Cu datoria civică – partea a IIa

Cum spuneam, mi-e tot una, dar dacă jumătate din familie vrea să protesteze, pot să înțeleg asta, că și mie îmi place prescuitul. Stau jumătate de zi în frig sau lipăr cu undița în baltă, nici nu prind nimic, că nu înseamnă că dacă-mi place sunt și priceput, fiecare cu pasiunile lui.

Așa că, na, dacă nu putem merge la un restaurant, ceva, hai să ne petrecem timpul împreună la Victoriei, cât sunt pe acasă, că tot e mai ieftin, cum spunea un prieten.

Pula mea, ies 150 000 de oameni pe stradă în București, nu știu cand mai văd eu asta, că steaua, pardon – fcsb,  nu mai joacă în liga campionilor demult. Și dacă ar juca n-aș ști, că nu mă mai uit.

Eu am fost puțin nemulțumit că  nu am reușit să pun de niște poze bune ( să văz ce-o avea frate-meu prin aparat), dar tot am reușit să văd niște chesii interesante. Foștii mei colegi vedeau meciul de la televizor nu ca mine din tribună. Oameni serioși .

Cel mai interesant a fost să văd copii. Înțeleg că nu toți au, ca mine, luxul de a-și lăsa copiii cu cineva acasă, deși, dacă nu aveau cu cine să rămână, rămâneam eu cu ei, dar poate că unii nu au nici partener să-i ajute.

Ok, accept asta. Totuși, erau femei care cărau în brațe bebeluși și, băi nene, eu eram îmbrăcat în pantaloni și geacă de ski, ultima trasă peste hanorac, bocanci și mânuși și cam amorțisem după o oră și ceva de frecat menta aiurea. Copiii ăia presupun că erau tun. Eu știu și harneala cu ”e viitorul lor” și  nici n-aș putea să spun că îmi pasă foarte tare că mor copiii cuiva de pneumonie, sau ceva, dar mi se pare dubioasă practica.

Dar, ca titlul, datoria civică trebuie să fie la vedere. Așa suntem noi, ne schilodim un picior și pe urmă cerșim milă pe unde se poate.

E un lucru pe care am uitat să îl spun ieri. La protestul de acum două seri am mers cu mașina până pe la universitate, iar de acolo am luat un taxi. Pentru prima oară mergeau taxiurile ganță, nu crereau ”20 de lei, boss”. Am văzut un taxi ocupat care a oprit și a mai luat 2 protestatari din drum. Zici că erau Uberi. Nu e rău, se numește congruență de interese.

Cu galeria

Mă, mie îmi plac lucrurile ăstea cu  scandal și anarhie. Să fie și un pic de risc acolo. Așa că nu pot să mă supăr pe ăia cu petarde și tentativa aia de violență, deși se vedea și dacă ești troglodit că e un fitil menit să ralieze mai multă lume și să ”strice protestul ăsta frumos”.

Sunt două chestii aici. Una e că un protest ”frumos”, ca ăla de aseară de până la ora 22:00 e penibil. Adică, e mișto așa , recunosc, să te miști liber prin lume, să faci o poză, să nu te simți amenințat, dar presupun că nici ăia împotriva cărora protestezi nu simt nici cea mai mică teamă. Parcă mi se pare mai util un protest ținut cât ăia ar fi acolo în cladire, cu  forțat cordonul, aruncat chestii înspre ei, să simtă măcar riscul că mulțimea poate să intre peste ei și îi poate beli, măcar cât un vârf de morcov în cur. Dar dacă nu se poate, aia e.

A doua e că, da, e total lipsit de creier și doar o galerie de fotbal poate să facă asta, anume când 100 000+ de oameni protestează într-o piață, așa ca pentru ei, că ăia împotriva cărora protestează nu erau acolo, să te bați cu jandarmii, fără a avea un scop mai departe de cordonul de jandarmi.

Adică înțeleg și susțin că trebuie să te bați cu jandarmii, dacă ăștia stau între tine și ministrul, sau parlamentarul pe care vrei să îl belești de viu, că aia e – trebuie să ajungi la ținta ta cumva, iar jandarmii sunt acolo să nu te lase, deci ghinion.

Sau dacă vrei să întri în clădirea guvernului, să te piși în biroul lui Grindeanu, de exemplu. Da, pot să înțeleg asta, e un scop.

Dar când te bați cu un cordon de jandarmi care nu apără nimic, că tu nu vrei nimic mai mult decât să te bați cu ei e limpede că nu poți veni decât dintr-o galerie de suporteri, că acolo cam ăla e nivelul.

Ce e impresionant e că deși fotbal nu se mai joacă ( vorbesc de ceva care să merite atenția, că pe islaz și în fața casei mai joc și eu) mai sunt încă patroni de echipe de fotbal și investitori care ”au galerie”. Cred că, de fapt, ăsta e singurul motiv pentru care mai țin echipele ălea. Nu e chiar rău să manevrezi o turmă de retardați.

Pe de altă parte:

Poporul dorește manifestări pașnice. Cum am spus, foarte bine, nu doresc să vă stric eu manifestația. Faceți acolo pașnic, pescuit sportiv îi spune, ”catch and release”. Eu nu practic sportul ăsta, eu când prind un pește îl mănânc, că de aia îmi pierd timpul pe baltă, dar nu te caci în gusturile oamenilor.

Tot ce spun e că – băieți, dacă se încinde meciul și devine atractiv, să nu contați pe mine, că n-aș fi prost să vă dau o mână de ajutor, iar apoi să apar la televizor. Nu, nu! Am înțeles mesajul. Mergem , facem poze și îi rugăm frumos să retragă ordonanța. Serios, nevasta avea o foaie pe care scria ”vă rog frumos să…”. Oh , well.

Efecte

Păi și-au dat ieri demisia vreo doi, dar nu din ăia responsabili, ci din ăia care au suficientă onoare cât să nu vrea să fie asociați  cu guvernul ăsta. Azi demisionă și ministrul pentru mediul de afaceri, un nene care  chiar a mișcat un pic lucrurile pe tarlaua lui.

Și cam așa e, că ăia care se rușinează  și se dau la o parte sunt, nu mizerabilii, ci ăia care chiar au o urma de profesionalism și de la care te aștepți să facă ceva.

Dar lumea se bucură. Se bucură că cei care rămân sunt, în final, gunoaiele, pentru care poziția aia e totul.

În seara asta eu mă joc cu copiii, că nu am venit ”acasă” să mă vadă la televizor, ci în casă.

Note de subsol.

La Sibiu au reusit unii sa faca poze chiar misto. Sunt un pic invidios.

Nici frate-meu nu e prea breaz. Asta înseamnă să tremuri chiar degeaba în frig.