Creșterea Robor si încă un autogol marca Isărescu

Am vazut ceva știri cum că vai, creste ROBOR-ul într-o veselie și se scumpesc creditele in lei și că morții lu’ Isarescu.

Cu ultima parte sunt de acord, deși strict în cazul ăsta nu-i neaparat el de vină, dar așa din principiu, poate scăpăm odată de el, indiferent din ce motive. E drept și că să lași PSD-ul să-l înlocuiască cu un om favorabil lor nu-i cea mai bună idee, dar, plm, decât nimic, n-are cum să fie mai rău. Deși, Tudose mi se pare cam steril, incapabil să schimbe situația, deci scaunul lui Isarescu e încă tare și mirositor.

Sunt vândute câteva explicații pentru care crește indicatorul ăsta, printre care una politică, legată de politicile de guvernare care se reflectă în inflație, printre altele, care-i just, dar nu suficient. Varianta-i, evident, susținută de BNR , pentru ca pune problema pe seama politicului.

Se mai spune cu jumătate de gură ceva de dividendul social (  e vorba de obligația firmelor de stat de a livra la stat 90% din profitul net, care ar duce la retragerea a 4.9 miliarde de lei din lichiditățile de pe piață.  Sunt rezervat în aprecierea asta. Ok, banii statului nu stau in bănci, ci în trezorerie și e un efect asupra lichidității disponibile către banci, dar   influența mi se pare marginală.

Alta-i pusă pe spinarea BNR-ului legată de politica monetară . Mai exact de faptul că BNR a trebuit să retraga niște lei de pe piață  pentru a stabiliza cursul la 4.6 lei.

Și cu asta am o problemă. Atenție, nu implic faptul că problemele economice care au dus la destabilizarea leului și implică creșterea ROBOR sunt cauzate de Isărescu. Nu. Discut doar strategia lui atât pe tema creditelor, cât și de reacție, în cazul ăsta.

Citez de aici:

Pentru un credit de 225 de mii de lei, adică 50 de mii de euro, pentru care rata era 910 lei când indicele era 0,65 la sută, azi deja a depășit 1.000 de lei. Dacă indicele ROBOR va ajunge la 2% la sfârșitul de an, rata va crește cu 164 de lei.

Personal, nu îmi pasă cu cât crește dobânda la creditele în lei. Deloc. Am avut un credit de consum în lei, pentru mașină, luat cu dobanda cea mai fixă care este fără ROBOR sau alt BOR. Mare, 10%,, dar fixă, ca să nu avem vorbe la proces. Pe care l-am plătit oricum.

Am un credit în euro, cu dobândă descrescătoare ( returnare de rată fixă din principal),  dependent de EURIBOR, iar la ăla dacă crește, multă lume o să cam sugă pula, iar mie o să mi se rupă, oricum, din punctul ăsta încolo.

În momentul de față nimeni din familia mea  nu mai muncește pentru lei. Așa să ne-ajute dumnezeu, cum ar spune șeful BOR. Singurii lei care îmi intră în conturi sunt alocațiile copiilor, plm, mai puține jucării și mizerii cumpărate aiurea, foarte bine.

Dar, vorbind serios,  creditarea în lei a fost impusă ( foarte just) pentru creditele prima casa și pentru încă altele,  după problemele cu creditele in euro , franci elvețieni, tolerate inițial de Isărescu.

Bun, deci ai sfătuit toată populația să-și ia credite în lei că lei primesc la salariu ? Ai. Nu vorbim de mine aici, asta e situația, în general.

Ajungi apoi în punctul în care, tu ca bancă națională, după ce sfătuiești populimea să ia credite în lei, determini  ( chiar dacă nu sunt ei la originea problemei) scumpirea creditelor puleților astora, pentru că ești nevoit să impiedici devalorizarea cui? A EURO!

Păi, cum vine asta, coaie? Învităm populația să facă credite în lei, ca să nu-și mai ia țeapă cu monede străine, după care  îi punem să plătească, pentru ca să nu își ia țeapă ăia care au luat  credite în monede străine? Are vreo logică asta în mintea cuiva?

Hai să fiu mai clar. Acum un an eu câștigam, în mare, lei. Și aveam creditul în Euro, cu dobândă mai stabilă, pe baza faptului că nu-i influențată de politica locală. Dar cu riscul ca politica locală să fută cursul de schimb și să plătesc oricum până îmi iese pe nas, la un caz de devalorizare a leului. Ca asta de acum, pe care nu o lasă BNR să transpire. Eu știam exact ce trebuie să fac în cazul în care se fute cursul, dar hai sa ignorăm partea asta.

Un cetățeam mai responsabil și care a ascultat de sfaturile băncii centrale și de mesajele politice ar fi contractat credit în lei. Și eu aș fi putut la momentul ăla ( mai devreme decât momentul în care s-a implicat BNR și a tăiat finanțarea prima casa in euro), dar era dobânda 9% la prima casă; și dependent de ROBOR, desigur. Lohohol. În situația curentă a devalorizării leului și a problemelor economice care-și vor scoate, pe ici pe colo, colții în România, ar fi trebuit  ca primii care și-o iau în mufă să fie ăia cu credite în Euro. Ăia ca mine.  Așa de la distanță, zbang – cursul la 4.75 – na Ilie! Ca să protejăm bravii cetățeni care  folosesc moneda națională. Așa ar fi cinstit.

Dar nu,  în 2006-2009 românii au fost futuți de bănci să își ia muie cu creditele  în Euro și FF, prin condiții și constrângeri, din 2016, au fost futuți de BNR să  își ia muie cu creditele în lei prin două politici contradictorii: stimularea creditării în lei și protejarea cursului euro, pe seama dobânzilor plătite de creditacii în lei.

Păi, super, ce să spun, Isărescu probabil că e un geniu, sau ceva.

Între timp, la mine merge totul conform planului. Planul să-mi bag pula în politicile BNR și să depind cât  mai puțin de strategia glorioasă a lui Isărescu.

Notă: Știu că stabilizarea cursului euro nu se urmărește având ca scop principal și unic protejarea creditelor în euro, e mai mult de atât, dar pula mea, când întreprinzi niște acțiuni te gândești la consecințe și la imagine, nu? Și la cine îți plătește  diferența de la valoarea leului la cursul de schimb, nu?

Corect ar fi să o plătească ăia care achiziționează bunuri și servicii facturate în EUR/ USD , adică de import, pe scurt. Dar de ce să nu-i protejăm pe ăia și să-i punem să plătească pe pulifricii cu ciclu economic strict în moneda națională.