Tudose și băncile 

Am citit articolul asta în Republica, care-i denigrator, aproape pamflet, dar nu chiar, la adresa prim ministrului,  mai exact la adresa faptului că omul are o problemă cu băncile și că  a declarat că nu își pune salariul pe card. Omul a fost oarecum plastic în reprezentarea faptului că are o problemă cu comisioanele, iar Livadaru,  care, în teorie, ar trebui să fie un editor respectabil, din moment ce-i autor fondator, nu vreun colaborator, îi scrie o caricatură de articol,  încercând să îl pună pe Tudose în cizmele unui Bulă care găsește el modalități românești de a se descurca și care nu are educație financiară.  

Alt puțoi zice că dacă încasează salariul cash încalcă legea. E amuzant că Muscalu citează incompetent un articol de lege care, în textul citat, îi contrazice titlul. Dar probabil că ăia pentru care scrie el nu se deranjează pentru atât. 

Ceea ce nu se deranjează nimeni să facă e să verifice dacă omul chiar încasează banii cash,  sau doar ne trollează.  Asta pentru că nu mai există jurnalism, iar textele ălora doi nu-s mai valoroase  jurnalistic decât ăsta al meu. Toate trei sunt opinii pe marginea unei declarații  și a altor opinii. Gargară. 

Pentru că altfel ideea din spatele a ce spune Tudose e corectă.  Omu’ ar putea să își scoată salariul de pe card în ziua în care-i este virat și îl înțeleg perfect. Ca să fiu în nota ălora doi,  aș întări ideea premierului cu faptul că în România prin bodegi cam trebuie să plătești cash. Necum să poți plăti bacșiș cu cardul, cum plătesc eu de-o lună prin Copenhaga.  

Dar,  vorbind serios, premierul  spune ceva corect și e ok că are o problemă cu băncile,  pentru că toți avem. Dacă te uiți în tot ce am scris în ultimul an vorbesc destul despre probleme cu băncile.  

Am cont la una din băncile care nu fac profit și e cumva ciudat că mi-e îmi iau comisioane. 

Ce ma deranjează pe mine e că Tudose se plânge la fel de neputincios ca mine, om care am pierdut careva ore și zeci de lei vineri, încercând fără succes  să găsesc o bancă potrivită pentru nevoile mele, în București,  ăl mai mare oraș al ţării. 

Omul e prim ministrul țării și membru de vază (sau carafă)  în partidul care are majoritate în parlament. Ok, înțeleg că dintr-un motiv care îmi scăpa nu poate nimeni să îl ia pe Isărescu de-o toartă și să-l uzurpe de pe poziția pe care o ocupă de prea mult timp. Dar poate se pot iniția niște legi, niște controale niște pula mea, ceva mai mult decât indignarea sterilă la televizor. Că aia fac și eu aci pe blog și nu ajută la nimic. 

Nu se poate să te vaiti la TV ca ultimul pulifrici și atât. Nu. Fă, în pula mea, ceva în sensul ăsta,  că, uite,  eu îl înțeleg perfect și aș trăi de drag cu banii la saltea, dar nu pot. Că trebuie să plătesc chestii exclusiv prin bancă.  Și că eu nu sunt parlamentar, mie îmi pot sparge hoții casa, dacă țin banii acolo, unii mai jegoși decât băncile. Și sunt forțat să îi țin acolo.  

Și ăsta este singurul lucru care nu îmi convine neam.  Că dacă și prim-ministrul se jeleste steril, la cine mă pot aștepta să rezolve ceva? De ce l-au pus acolo, de popandau? 

Dollars