Iar cu Wizzair și cu animale

Am să scriu zeci de articole pe tema asta.  Mai ceva ca cu Lufthansa

 . Dacă la Lufthansa marea problema erau stewardesele sau stewarzii ( nemții nu sunt cei mai serviabili oameni)  și grevele, la ăștia problema #1 sunt călătorii.

Bă, deci românii sunt majoritar vite. Arată că niște vite, se poartă ca niște vite,  cred că ne tragem din vite. Ce romani,  ce daci. Astea sunt povești.

Ăștia care merg cu Wizzair nu cred ca sunt ăia de îi văd eu la proteste. Sunt ceilalți.  Vorbesc de majoritate. Un 30% așa par a fi oameni.

Așa.  Cu Wizzair mai întâi.

Au ăștia o chestie utilă,  dai 90 de lei și îți iei zborul flexibil. Ți-l schimbi pe urmă fără penalizare. Dacă faci munca mea e util să nu te caci pe tine la 90 de lei, că uite, azi nu am mai avut de ce să rămân sa lucrez în Oxford,  în afară de faptul ca sunt oamenii mișto, au la birou cafea mai bună decât am eu acasă ( am să îmi iau un espressor mai acătării)  și că e vremea mai bună.  Chiar și așa,  o noapte în plus cu nevasta,  fără copii, contează la fel de mult. Așa că am schimbat zborul mintenaș.  Am anunțat mai înainte nevasta că mă întorc mai devreme , că nu vreau să creez încurcături.  Adică Wizzair îmi garantează că pot reprograma zborul,  dar nevasta e bine s-o întreb.

Au ăștia o chestie de la Wizz, zborul e ieftin,  dar totul e cu bani. Vrei bagaj mai mare de cabină?  Bani. Vrei îmbarcare prioritară?  Bani. Vrei loc cu spațiu la picioare?  Știi drila. La fel cu cateringul.

Și e foarte bine ca e așa.  Haleala e decentă,  dacă am nevoie plătesc, dacă nu dorm.

Asistentele sunt cam premium, vorba aia,  fără mizerii gen egalitate intre sexe și vârste. Nu vrea nimeni să vadă moși și babe. Babe da, da’ în engleză.

În fine. E amuzant că de fiecare data când fac checkin  aplicația mă întreabă dacă nu cumva vreau să îmi aleg eu loc. Și să plătesc pentru el. Orice loc îți alegi, îl plătești în funcție de poziția lui. Singurele care mă interesează costa cam 120 de lei per segment de zbor. Când plătea compania firește că luam de toate . Acum nu, că aș pierde poveștile epice . Și bani.

Tactica ăstora e că dacă nu vrei să plătești nicicum îți arată by default un loc la mijloc (B, E) și în spate. Chit că nu se ocupă altele mai bune. Să  te sperie/motiveze. Și așa călătoresc.

Eh, cum eu am schimbat zborul și am luat unul mai devreme, m-au întrebat ei ce loc vreau și am răspuns la fel. Gen banii mei rămân la mine.

Treaba e că nu au mai fost locuri în avion și mi-au dat unul  din alea cu spațiu la picioare de la ușa de urgență. 26F.  Că nimeni, presupun că nu a dorit să dea banu’.  Ooo, să fie primit!  Nu știu dacă contează că-s mușteriu fidel, nici nu îmi pasă.

În fine. Au ăștia un obicei de a ne ține mult timp la coadă.  Astă seară nici nu aveam unde sta jos, că nu-s cretin să stau acolo ca la pâine.

La coadă cu români e cum te-ai aștepta.

M-am așezat acolo cam pe la jumătatea cozii,  judecând după câți au venit în spatele meu. Am ajuns la poarta de îmbarcare în ultimii 25%. Pula mea, olteni toți. Se găsește mereu unul să raga glume de șantier,  dar așa pentru toată lumea, că toți suntem interesați de umorul lui. Mai sunt unii care trag flegme printre dinți,  pula mea. Am văzut o familie care insista să vorbească în engleză cu copiii lor. Așa da!

Eh, când ne apropiam de tanti care verifica cartea de îmbarcare și pașaportul,  pentru că eram deja întârziați,  tanti tot urla să desfacem pasaporatele la pagina cu poza.

Unii în spatele meu bociferau: 

-Dacă vrem, fă,  dacă vrem! Că nu suntem obligați!

Lumea în față se cam conforma. Mai din bun simț,  mai că făcea tanti pressing.

Îmi deschid și eu pașaportul civilizat.

Ăștia ii trăgeau cu :

-Ia uite și la fraierii ăștia,  bă,  nene! Ce oi sunt!  Unul nu mișcă în front! Toți aliniați cu pașapoartele deschise.

-Da, da, ce fraieri.

Îmi bag pula în ea de civilizație,  că cu vitele nu ai cum. Ei nu înțeleg când lucrurile se desfășoară înspre binele lor.

Bag frumos pașaportul în  buzunar și fac și eu pe prostul. Ia,  coaie, dacă îți place să stai la coadă.

Ajung acolo,  mă prefac că am pierdut pașaportul ii spun alia ca îl aveam în mână.

Ăștia din spate :

-Hai, bă,  în pula mea, mai stam mult după tine?

Le spun scurt:

-Deh, eu nu sunt oaie ca ăia din față.  E bine?

Îmi cer scuze în engleză la tanti negresa care ne controla, scot pașaportul și i-l dau.

Nu. Tot n-a fost bine. Unul din ăia doi pierduse biletul în timpul ăsta și nici pașapoartele nu le aveau deschise.

Nu-i nimic, stăm toți jumătate de noapte să ne îmbarcam, că așa e cu proștii.

Mai erau,  când am ajuns la boarding, 25% în urma mea. Când am ajuns la scara avionului mai erau 4 . Oameni, nu procente.  Pe o doamnă am lasat-o eu să  urce înainte.  Am intrat în avion penultimul.

Pe bilet scrie dacă să te urci prin față sau prin spate. Că poate ești prost și nu îți dai seama singur cum e mai bine. Eu eram prin spate. În fața mea era unul care avea loc pe rândul 1.  Unu, băh!

Aidepulamea!

Tot în fața mea era unul care ii zice altuia ca are loc acolo.  Pe la 34.

-Așa, și?!

-Păi doresc să-l ocup.

-Aaa, păi așteptam mai mult,  se vorbește cu “te rog frumos”, nu?

Că așa e romanul, coaie. EL vrea respect! Ce dacă stă ca vita pe locul tău,  ce dacă își bate joc de tine, el vrea să îi vorbești cu “te rog frumos”,  dacă nu, își bagă pula în mă-ta și nu vezi nimic.

-Aveți loc aici? mai întreabă ăla.

-Păi, nu am, dar tot nu mă poți scula așa.  Se uită la bilet,  se ridică și pleacă mai în față.  Avea la 31, sau treizeci,  dar acolo era altcineva pe locul lui… Coaie, ce proști,  îmi râd în barbă.

Ajung la 26F,  stătea un nene pe el. Mă uit la stewardesa care era fix în fața lui și îi arăt biletul.

Îl întreabă dacă are loc acolo. N-are. Are la 26E, acolo stă o țigancă,  lângă altă țigancă pe 26D. Deja nu prea vreau să le stric clubul. Aia de la 26 E, are loc la 26 C. Pe 26C stă altcineva, dracu’ știe unde are ăla loc, dar 26 A e liber.

În mod ciudat, stewardesa mă întreabă în engleză,  deși cu ăia vorbea românește nativ:

-Would you like to sit on 26A?

Sunt mândru,  nu că-s elitist, dar nu ai cum dracului să nu te bucuri când greșește cineva și crede că nu ești român.
Mă uit la ăia,  mă uit la stewardesa:

-Definitely!

Când mă duc să mă așez observ că ăla care avea loc pe rândul 1 a ajuns și scoală pe  cineva de acolo.

Până îmi pun centura, ăla ridicat de pe rândul 1 ajunge aproape de jumătatea avionului.

După care observ că am făcut afacere.  M-am mutat din clubul balabustelor lângă un cioban care stătea cu curul pe locul lui, dar cu coatele pe al meu și pe al celui din dreapta sa. Și baguia ceva că l-a trimis patronul din Anglia acasă și că îl doare în cur,  dar speră să îi dea ăla banii, că altfel el îi dă foc la biroul din Constanța cu secretare înauntru.  Eu dacă aș fi patronul din Anglia aș lua moldovenii în serios.

Tre’ să întreb la ăștia cât costă un loc în cabină,  cu pilotul.
Țineți minte bine: Dreptul la liberă circulație combinat cu  zborurile ieftine fac un mare deserviciu civilizației!

Un pic mai nocive decât poluarea.

Am inchis ochii și când i-am deschis m-am trezit în Canada 🍁. Nu sunt sigur dacă nu ne-au invadat, cumva, rușii cu tot cu un val de  zăpadă ❄ și un frig de-mi face  vasectomie prin pantalonii dintr-o stofă prea subțire si un material de o culoare nepotrivită pentru vremurile astea.