Povesti din pribegie: Doi


Doi mosi de varsta alor mei, parca un pic mai trecuti, se urca dupa mine in tren si se asaza vis-a-vis de bancheta mea in vagon.
Initial nu-i bag in seama mai mult de o secunda ca-mi scriu facturile si chiar tre’ sa fiu atent,
trebuie sa-mi alung dislexia macar pret de-un sfert de ceas. Mi-ar fi rusine sa cer mai multi bani decat ne-am inteles, sau s-ajung la nevasta acasa cu mai putin in punga.

Dupa zece minute imi dau seama ca o aud doar pe doamna vorbind, ceea ce poate fi oarecum tipic si nu m-ar fi activat nicidecum, dar tonul, timbrul vocal si accentul zici ca-s rupte dintr-un documentar BBC si vorbeste asa de lent, de zici ca are tot timpul din lume si ca-si masoara cuvintele ca unul care nu-i nativ si-si doreste sa nu aleaga cuvinte sau expresii nefericite in context.
Fireste ca-i nativa, n-ai cum cu accentul ala, dar nu imi dau seama de ce asa ardeleneste, ca nu pare bolnava.

Imi dau seama dupa inca vreo 10 minute ca doamna il dojeneste cumva pentru ceva investitie imobiliara pe care vor s-o faca si o pune in comparatie cu tot felul de experiente pe care le-au avut impreuna in trecut.
De unde deduc ca astia cam stau cu curul pe bani si inca doua lucruri.
Unul ar fi ca mosul nu prea-si mai aduce aminte detaliile, sau nu asa cum si le aduce aminte doamna.
Nu l-as condamna, in afara de ce-am scris pe-aici nici eu nu-mi mai aduc aminte detalii din inceputurile vremurilor mele cu doamna mea si-mi place sa cred ca nu-s inca senil.
Ci, sa zicem, ca am un mecanism de uitare eficient. Uit tot ce-am gresit, tot ce nu mi-a facut placere, precum si restul.
In fine, omul pare sa tie minte ideile in mare, evenimentele si motivele pentru care a facut intr-un fel sau altul.
Sau poate doar isi justifica ceea ce consoarta ii aduce aminte ca ar fi fost actiunile sale.
Nu pare pare insa deranjat de ce aude, cum ar fi orice barbat, nici nu ar avea cum, daca-i asculti baba.
Tot ce spune e sunt povesti frumoase, in care strecoara detalii, nu neaparat relevante, in peisaj si nu am auzit niciodata in aproape o ora expresii ca “ai gresit”, “vina ta”, “din cauza ca tu”.
Nu. E la modul:

-Tii minte casa aia pe care am luat-o in ’86 in Bicester, era superba, dar cam neintretinuta.
Ai zis ca-ti place, ca e toata din caramida (n.m. cum ar putea fi altfel o casa in UK) si am fost sa-l intrebam pe prietenul tau XXX (n.m nu prea retin nume)
care, cum e el priceput la problemele legale, ne-a sfatuit sa n-o cumparam, ca nu se poate extinde, iar cu renovatul vom avea probleme cu autorizatiile ?
-Nu imi amintesc care. (n.m. ‘ti-ai dracu’ de bogaț’!)
-Aia care avea o vedere superba, eu am fost reticenta, dar tie ti-a placut atat de mult ca am decis sa o cumparam.
Locuia in chirie atunci Magdalen, femeia aia din nord care facea o cafea cu o spuma de lapte delicioasa, iar terasa ”overflowing” ( n.m. cred ca năpădită se traduce cel mai bine in context) de plante, miroasea a ceai.
-Asta e casa aia la care am pierdut 3 ani cu renovatul si numai ce ne-am scos banii ficsi cand am vandut-o?
-Da.Superba casa, atunci eram mai activi si aveam timp de umblat dupa acte si de renovat.
-Proasta afacere.
-Da.Ma gandeam ca si casa pe care vrem sa o luam acum e cam la fel, vederea e magnifica, constructia e solida, dar nu prea mai putem sa ne ocupam de renovat si la varsta noastra poate nici n-ar trebui.
-Asta e in Londra. in Londra inca se vand casele. (n.m. “inca”, ce amuzant)
-Londra e un oras mai bun decat Bicester, fara indoiala, dar casa asa cum arata acum cere investitii si-s probleme cu titlurile.
Iti mai aduci aminte casa pe care am cumparat-o in…”

Si tot asa. Daca te uiti la ei nu zici ca-s bogati. Domnul are un pardesiu ( pe vremea asta?) care cam aduce un pic cu al meu, dar sa zicem ca pare purtat cam de multe ori.
Pantalonii ii lucesc, dar nu de glam, ci de uzura. In schimb are o pereche de ochelari cam ca  astia,
si face integrame cu un stilou bine slefuit, la care nu ma pricep indeajuns sa zic ce e, dar, dupa forma liniilor incrucisate pe penita banuiesc ca e un Parker.
Probabil traieste in trecut.
Doamna e imbracata mai bine, nu de lux, ca un om obisnuit, doar geanta-i pare cocheta si faptul ca din ea mai scoate din cand in cand un Iphone 7.
La Oxford Parkway, mosul se ridica si-i cere babii haina ei, sa o ajute sa se imbrace, desi observ ca ii cam tremura mainile si nu doamna e cea care are nevoie de ajutor.
Dar i-o da si il asteapta pana se ridica si e gata sa o “ajute”.
Mosul ii cere si rucsacul si geanta, ca sa poata babuta cobori in siguranta. E vizibil ca se chinuie, iar baba ii intrerupe efortul de politete ca o doamna:

-Let the bags with me, honey! Just open the door for me, please. I feel safer when you’re around and what I need more is you to hold my hand, not the luggage.

Si mosul se misca, oarecum indaratnic, inspre usa.
Nu-mi dau seama ce fata am eu, dar vad cativa vecini aproape sa le curga scuipat din gura. Tonul, timbrul si ritmul sunt atat de autentice…
Mda, probabil c-ar fi misto sa ma plimb cu trenul de la Marylebone la Oxford la batranete .Baba am, pardesiu am, mai trebuie sa-l port vreo 40 de ani sa se invecheasca, case in UK imi mai trebuie.
Imi strang laptopul si ma gandesc ca am sa lucrez la asta. Si ma tooot gandesc pana in autobuz, cand imi trece prin cap ca drumul meu catre o batranete glorioasa nu poate sa-nceapa cu o noapte dormita in chiloti la hotel.
Asa ca ii spun soferului de autobuz, care tocmai pleca:

-I am sorry, sir! Please, stop. I’ve forgotten my luggage in the train, I need to go back…

0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of
guest
9 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Manowar
6 years ago

Misto povestirea.

…dar aia doi sunt btl cunts, nu oameni cu bani. Gen au luat sau iau pe credit, dupa care spera ca veniturile din chirii cresc, iar rata nu prea.

Timp de vreo 30 de ani au si avut dreptate (in mare). Acum, nu se stie.

Manowar
Reply to  Catalinx
6 years ago

Da, da’ faptul ca tu ti-ai cumparat o pula de casa pentru familia ta nu incurca pe nimeni.

Cacatii aia cu BTL incurca pe toata lumea. Daca ar muri ieri tot n-ar fi destul de rapid.

Catalinx
Catalinx
6 years ago

E corect ce spui. Înțeleg asta. E totuși unul din puținele exploituri legale ale capitalismului la care au acces și săracii și cu care îți poți asigura o bătrânețe liniștită. Pe spinarea copiilor, firește. Cam la fel ca pensia, dar mai bine țintit, că de plata pensiei tale s-ar mai putea fofila copiii, poate.

Imparatu Iulian
Imparatu Iulian
6 years ago

Eu nu inteleg de ce o problema ca oamenii cumpara locuinte cu credit. Adica de ce sa ii urasti pentru asta. Te roade invidia ca ei pot sa isi ia credit?

Imparatu Iulian
Imparatu Iulian
6 years ago

Mie mi se pare ca esti doar in hater sarac si invidios pe aia care isi permit si au curaj sa faca investitii.
Bine ai venit in capitalism. E normal ca eu sa pot cumpara ce vreau daca imi permit sa fac asta. E treaba mea la ce folosesc casa aia.

Manowar
Reply to  Catalinx
6 years ago

Pula mea, unii oameni nu pricep chestii simple, cum ar fi: acum ai bani sa iei o casa. Da’ cand vor boracii tai sa-si ia si ei (cate) una, descopera ca trebuie sa plateasca preturi pe care nu si le permit. Si-atunci tre’ sa le dai tu – ca-s boracii tai si nu prea vrei sa-i ai in strada. Sau reguland in pivnita, cu amortizor. Ca daca tu ti-ai luat prima cosmelie la 25 ani pe 100,000, boracii tai si-o vor lua la 35 de ani (cu credit pe alti 35 de ani) la 700,000. Si nu prea vad cum… Read more »