Vin italian: Melini Passieno

Nu mai băusem vin de la casa ăstora înainte, nici nu citisem înainte ceva despre el, cum se întâmplă de obicei, doar mi-a plăcut sticla, deci l-am cumpărat ca un n00b perfect, victimă a marketingului.

/paranteză. Îmi dau seama că eu s-ar putea să citesc mai multe despre vinuri și alte chestii general neinteresante decât literatură în sensul clasic, lol. Și nu știu cum să autoevaluez chestia asta. În fine…

Nepregătit așa  am luat sticla acasă de la Sainsbury că aș fi băut ceva , fie și pufoaică, iar aici nu am ca in România , butoiul de poșircă în beci.

Am citit eu pe sticlă că e făcut din struguri uscați ( stafidiți un pic ) și știu că în general vinurile alea sunt ok și un pic tari ( în ceea ce privește concentrația alcoolică) .  La fel și ăsta . Dincolo de asta are un gust – cuvântul românesc pentru el ar fi rafinat, dar nu-i potrivit. “Smooth” definește gustul mai bine.

L-am băut cu niște brânze și mix de sămânțoase și stafide , mergea mai bine cu un pic de grătar da’ n-a avut cin’ să-l facă atunci, că io lucram cum se întâmplă de obicei de dzâua mea. #noholidays.

Acu’ ar avea, de exemplu, și se plictisește și vinul nedesfăcut in dulap , dar când mă uit pe geam decid că nu am poftă de făcut grătare cu haina de ploaie în spinare.  #UKtoamna

Ar mai merge o sticlă, cândva.