A venit robotul de pe Amazon. O singură nemulțumire am. A venit fără baterii. Nu că mor de baterii, dar să scrie dracului explicit că nu are, ca să le comand. Ori să vină cu ele, dacă nu scrie că nu are.
În rest, l-a asamblat copilul cu puțin ajutor de la doamna inginera și pe seară m-am uitat puțin cum se programează în mblock, o variațiune de Scratch.
Bă, limbajul ăla e așa de simplu, ca un shell peste C-ul în care scrii cod arduino, că nu a avut probleme un copil de 8 ani să scrie codul ăsta. Nici nu înțelege bine engleză. Iar aici nu e vorba de cod. Că instrucțiunile i le-am explicat eu, ce face fiecare, dar a fost în stare să pună cap la cap logica. Pe încercări, după mai multe experimente.
Aprinde un led mov ( din balans aditiv RGB) când apeși pe un buton. Culmea că știa ea cat trebuie să pună din fiecare pentru mov (culoarea preferată). De unde știa, nu mă întrebați, o fi vreun joc de pe tabletă, o fi văzut pe Youtube, nu știu.
Și pornește înainte.
După care, când mai apeși o dată se oprește, se schimba ledul în alta culoare, sta trei secunde, sau cât scrie acolo și se oprește și ledul. Simplu?
E evident o chestie foarte simplă rutina asta, mai simplă decât programul cu care vine el asamblat și pe care l-am șters direct, să nu i se para copilului mai atractiv decât ce poate ea să programeze.
Normal că îi place. Copilul mic vrea unul la fel, normal. Le-a plăcut așa de mult că m-au pus să le fac poze cu el. Le-am făcut.
Trebuie să îi mai iau un laptop, mai încolo, și aia e. Am găsit pe la unii un curs de robotica. 1800 de lei, cam mult, dar mi se pare o chestie mai utilă și mai importantă decât orice studiază acum la școală, de exemplu.
Ce să zic, eu eram în stare să scriu un cod asemănător prin clasa a 9a. Doar că arăta cam ca ăla din dreapta, că na, acum 18 ani… Și fără robot.
Kitul de dezvoltare pe care l-am arătat mai sus merge și pe Chromebook și pe Debian și pe Ubuntu. Nu știu cum, că nu am d-alea dar, cică merge.
Copilul e fericit pentru moment. Și eu, că tot mai vorbim de probleme de parenting
și de ce-s copiii nașpa. Câteodată nu-s, câteodată viitorul sună bine, după cum ar zice Vomafone.
> Și eu, că tot mai vorbim de probleme de parenting și de ce-s copiii nașpa. Câteodată nu-s,
Nu’s când le cumperi roboțel, trololol ?
Stiu cum e, primii si eu ceva ( http://zxspectrum48.i-demo.pl/clones_pliki/Byte_black.jpg – clona ruseasca de ZX Spectrum ) acu’ 25 de ani si eram super cuminte ?
I-auzi, familie de chiaburi :). Îți mai aduci aminte cat costau chestiile alea atunci. Am auzit mai multă lume care avea d-alea, dar ai mei nu că nu mi-au luat, dar nu și-au pus vreodată problema. Deși vedeau că stăteam grămadă pe TVR 1 la emisiunile despre programare.