Roadtrip: 2. Pitstop la Budapesta

Nici nu apucai să conduc și ajunsesem la Budapesta.  

Carele este cam ca București,  taie Dâmbovița și pune Dunărea,  taie gropi și pune gropi ungurești.  

Până acolo trecuram prin vamă și platiram huvigneta și slovigneta,  că mâine trecem și prin Slovenia.  Care vignete, dat fiind că nu avuram forinți, fură 220 de lei, pe o lună și respectiv 7 zile. Iar fură e cuvântul potrivit, valorând 25-20% la curs. 
Probleme tehnice: Dintr-o dată, pe la 150-160 km/h rabla își pierdu puterea și nu mai trecea de 100-120. Nu se mai accelera mai sus orice ai fi făcut.  Niciun bec aprins la bord, nimic la temperatură,  nici o altă problemă de funcționare. 

Futu-i morții ei, de abia ce am fost la revizie. Mă uit la Elon Musk ca la un zeu în depărtare.  

Reboot nu ajută deloc. Pula mea, din experiența anterioară,  că am pățit același lucru cu Fondul când s-a “tocit” o pompă de benzină și nu mai trăgea de ajuns , pe căldură și cu rezervorul sub jumătate, cum era cazul și acum, ar fi putut să meargă cu un refill. 

Cum fu și cazul!  Nu știu dacă va fi cronic, nu știu ce avu și dacă se va repeta până mă întorc în România, dacă da, morții lor de fiare, de-abia ce plecarăm gen.

Hotelul

Danubius Hotel Flamenco

O chestie de 4 stele, comunistă și ieftină, relativ. 50 de euro de cameră pe noapte fără mic dejun. +10 pentru mic dejun. Parcarea  costă circa 8 euro. 

Televizor plat de 82 cm,  internet mocaciune care merge binișor, paturi okish. 

Baie cu cadă și fără sau șampon.  Doar săpun de mâini.  Noroc că suntem pregătiți. Doar că asta e patru stele cum sunt eu popă.  

Mobilierul e vechi, comunist, dar nu e distrus. Când m-am întors din oraș mi s-a părut că în cameră miroase cam jilav.

Ce e amuzant e că au camere de fumători și de nefumători 🚭 și că chiar se respectă asta. În sensul ca am cerut cameră de nefumători și nu pute a țigări. 

Și au și piscină și spa. Care s-o trezi. 
Budapesta

Scurt: Orașul e mai frumos decât București,  mai puțin aglomerat, mai puțin toxic.  Parcă-s mai mulți tineri. Masa-i cam scumpă lângă Dunăre la “tourist traps”, dar să fie al dracului,  la cum gătesc ăștia eu sunt de acord să ia Ardealul înapoi, cu condiția să ia mai întâi Oltenia și s-o țină așa vreo 50 de ani, până când învață și oltenii să gătească comestibil. 

În fine, orașul îmi place, casele sunt cam la fel de scumpe ca în București, dar în mare mai frumoase, deși au și ei cvartale cu jeguri comuniste. 

Așa și încă ceva.  Populistii lor, alde Orban,  au aceeași problemă și același inamic,  Soros. Care presupun că “tace agresiv” la fel ca și pentru români.  Și vezi afișe naționaliste despre asta. Ce proastă-i lumea.

Lap time: cca 8 ore pe vreo 700km cu o pauza de masă la popasul preferat de la Călimănești și încă 2 opriri scurte. 

Consum cca 10 l/100km.