O zi de ne-toamna. Propriul meu doctor. Vremea spațială. 

A-ha, a venit toamna, cu frig, ploaie și vânt și frunze roșii,  mai puțin ieri și alaltăieri când nu a fost nici frig,  nici ploaie, nici vânt. Frunzele cred că au rămas la fel. 

Mi-am dus copiii la pescuit,  n-am prins nimic, mai puțin o știuca pe care ne-a dat-o o cineva care se și pricepe. 

Da’ a fost frumos.  Am vazut un  apus auriu superb,  că eu de aia am fost acolo. 


Așa a fost și ieri, a dat lumea instagramul peste cap cu apusuri mișto peste tot prin lume,  dar nimeni nu și-a dat seama de context, nici măcar prostul de mine, care am un buzzer natural pe tema asta. 

O să râdeți, da-s ca o pasăre,  pe tema asta, în orice caz feel free.  Eu sunt relativ sănătos,  mai puțin la cap. Nu la genul ăla de sănătate ma refer. Pula mea, locuiesc intr-un sat cu spital de nebuni, raportat la medie,  cred că sunt ok din punctul ăsta de vedere. 

De câteva ori pe an mai am dureri de cap. 

Observație pentru posteritate: Când începe să mă doară capul nu îmi trece de la sine. Sau poate trece, dar cine știe când, că am stat și 24 de ore și nu. Nici după ce dorm. Mă trezesc tot cu creierii vraiște. În schimb,  un simplu paracetamol îmi calmează nevralgia. De obicei.

Cauzele durerilor mele de cap le-am putut identifica doar parțial, dar de ceva vreme înclin să cred că nu sunt mai mult de două.  Una e pe fond alcoolic – mahmureală,  iar pe asta am tratat-o bând din ce în ce mai rar și mai puțin. Nu suport să mă doară capul. Nu pot gândi, Lol. 

Ce-a  de-a doua e soarele. Mă voaleaza ca pe filmul foto. Sunt mai sensibil la soare decât o nimfomana la pulă.  Vine din copilărie. O ardeam toată vara pe digul Oltului, antrenându-ma pentru olimpiada de trecut pe malul celalalt. Nu râdeți, barajul are mai mult de 1 km în lărgime, să îmi spuneți mie care puteați înota vreodată  dublul distantei ăsteia, la 13-14 ani. Eu puteam. Și nu eram vreun special. În satul ăla era norma. Acum nu mai vad pe nimeni vara la plajă pe dig. Nu știu ce s-a întâmplat,  dar cred că are legătură cu handicapul mental al oamenilor: sticle și borcane aruncate și sparte în apă,  gunoaie, sârme, fiare. Să îmi bag picioarele dacă mai știu ăștia din ultimele generații să înoate. Îi iei și îi îneci ca pe cârpe.  

Da’ venea la pachet cu dureri de cap uneori, că na, nu înoți cu șapcă și te mai insolezi.  Cumva m-am dat peste cap, că după o insolație de aia cu vărsături și febră și frisoane și tot ce trebuie ca să fii la limita la care ajungi handicapat pe viață, am devenit teribil de sensibil la soare. De aia nu cred că o să mă mut vreodată în Spania, aștept iarna nucleară,  mulțumesc mult. Culmea e că îmi place marea și soarele, dar fac plajă sub prosop și îmi trebuie șapcă cu staniol ( Lol) de zici că-s un retardat d-ala de se teme de reptilieni. 

Ieri iar m-a pocnit o durere monstruoasa și  nu am făcut legatura cu nimic,  că era nu foarte cald și zic, pula mea,e octombrie, ce insolație , băi, nene. 

Realitatea e că dacă mă uitam atent făceam legatura cu faptul că nici mama nu se simte prea bine. 

De obicei o pastilă 💊 de paracetamol îmi rezolvă durerea de cap. Anual, am descoperit că iau cam 10-12 pastile d-astea.  Uneori nu rezolvă,  că aseară. Ceea ce e nașpa că ajung să mai iau, în timp scurt, altă pastilă de altceva, gen nurofen. 

Ceea ce e nașpa, că 1/3 cazuri ma trezesc cu ochii umflați.  Măcar unul. Ca acum. Plm, reacție de toxicitate, nici ficatul nu mai e ce era. Ar trebui să iau altceva, în fine. Am putut să dorm, asta m-a interesat, dar m-am trezit intrigat, că băi ce-o fi, de ce mă doare. Când am văzut prima poză de instagram la zoso pe site am făcut o vagă legătură, dar insuficient pentru o concluzie. Așa că am cautat frumos “vremea spațială” .  Ca să văd că, pula mea, o fost furtună solară ieri. Dacă știam stăteam dracului în casă 🏡.  

Comparat cu scara furtunilor spatiale nu e cine știe ce.  Dar e destul cât să mă  disturbeze la creierii capului, dacă mă prinde afară fără șapcă și alte etc-uri. 

Bineînțeles că “Busu” nu zice nimic la meteo de vanturi solare,  că majoritatea oamenilor nu sunt atât de sensibili ca mine. Sau poate nici nu fac legatura.  

2 Replies to “O zi de ne-toamna. Propriul meu doctor. Vremea spațială. ”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *