Dead weight.  WorKing. Citrix. Cu Sofer 

Azi a trebuit să ajung la un notar.  Nu știu dacă știți,  dar nu poți să ieși cu copiii din țară dacă nu ești și cu celălalt părinte,  sau dacă nu ai o declarație că ai voie să ieși singur cu copiii. 

Băi, acum tot s-a schimbat ceva în bine, până acum a fost de căcat. Dădeam declarație valabilă un an în care trebuia să spun exact țările în care are voie să plece soția cu copiii. Nu puteam să zic așa, în general, oriunde, sau Uniunea Europeană sau “Asia”,  că nu o lăsau ăia la vamă.  Trebuia să spui exact țara. Și evident că făceam un pomelnic, că dacă tot pierd timpul și dau banul, nu vreau să fie nevoie să trec iar pe la notar, în decurs de un an, doar pentru că am proiect undeva unde nu m-am gândit inițial.  

Dar de-acum s-a isprăvit.  Declarația e valabilă 3 ani și dacă nu pui tu condiții e valabilă oriunde,  și-n Laponia, dacă vrei. 

Problema e că dacă vrei să faci ceva la un notar în București și nu “te știi” cu el, trebuie să faci programare, taică,  cu zile sau săptămâni înainte. Și m-am trezit eu miercuri. Aha, muie. Deci la Vâlcea. Acolo dacă ai bulan,  e pe loc, dacă nu, stai vreo oră,  așa fără programare la un notar random. 

Am venit într-aci aseară,  dar aveam azi treabă, gen la proiectul la care lucrez; grămadă.  Și când îți dau ăia o căciulă de bani, parcă nu îți vine, când le arde lor mai tare și se bazează pe tine ,  să le spui că,  pula mea, fratica,  am și eu treabă câteva ore. M-am trezit eu de dimineață și am făcut câteva lucruri în avans, am ținut ședința vieții și m-am dus lansat către oraș, pe la ora la care o ard indienii la prânz.  

Cum am parcat am scos laptopul și am băgat mai ceva ca Neo,  băi unele zile sunt chiar așa,   în 45 de minute, erau vreo 10 mailuri cu 5 probleme.  Să îmi smulg părul și alta nu.  Soția  a plecat să caute notar, eu băgam din mașină. Le-a lăsat ălora actele, ne-am întâlnit  și am urcat într-un mall. Cât am probat 2 perechi de pantaloni au mai venit 5 mailuri,  indienii noștri frecau duda, că plm, vineri.  Am găsit o cafenea și am mai băgat juma de ora și de acolo, de mi-am dat seama la final că am dat banii degeaba pe latte,  că era tot în pahar când m-am ridicat.  Am plecat că erau gata actele și că dacă mai stăteam acolo nu mai ajungeam la timp acasă să țin ședința.  Oricum nu am ajuns, dar nu puteam să fac asta cu muzica de Mall și lătrat de copil mic pe fundal, chit că eu pot să ignor sunete. 

Nu exagerez, mergeam pe stradă cu laptopul în mână, deschis,  scriam pe Lync și soția mă trăgea de mână ca pe orbi, să nu mă calce mașinile. Am intrat la notar teleghidat, nici bună-ziua, nici futu-te în cur,  m-am trântit pe un scaun cu laptopul pe o masă și am continuat. M-am întrerupt să citesc foaia aia și să semnez, după care am plecat cum am venit, cu ăla deschis. 

Aveam cam 25-30 de minute la dispoziție sa ajung acasă să țin următoarea ședință, dar mai aveam și de lucru. Oricât de repede aș conduce, în mai puțin se 25 de minute nu am reușit vreodată să fac 40km,  majoritatea prin sate. Și nici nu-i foarte sigur să chilotez eu în așa hal.  

Așa că am trecut frumos în spate cu laptopul deschis și am continuat. Cu șofer. Ca în limuzină, că în față nu stau așa de comod cu tot cu calculator. Îmi dau seama acum ce boieri sunt copiii mei. Băi, nu că mă laud, dar bună rabla, sper să nu mai puie ăștia încă alte taxe pe ea, că nu aș vinde-o prea curând.  Stau cu laptopul deschis 135 de grade și am loc berechet să lucrez.

Dacă e ceva mișto la treaba asta, e că lucrez prin Citrix. Mai pierd conexiunea, e ok, intru iar și o iau fix de unde am rămas, nu se vede,  că sunt “client” iar mașina virtuală pe care lucrez e pe un server.  Dacă dau submit la o chestie,  tocmai că se procesează până mă loghez iarăși. Am pus și mousemoverul meu acolo, ca să miște mouse-ul într-una,  că altfel mă taie ăia după 10-15 minute fără activitate. Așa stă mașina aia virtuala online și mă ține logat toată ziulica. 

Am oprit pe drum să dau un telefon și am oprit din nou, zece minute mai târziu, într-un sat să țin ședința.  Treceau mașini,  treceau oameni,  și se holbau la mine cu căștile în urechi și laptopul pe picioare.  Doamna la volan, cu motorul pornit, că nu prea mai aveam baterie la telefon  și consumă,  nene, pe modul hotspot, așa că era la încărcat.

Suspect. Ce nu face omul ca să vadă și copiii Danemarca.

#storyofmylife

5 Replies to “Dead weight.  WorKing. Citrix. Cu Sofer ”

  1. Anul trecut pleaca nevasta din tara si-mi lasa procura sa vin si eu cu copilul peste vreo 2 saptamani; ba si iau eu bilete de avion, trezesc sambata dimineata copilul, il iau de o aripa, las masina la long term, checkin, bagaj de mana, brici pina la pasapoarte. Dau pasapoartele, procura si ma intreaba politistul – de cand e valabila procura? De astazi, zic eu. El – ia uitati-va pe procura -si incep eu din 10 iun… iulie ?! Si azi in cat suntem? 10 iunie… Ne-a lasat in cele din urma, insa daca vedeam asta inainte sa plec spre aeroport nu ma mai duceam. Deh, procura o facuse nevasta, am mers pe mana ei… 😀

    1. Tare, credeam ca aia de la pasapoarte sunt inflexibili, dar ce e aia cu valabil incepand de peste 2 luni? Cand merg la notar ii spun valabil de azi si aia e.

      1. A facut procura cu vreo 3 saptamani inainte, si aia era prima data posibila la care sa mergem si noi; dar “de acum” e cel mai sigur 😀 I-am zis politistului ca avem bilete de intoarcere si ca este o greseala, marturisesc ca in momentul ala asteptarile erau scazute, 300 euro aruncati, dar am avut noroc. Nu ca as mai repeta…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *