Vrând-nevrând, din timp in timp ajung pe la CEC. În principiu cu aceleași probleme, legate de pașapoarte. M-am învățat deja cu ei. Le știu melicurile, și obiceiurile locale și mă conformez că nu am timp de pierdut, dar ei nu încetează să mă uimească.
La 9 fara un sfert eram la ușă. Ei deschid la 9. Se formase deja coada comunistă . Nu eram multi , vreo 10. Totuși , nu am mai văzut demult coadă de 10 persoane. Lumea vrea sau să iși plăteaxa taxe de pașaport , sau de numere roșii/ inmatriculare la mașini , sau să iși ridice pensia.
Cât stăteam ca vita la coada, vine unu care după onomatopei, pseudo accent și atitudine părea un căpșunar d-ala fals. Adică d-ăla care e plecat la munca în Căpșunaria, dar se întoarce de la furat. Se duce drept la ușă, normal, coada e pentru fraeri, #respekt #bo$$. Trage de ușă ca o maimuță. Mai trage, nu citește programul , se uită la ăștia care stăm acolo aliniați ca proștii care, normal, așteptam acolo și nu intram doar pentru că suntem fraieri, și întreabă bossy :
- E închis, mă?
Normal, nu îi răspunde nimeni .Ce să-i răspunzi în afară de o flegmă în ochi. Se uită pe afișul cu programul și exclamă:
- Ai dracu, și aștia sunt la program, băh!
După care pleacă vorbind la smartfornul spart și stins.
Eram al 4lea la coadă. Erau 2 ghișee pentru pașapoarte înauntru. La 9 fix a deschis. Am intrat toti, iar după separarea cozii de un rând la doua ghișee, tot al 4lea eram. Deh, matematică.
M-am așezat strategic la același ghișeu ca acum 2 ani , aceeași casieră, și mai bătrână decât data trecută, i-a căzut un dinte din față, însă cu aceeași răbdare. Și viteză lipsă.
Banca CEC nu îți încasează doar bani pentru servicii publice. Îți face și consultanță de care, la instituțiile publice s-ar putea să nu ai parte. Cel puțin așa e acolo.
Prima femeie care achita taxe de pașaport. Da taxe, ca e mai multe.
- Vreau să plătesc taxa de pașaport temporar.
(casiera îi spune cât face și o întreabă:)
-Ăsta care e valabil 1 an, nu ?
-Aaa, nu! Cum 1 an? 5! zice femeia ofuscată. Normal , doar nu plătești 250 de lei pentru un an.
-Păi, atât e valabil ăla temporar! 5 ani e doar ăla electronic. Nu vreți mai bine d-ăla?
Femeia nu știe ce să zică. Parcă ar vrea.
-Mpăi, da, pe 5 ani aș vrea , că e scump.
Dar casiera e vigilentă!
-Păi când plecați din țară? Că ăsta electronic nu e gata în aceeași zi, durează 2 săptămâni. Ăsta temporar îl puteți lua astăzi!
Bine , asta daca și reușeste să plătească taxa până la prânz. Dar femeia știe de ce a venit:
-Nu, azi îl vreau , plec în trei zile…
-Dacă mai puteați aștepta 2 săptămani… spune doamna casieră , plină de compasiune.
Nu mai sunt sigur dacă mă aflu la CEC sau la secția pașapoarte. În fine clămpăne acolo hârtiile alea pentru următoarele 5 minute .
Timp în care îl aud pe unul la altă coadă cum rage eroic, că ce se mișcă așa încet , că el are treabă , că ne țin ca pe vite la ușă, că el iși bagă pula în programul lor de la 9. Gardianul pe care îl pot bate și legat la mâini merge la el și îl potolește. Și îl așează la altă coada. Altul, în locul lui, bociferează , un pensionar:
-Eu credeam că asta e banca noastra ! Ce e cu lipsa asta de respect!
Nu pot transpune în cuvinte tonul cu care moșul își deplângea desconsiderarea pe care i-o poarta operatorii băncii , dar îl știți voi, ăla tremurat, cu nod în gât și iz de limbă acră. Respect, păi da! Nu eram lângă el , dar la cum era îmbracat aș putea paria că era doar un pensionar împuțit pe care îl suferi ca pe mucegai, doar de nevoie. În fine, casiera procesează taxa primului client și trece la consilierea unui cuplu care doreau și ei același lucru.
La coada cealaltă văd un nene într-un tricou albastru, foarte relaxat. Mă întreb de ce nu m-am așezat acolo.
Vine un moș care se bagă în fața mea și a încă unuia , imediat în spatele cuplului. Dau să îl întreb:
-Bai nene!
Mi-o taie scurt cu :
-Eu am mai fost!
Mă gândesc când dracului a mai fost că de abia ce se deschise banca, mă rog de 10 minute deja , dar totuși și îi spun și eu scurt:
-Și eu am mai fost, cel puțin de 2 ori!
Casiera mi-o taie cu scurt cu :
-Lăsați-l pe domnul, că a mai fost.
Păi pula mea, dacă zice și casiera că a mai fost , ce să mai! Îl las. Îi termină pe ăia și începe cu moșul care voia să plătească o taxă pentru o evaluare, efectuată de un expert și îi spune casierei despre cum trebuie să plătească el evaluarea pentru o contestație de calcul de pensii pentru o vechime care nu îi e recunoascută. Avea pe o hârtie cam tot ce trebuie pentru plata aia . Dar nu. Casiera îi cere și celelalte hârtii și îl întreabă ce și cum. Și începe să spună el cum nu i-au recunoscut aia de la casa de pensii o vechime de 5 ani de prin anii 60 și cum a făcut el contestație cu un act și un martor și pula mea, că mă pierd în eter și mă gândesc: Bă, ce bine era să mă fi așezat la coada cealaltă unde e domnul cu tricou albastru.
Și observ cum ăia din spatele meu se înghesuie în mine cu gurile căscate să audă ei povestea și împins cu forța în curul aluia din fața mea, care îi face marcaj strâns moșului, observ cum scrie pe o tablă: ”Păstrați limita discreției!”
Și mă întreb cum dracului să înțeleagă aștia finețea din sintagma asta. În fond in dicționar e vorba despre un pic altfel.
Și mă gândesc că discreția în cazul ăsta nu e deloc un cuvânt bine ales. O atenționare corectă pentru oamenii de acolo ar fi :
”Vă rugăm să păstrați 50 de cm între dumneavoastra și persoana din față, în caz contrar punem gardianul să vă bată. Ăla de afară care păzește mașina cu bani, nu pe moșul ăsta de pe scaun!” Și să tragă dungi pe podea din 50 în 50 de cm .
Așa îmi părea rău că nu mâncasem nimic seara , prin urmare nu puteam să trag o bășina nucleară , ultima soluție de a-ți face loc între olteni. Așa că am suferit în tăcere. Data viitoare mănânc fasole , varză și usturoi înainte de a merge la CEC. Cu o cană de lapte acru.
În fine, după mai bine de 10 minute își termină moșul speța și casiera fișa de depunere și trece la ultimul din fața mea. Iar consiliere , iar mă uit la coada alăturată și îl văd tot pe ăla în tricou albastru , moment în care zic, românește:
-Hopaa, stai că nu e rău, aici totuși se mișcă!
Între timp, îl văd pe un fost profesor, nu știu ce caută acolo, aș merge să-l salut și să-i fut un picior în gură, dar nu las eu rândul pentru asta. Am venit cu un scop aici!
E rândul meu,în final. Am totul pregatit, nu vreau să fac conversație dar nu am de ales. Întind actele copiilor în muțenie , scap printre dinți doar faptul că vreau să plătesc doua pașapoarte simple electronice…
-Deci nu temporare?
-Nu, pe cinci ani!
Ah , am greșit în încercarea de a de a fi succint si clar. E totul pierdut… Casiera:
-Cați ani au copiii ?
Dezamagit, îi răspund. Știu deja ce urmărește.
-Păi, atunci e pe trei ani! Pe cinci ani e de la…
-Da. îi raspund scurt, minimal, în speranța că se oprește. Se oprește. Aia doi din spate se trag încă mai aproape de mine. Se uită în actele mele , se uită în ce scrie casiera. Ma întreabă:
-Cât mai e taxa la asta?
Nu zic nimic. Știu , dar dau din umeri. Îmi vine să-i plesnesc. Normal, le răspunde casiera. Nicio problema nu pleacă de aici nerezolvată.
Întreabă peste umărul meu când e gata ( pașaportul). Le spune casiera că în doua săptamani. Aud glume oltenești de autobază cu:
-Ăăă , păi dacă durează atâta mai bine nu mai plec, bă.
-Hai, bă, acasă , îi zice celalalt râzand. Ce mai stăm aici?
-Hhhai, dreacu, răspunde celalalt, ne ia o căruță de bani și ne ține să așteptăm două săptămâni.
Platitudini pe care le-aș putea continua și singur încă două săptămâni și care doar pe ei pot să îî amuze. Pe mine mă amuză faptul că la coada cealaltă e tot ăla cu tricou albastru, adică , până la urma am ales răul mai mic, tipic pentru români, dar nu râd!
Nu de frica ăluia , dar mi-e să nu creadă aștia că râd la glumele lor și să o lungească.
În fine, îmi dă chitanțele și pot să merg la pașapoarte după 34 de minute! Plus 15 de așteptat să deschidă. Fuck my life!
Însă când am plecat de acolo, în spatele meu era o coada de minim 10 persoane. Aveau toți fețe cam ca ăsta de mai jos . Știau că îi așteaptă ore grele de consiliere.
Zootopia ? Sloth scene ?
Am vazut aia doar acum ca ai zis. Da!