Pe scurt: Imagine buna, regie buna,idee frumusica si cateva teme interesante dar realizat superficial si neterminat
Pentru a avea o teorema , trebuie o demonsrratie teoretica.
Din motive machiavelice teorema se vrea una de stare , deci calculele sunt cam complicate. Asa de complicate ca un calculator nu le poate face singur.
Filmat in Bucuresti ( deci buget redus) filmul nu uimeste prin spectacol si dinamism. E mai mult o piesa de teatru transpusa bine pe pelicula.
Tema centrala “Zero Theorem “e un fâs”. Numele suna interesant , ideea de baza ar fi ca universul expandat , asa cum il cunoastem reprezinta doar o exceptie de la starea lui caracteristica : contractat / adimensional. E subsecventa directia in care ar urma sa mearga evolutia universului.
Despre continutul si logica pe care se bazeaza teoria nu se spune mai nimic , decat ca este o formula de calcul matematic foarte complexa pe care calculatorul central n-o poate face singur si are nevoie de putere de procesare umana.
Iar daca tema centrala e tratata superficial , devin interesante cateva teme secundare , legate de cum va arata viitorul. In mod cert este plin de masini electrice Renault Twizi – reclama cat cuprinde.
Interesant ca oamenii sunt folositi ca instrumente analitice ( da desigur , au joburi in sensul asta). Atunci cand calculele devin prea complexe pentru o masina, ele sunt transpuse in spatii si transformari multidimensionale , pe care omul le poate interpreta vizual si le poate efectua grafic mult mai simplu decat numeric.
Lucru perfect posibil , daca-si mai aduce cineva aminte matematica de sfarsit de liceu sau de facultati de profil : corpuri , inele , margele ? Ceva, ceva?
Culorile din film sunt interesante , mai ales cele din realitatea virtuala. Dramoletele lu’ Cristoph Waltz si a gagicii care-i da tarcoale sunt light , light de tot. Mai mult apa chioara. Totusi joaca bine. Nota de pe IMDB e corecta.
