Nocturnă. Din viața de consultant.

Sâmbătă noaptea, la un pahar de fiere, acum un an, o saptamână și o zi.
Dacă toate lucrurile s-au întâmplat cum trebuie acum sunt pe undeva în Maurițius, probabil mă îmbarc pe vas . Dacă nu, nu.

Vineri, noaptea a început la 4 după-amiază . Azi nu știu, că nu am văzut soarele.

Văd grămezi de bărboși aci în CPH. Nu știu dacă e pentru că așa e moda acum ( n-a mai trecut, în plm? ) sau pentru că e frig de ți-e frică să nu te tai când te piși.

Ăștia beau de zici că se termină băutura mâine.

Mă sună un coleg pe skype-ul de proiect să mă întrebe dacă nu ies cu el la o bere și pula mea, că sunt erou după Go-live and shit. Eu nu-s chiar eu zilele astea, sufăr de-un arbore genealogic mai scurt, nu-i tocmai fain în ziua de go-live, nu așa făcusem planul de cutover, dar se tratează cu băutură. Zic: hai ca vin. Anunț soția că merg să mă plimb, că așa face un soț cinstit și pe urma citește ea pe blog până unde, și îl găsesc într-o altă bodega ( decât aia unde beau eu si unde e mai “corporate asa”)

cu berea în bot.

În bodega e cald ca afară, da’ măcar nu te dă vântul jos, numa’ fumu’, Și-l întreb – băi, cum poți să bei bere pe frigul ăsta, nu-ți e frică că îți rupi dinții în ea?

– Nu. Că o aditivez cu vodcă.

Aaa. Pula mea, antigel. Zic:

-Domnișoară, ceva coniac ai?

-Grapa.

-Măcar whisky, că nu sunt tractorist.

-Jack.

-Plm, decât țuică…

-Unu mare?

-Nu, două mici.

-De ce?

-Că unu îl plătește pulă ăsta că mă scoate afară în ger. Auzi, bă, plătește un whisky mic.

-De ce?

-Că mă chemasi aci în frig.

-De ce mic, ești la cură ?

-Nu, da’ unu’ îl plătesc eu că totuși voiam să ies din camera aia mizerabilă. ( Că dacă am stat toată ziua în ea, nu au mai putut fetele să facă curățenie).

-Hai noroc și până la fund.

-Bă, pai tu ai jumătate de litru acolo eu am 50 de grame în două pahare.

-Așa e. Le bei pe amândouă.

-Băi, vreau să le savurez.

-Nu există. E pentru Go live.

Mda, eu sărbătoresc altceva și nu cred că merge un ”să-i fie țărâna ușoară” , închinat go-live-ului, dar fie.

-Atunci stai să iau o bere.

-De ce?

-Că berea e nașpa, pot să “pân’ la fund” , n-am ce savura la ea.

-Bă! Păi la 33? Trișezi?

-Fuck off ( cre’ca se traduce “tempula mea”) , ți-am zis că berea e nașpa, dar îți fac un favor, să nu bei singur.

Când am intrat în bar eram noi doi, încă doi, care fumau și pentru noi și pentru încă doi, și barmanița, care-și afișa buricul cam de unde i se termină țâțele și sigur am îmbătrânit, că nu vedeam nimic sexi în asta, mă gândeam “mă, nu ii îngheață rinichii și ovarele pe frigul ăsta, așa despuiată? ” .

( luată de pe instagramul lor) Nu-i îngheață, că până să dau eu berea peste cap ea linse o cinzeaca de rom. Nu am pus bine sticla jos și-am observat că nu mai am loc să-mi mișc coatele, sau să respir. Îl întreb pe coleg:

-Băi, am adormit cumva cu sticla în mână?

-Nu, de ce?

-Păi când pula mea se umplu barul ăsta, că eram doar noi.

-Taci că fu meci Danemarca cu Irlanda și cred că se termină, de aia sunt ăștia aci.

De aia era barul jumătate roșu, jumătate verde. Și încă o jumătate alte culori, de aia care nu au treabă cu fotbalul. Ca noi doi.

Cât savuram eu primul păhărel, mai mult dând limbi în pahar decât bând și mai bea ăsta două beri, mai vorbim de proiect și mă trazneste că ce mult bea indianul pulii.

– Auzi, bă, eu știam că voi indienii nu prea beți așa defel. Tu, văd că ești mai ceva ca mine în tinerețe, ce-ai pățit?

-Păi, lucrez de 3 ani în Danemarca, iar primii doi i-am lucrat la Carlsberg. Acolo beam în birou. ( Știam deja povestea de la niște colegi de ai lui)

-Bă, ce face Danemarca din om. Ai să ajungi alcoolic dacă mai stai pe aci.

-Altfel mor de frig și de noapte. Vara nu beau.

Just (O pulă, bea și vara). O gagică se vine intre noi și mă ia de după gât. Îmi dau gluga jos din cap și mă uit la ea, cu sprâncenele adunate deasupra nasului, întorcând inelul de aur pe-o parte pe care să se observe mai bine că-s ocupat. Indianul râde, că știe că-s însurat. El nu e. Îmi zice aia ceva în pasareasca și dau din umeri.

-English, please?

– Can I have your drink?

Nu prea îmi convine că se uită la paharul mai “plin” ( plm, 25 de grame :)) . O întreb:

– Are you old enough to drink?

-Yes, sure.

– Can I see an ID, please?

Indianul râde în hohote.

Aia se fofilează și zice că nu are la ea, dar că are 16 ani. Și că la ei e voie să bei de la 16 ani. E voie o pulă. Și nu-s sigur nici pe ăia 16 ani. Dar pula mea, nu-i ca și cum intrase deja într-un bar.

-Sure, feel free!

Și îi cer barmaniței o cola, că dacă mai las băutură pe masă se mai înființează 5 gagici leșinate de sete.

***

-Can I sit on your chair?

Plm, asta înseamnă să vii primul în bar.

– No. Sit on his chair.

-Why?

-I am married, he-s single, and besides that, he paid for your whisky.

-Married?! How old are you?

Ii arăt ze precious one încă o dată .

-30 ( aha, de-acu vreo 4 ani) .

-What?! And you?

– 36, zice indianu’. Pula mea, nu știam ca e așa bătrân. Și că e și prost să recunoască. Ăla se uită la mine și zice:

– Oh, mate, you said your children go to school or something, you’re only 30?

Aia:

-Children?!

– Oh, well, I said 30-ish. More exactly – 34.

Aia:

-You old farts!

Și pleacă. Pula mea, paharul l-a golit, ce să mai zici.

-Mai bei, mă, o bere, indiene?

– Păi, gata, nu mai vrei tărie?

– Nu, că vin toate gagicile de grădiniță să le torn în biberon.

Let the little children come to me. Your Jesus said that.

Si mai cere două pahare de împuțiciune d-aia ieftină, la care îi zic ăștia whisky. Pedofilu’ dreacu.

-Bă, indiene, eu mă duc la hotel, că sunt și turmentat, e și prea aglomerat aci și trebuie să fac ceva reconciliere la date. Ne vedem mai încolo dacă e.

-Peste o ora?

-Bă, e 2 noaptea. Mâine dimineață, ne trezim și mergem la street food market mâncăm ceva, alea.

-Păi ce reconciliezi bă tu până dimineață?

-Mă, oamenii mai și dorm.

-Bine, bă, pa, eu rămân aci cu petrecerea, dacă e ceva aici mă găsești.

Și plec, înapoi la hotel prin frig. Parcă nu e așa frig, mai ales că sunt protejat de un strat gros de fum în haine și de unul mai subțirel de alcool. Dar ăstea nu mă pot proteja de nevoia acută de a mă pișa, că-mi vine să fac ca pompierul pe străzile ăstora aproape pustii.

Zic aproape că aud un jet ca de sifon și nu știu de unde vine, dar aproape mă aștept să simt ceva rece și umed în spinare. După o întrerupere scurtă se ridică o grasă de după o Tesla, își așază cu grație banda de la lenjeria tanga ce putea fi confundată cu un lasou de cowboy, trântește husa albastră înapoi peste capotă, ca și cum ar fi o rochie, și ne intersectăm cu ea uitându-se prin mine și zâmbind și cu mine scărpinându-mă la ceafă și observând două lucruri.

Că Tesla s-a pișat pe ea de e pe cale s-o ia la vale, iar eu nu am pălăria în cap , pe semne că am uitat-o in bar, si tre’ să mă întorc. Ceva îmi spune c-am să uit o bucată din mine și-n orașul ăsta. Ori pălărie, or fular. Îi spun indianului să-mi ia și mie hapșca și să mi-o dea luni la muncă, sau ceva. Îmi zice că nu e nicio pălărie acolo. Da, în pula mea așa e, sunt îmbrăcat cu gluga, normal ca nu am plecat cu pălăria în cap. Dar e frig al dracu, ca și cum trebuia să o am.

Lepăd gluga, aș face un duș dar am treabă.

În fața calculatorului, sătul de bere, mă uit că mai e una nedesfăcută , pe care plănuiam s-o golesc singur, înainte să ies cu colegu’, și caut cu privirea cutia de red bull, până mi se pornește mașina virtuală.

În timp ce pitrocesc date prin exceluri mă gândesc de ce dracului beau oamenii și mai ales de ce beau oamenii bere.

Eu prefer oricând un vin/ un coniac, fie și-un whisky unui pahar de bere, mai ales dacă-s două grade afară și bate un vânt ploios de-ți degeră degetele pe sticlă din cot.

Și totuși, lumea iese și beau bere împreună, cel puțin în colțul ăsta de lume. Sau, oricum măcar alcool.

De ce dracului nu bem noi un fresh, sau un ceai cald? De ce au venit toți suporterii ăia încinși și toarnă în ei scârboșenia aia de băutură și mai și râd, unii borau pe caldarâm , iar apoi se întorceau să mai bage. Cu siguranță nu te simți mai bine după ce bei. Ok, dacă aveai ceva care-ți râcâia creierul, acum nu-l mai ai, doar pentru că-i pe locul ăla o amețeală, sau o senzație de vomă, sau o durere de cap care preiau sarcina de a nu te lăsa în pacea ta.

Ca, de exemplu, pe mine să fac niște sume și un amărât de grafic în excelul ăsta. Măcar pe alții îi doare capul a doua zi după ce beau, pe mine mă doare atunci, dacă-i bere. Nu-i bai, un paracetamol rezolvă, chiar luat cu cealaltă bere, care credea că scapă nebăută.

Pauză de relaxare c-oți fi obosit de la citanie.

Până vă relaxați citiți o paranteză.

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

6 luni mai tarziu vorbeam cu alt indian într-o dimineață ( la el in UK, la mine era prânz) și nu puteam să ne înțelegem că era mahmur și mă întreba dacă știu soluții. Da, știu, normal. Vitamina B , eventual Red Bull, lichide dulci și paracetamol. Ia și bagă. Și nu mai bea poșirci, în pula mea, de la whisky scoțian nu te doare capul. Că nu, că s-a certat un pic cu soția aseară și s-a pus cu burta pe băutură și-acum îi e rău. Tot lui. Îi voi fi zis, desigur : “Păi, bă, decide-te dacă suporți mai bine nevasta sau băutura și ține-te de aia care-i mai tolerabilă, nu de-amândouă, că te umpli de dureri de cap pe toate părțile.

<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<

Eu nu am avut problema asta cu femeile. O singură dată am băut din cauza unei femei, sanchi. De fapt, voiam să mă dau mare lamentându-mă. M-a părăsit o strâmbă prin liceu( de fapt, doar a ieșit cu altcineva) de care îmi păsa așa de tare că jur că nu îmi aduc aminte nici cum arăta vag, darămite numele, și știam eu că e la modă să bei, când te supără femeile. Așa-mi spuneau mie amicii.

Am turnat o sticlă de vodkă în mine scurt și la foc automat, deși nu am suportat niciodată mizeria asta și nici de data aia nu am suportat-o mai mult decât până la ușă unde m-am împiedicat de prag și am udat florile cu ea așa din cădere, artistic. Cea mai scurtă beție, pentru cea mai scurtă suferință. Am fost beat muci cam de când m-am ridicat pe scaun și cam 250m distanță de bar, vreo 10 minute după ce am dat la rațe tot produsul brut. Pe urmă nici măcar nu mi-am mai amintit de episod că mi-ar fi fost jenă să mă laud că am băut o sticlă de vodkă pe care am vomat-o în mai puțin de 5 minute din orice motiv. Peste rușinea refuzului puteam trece, că nu mă știa nimeni de Don Juan, dar la băutură aveam ceva reputație de apărat.

O sun pe o colegă indiancă, după cum stabilisem, la 3 AM CET, că era ora de trezire în India, să preia monitorizarea. Eu ”monitorizasem” destul. De fapt, să-i spun să se culce la loc liniștită că suntem epici, n-au văzut ăștia go-live așa de smooth în viața lor . Dar ea știa deja că e o epică și nu s-a trezit din visare, prin urmare i-am trimis un mail, ca să nu mă sune ca disperata când s-o trezi și l-am apelat pe coleg să-l întreb dacă mai e în același bar și dacă mai are și ”pălăria mea”. Îmi zice că joacă ăia fotbal cu ea prin bar și că a borât un tip în ea.

-Ce glume de căcat ai în tineee.

-Nu pe bune acuma, e gagica aia care a venit la tine mai devreme, își acoperă țâțele cu ea, zice să vii s-o iei dacă vrei.

-Păi, ia-o mă tu, dă-i ce-ți cere. Bă, hai c-o cred mai bine pe aia cu fotbalul, copila aia probabil doarme beată la ora asta. Dacă mai stai acolo cere-mi încă un pahar să se încălzească până ajung.

-Da, bă , așa e, plecară ăștia toți după 2 jumate zici că i-a alergat poliția, m-am mutat sus la Andy, mă conversez cu o doamnă în lipsa ta.

-Bine, hai că nu te mai deranjez atunci, noapte bună.

-Bă, să vii sus, că ți-am luat un whisky.

-Păi nu ziceai că ești cu cineva?

-Da, dar poate pleacă, vrei să rămân singur aici? Să vii să-ți iei pălăria, bă!

-Hai că plec, ne vedem , pa.

Arunc cutia de bere la coș, dau să ies, dar îmi dau seama că put a țigări de mă ia poliția pe stradă. Fac un duș rapid și mă uit în ce pula mea să mă îmbrac, că în gluga aia eu nu mă mai urc până n-o spăl. Hai în hainele de muncă, ce pula mea. Pardesiu, fular, pălărie. Nu, n-am uitat pălăria acolo pe urmă, ca să vă tai suspansul, am uitat fularul, dar asta peste o săptămână.

Orașul la 3 și jumătate arată ca după bombe. Pustiu, răzleț vezi câte unu sau doi inși ținăndu-se de cap, golindu-și conținutul stomacului pe trotuar, sau pișându-se pe garduri sau pe mașini. La intersecție, câteva tute total amețite se chinuie să facă cu mâna la taxiuri. Una e cu sandalele în mână. Cum pula mea o putea sta cu picioarele goale pe asfaltul umed si rece numai ea poate să știe, dar probabil că nu.

Urc la Andy și constat cu uimire că barul e populat la ora asta, dar nici urmă de indian. Zicea că e la bar și văd doar două scaune libere în fața barului, restul sunt ocupate, dar de fețe pe care nu le cunosc. O fi la baie. Mă așez pe unul din cele două scaune, care constat că-i cald, așa că mă așez pe celălalt, bănuind că ăsta e al indianului. Și celălalt e cald, dar nu mă mai ridic. Caut WhatsApp-ul să-i scriu, dar oberv că barmanul se uită la mine. Ne știm.

-Hei, ce mai faci? Ai venit?

-Am venit, căutam un coleg.

-Da, știu, mi-a zis să-ți dau un whisky, el a plecat cu o femeie mai devreme.

-Ce țăran , că parcă eu aveam poftă să vin să mai beau ÎNCĂ un pahar singur aci.

-Păi, lasă, că bei cu mine. Hai că îmi pun și eu unul , de care bei?

-Talisker.

-Nu îmi place. Bea un Macallan cu mine.

Clipesc și dau din cap să toarne, ce să faci?

Începem o conversație și apare indianul. Îi zic:

-Bă, ce pula mea faci ?

-Scuză-mă, a trebuit să o duc pe o doamnă la taxi.

-Bă, aia înțeleg, de aia te întreb ce faci aci, de ce nu ești cu doamna? E urâtă?

-Nu, dar stă departe, eu nu plătesc taxiul până în Malmo și înapoi.

La cât costă taxiurile în Copenhaga, îl înțeleg. Dar:

-Bă, dar nu putea să doarmă la tine la aparthotel?

-Ah, ce idee bună, nu m-am gândit.

-Să mori tu că nu te-ai gandit? De cât timp o arzi, mă, în CPH?

-De doi ani.

-Și nu ai dus nicio femeie să doarmă la tine la aparthotel?

-Ba da, dar erau indience. Localnice, nu.

-Pai???

-N-am avut ocazia.

Renunț. Îi spun și lui că putem dormi liniștiți ( el sigur poate, de-acum) , barmanului îi cer să-i plătesc whisky-ul, dar zice că-i din partea casei ( o pulă, că-l plătise deja indianul) și dacă tot spune asta mă abțin să-i spun că Macallanul ăla ar trebui tras prin pâine înainte să-l ofere clienților. Și ne cărăm “acasă” fără nicio concluzie.

Oh , well, a fost un go live pe cinste și am primit felicitări pentru efortul depus chiar și la jumătate de an după, în caz că interesează pe cineva. Proabil că nu.

0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of
guest
6 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
capsunaru
capsunaru
5 years ago

Bah, ce-ai patit de-ai scris atata ?? Tu erai mai expeditiv/concis… ?
Altfel,mishto.

Webby
5 years ago

Ce facusi pana la urma cu serveru’ urlator? Ca nu ai mai scris nimic. 🙁

Livache
Livache
5 years ago

pfuai, fain! :))

acum daca tot esti pornit pe dedicatii muzicale sa stii ca eu astept ceva mai mult pe tema:
https://youtu.be/Up4WjdabA2c

livache
livache
5 years ago

Ok, la muzica uită-te după ce aterizezi dar mai întîi citește duma zilei te rog ?

http://m.hotnews.ro/stire/22835097