii nu  bangheaules, mai ales ca era fix intre ei.

Concluzia e ( asta e textul meu nu al lu’ Cartarescu – ca sa ne fie clar) ca bag pula in cuvantu’ domnului si n-am nimic cu nimeni , doar caut sa anunt nevasta de prima zgarietura la masina asta printr-o diversiune si sa dau vina pe cineva. Atat am avut de zis. Poate nu citeste pana aici ca ma manifest vulgar.