Dilema business vs. Precauție civilă

Dilema asta nu ar trebui sa existe.

E vorba de știrea asta lacrimogena legată de patronul fabricii de lapte din Bradet care face o mișcare inteligentă de imagine.
Să ne înțelegem,  chiar dacă s-ar dovedi că minte, la momentul asta informațiile disponibile (public) sunt insuficiente ca să îl detest pe om.
Din ce se vede se pare că a colaborat cu autoritățile și ca autoritățile se manifestă cam stângaci în anchetă.

Și ar trebui să colaboreze, pentru că s-a depășit de mult proximitatea unde puteai spera să identifici iute pacientul Zero și sursa epidemiei.
La rata curentă de internare de copii îmi permit să spun că e vorba de o epidemie și ca se administrează PROST.
În primul rând că e foarte posibil ca toate produsele care s-ar găsi acum ca fiind contaminate să nu fie sursele primare, ci contaminate ulterior de diferiți “pacienți” veniți în contact  cu ele. Și, da, e posibil ca faptul ca media sugerează ca sursa,  sau una din sursele contagiunii,  e fabrica asta să fie o informație eronată. În mod clar e o informație insuficient verificată.

Dar aici intervin niște factori. În asemenea situație oricât de mult aș aprecia producătorii locali și mi-aș dori ca ei sa existe,  nici nu se poate pune problema să nu dai informația publicității și sa mai aștepți până când se confirmă ceva.
Nope, oameni mor, oameni sunt internați, numărul celor internați va continua să crească în zilele următoare, fie că se descopere toate sursele de contaminare ( ma îndoiesc),  fie că nu.

Poate ca sursa infecției nu e fabrica de la Bradet, mi-aș dori să nu fie.
Poate că e o problemă în procesul de distribuție,  sau la retaileri, sau pur și simplu clienții magazinelor sunt deja contaminați ,  au atins marfa, iar epidemia își urmează ciclul de expansiune.
Oricum ar fi, nu poți aștepta până se dezmeticesc autoritățile și vin cu o analiză care să conțină o declarație clară ci trebuie să faci tot posibilul să înlături factorii de risc chiar înainte să cunoști datele problemei.
Da, te doare,  dacă afacera ta e prinsă în așa ceva și poate simți ca nu e vina ta, la fel cum pacienții contaminați simt ca nu e vina lor.
Dar nu se pune problema așa. Ci la modul că ne bate mar o bacterie în timp ce noi suntem preocupați sa limităm impactul economic.  Unele lucruri țin de “interesul național”  ca să-l citez pe infamul Oprea.

Nu îndrăznesc să-l judec pe nenea cu afacerea,  că nu știu nici condițiile nici detaliile businessului său.

Dar cu umila mea experiență prin diferite businessuri din care unele care implică aprovizionarea cu mâncare, din poza asta lipsește,  sau pare să lipsească trasabilitatea originii produselor, cât și interesul pentru asta.
Poate nu știu eu destul despre cum se procedează și ce se întâmplă acum și cu siguranță se întâmplă mai mult decât se vede dar, dacă vrei să ai o afacere beton,  pentruborice pachet de brânză,  sau sticlă de lapte puse pe piață trebuie să se poată identifica cu exactitate sursa,  sau sursele de materii prime, cât și tot traseul pe care l-a urmat acea materie până a ajuns la vânzare. 
Vezi modelul McDonalds, lucrând în materie de logistică cu Havi Logistics.  Te poți întoarce de la cartoful tău pai din farfurie înapoi ⏪ până la ferma de la care a venit. 

E mai greu cu fabrici mici, care lucrează cu furnizori mici pentru care nu poți fragmenta loturile de producție la scala atât de mică și ești forțat să amesteci două,  trei surse. Dar chiar și așa,  mă gândesc că  pentru fiecare sursă de lapte, la fiecare lot poți păstra o eprubeta.  Pentru fiecare lot de produse trimis la distribuitor, poți păstra una, doua trei probe, exemplare în condițiile de păstrare care ar trebui să fie la raft și pe transport, o perioada egală cu timpul până la epuizare sau retur.
Torul printr-un proces,  dacă nu transparent,  măcar credibil și auditabil.

Astfel ca la momentul când reprezentanții poliției sanitare sau echipelor de investigații vin cu astfel de informații să nu fii încolțit la modul, știți lotul ăla s-a vândut,  avem buletinele de analize și va punem la dispoziție loturile curente.
Că tu nu faci analize pentru toți agenții contaminați din umivers.
Dar dacă ai trasabilitate și te știi curat, pur și simplu ii iei frumos de mânuță, îi duci la frigiderele cu proba de la sursă,  proba de produs și ii pui să facă analize și să prezinte rezultate public. Iar dacă ai redundanta poți sa îți faci și tu propria analiza,  ca să știi cum te pregătești. 

Din perspectiva investigatorilor lucrurile trebuie sa urmărească tot trasabilitatea. 
Am găsit problema în raft?
Ok, hai la producător să vedem dacă are [tot ce am zis mai sus].
Nu are? Nașpa. Luăm lista cu furnizorii și mergem la fiecare.
Intre timp folosind imaginile camerelor de securitate ( știu pare Sf,  dar nu e – îți trebuie sau ceva programe de analiză și big data,  hint! Vedeți poate va ajuta SRI,  sau dacă nu niște omuleți cu un.pic de creier și răbdare)  verifici ce angajați au atins marfa aia  din raft ( oricum ii testezi pe toți, dar poate nu au infecția în sânge ci doar au raspandit-o prin atingere) .  După care testezi produsele pe care le-au mai atins aia.
Intre timp vezi și ce clienți au atins marfa din galantar și ce marfa au mai atins, aici e mai mult de muncă,  dar hei, mor oameni, știi? 
Și testezi toate produsele din raft în depth. Dacă  doar produsele așezate mai în față pe raft sunt contamimate, e cel mai probabil o contaminare răspândită de clienți.  Publici informația, cu rezervele de rigoare,  și cauți în zona aia.
Dacă sunt toate , poate fi o problema de la retailer, distribuție sau sursă.  Dacă nu mai găsești alte produse contaminate în magazinul ăla,  poate fi vorba de un grup redua de clienți distribuție,  sau sursă.
Te duci la distribuitor, întrebi cine a lăsat marfa, îl testezi și testezi tot ce a distribuit.  La dracu’ e util să testezi toți angajații,  ca poate mint.  Dacă mai e și altă marfă contaminată, iaca o sursă de răspândire ( nu neapărat primară).  Și tot așa.
Ultimul comunicat media pe pagina de Facebook a agentului economic nu mai e așa de reușit ca primul, de fapt mai bine nu îl dădeau.

image

E limpede că sunt frustrați de ceea ce se întâmplă și e limpede ca impactul asupra afacerii e covârșitor.

Pe de altă parte nici ei nu au siguranța faptului ca toate loturile de produse au plecat ok de la ei, deși repet, e foarte posibil sa fie așa și faptul ca restul analizelor de până acum au ieșit bine ii califică cu șanse,  ca să folosesc un termen din fotbal.
Dar expresia “Până în acest moment nu știm ce să vă spunem” împreună cu “haideți să nu ne mai dăm cu părerea și să lasam organele… Bla Bla Bla”  nu dă bine deloc.

În primul rand uite te-njur ( remarcați parafraza) și vezi câtă lume se îmbolnăvește.  Nu e bine să  te joci cu declarații la modul ăsta.
Dacă ți-ai făcut temele ( analizele)  ești sigur ca ai totul în regulă și ai coaiele tari ieși direct în față și o spui clar:
” Bă băieți,  noi pe partea noastră am verificat totul și e ok,  băgați lapte în voi ca e ok!”
Iar pe urmă poți să o dai p-aia cu “v-am spus eu” și sa te urci pe un soclu de încredere. 
Dacă te înșeli, în schimb,  vei fi lapidat de public pentru aroganță și caracter infect.

Dacă ai dubii, sau nu ai coaie tari și e foarte ok și cinstit să fie așa e foarte util să te poziționezi de partea consumatorului și să spui clar și răspicat că nu îi sfătuiești pe clienți să mai consume nimic de la tine până la noi ordine că nu vrei să îi ai pe conștiința și îți asumi posibilele retururi.  Dar uite ca asta nu se întâmplă…
Că  suntem romani.

Send to Kindle

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.