Iar mă bagă ăștia în ședință.  Nemeritat 

Protecția muncii și regulile de urgență.  Nu îmi intra în cap.

Prima data am fost văzut alergând pe scări. Asta presupun că e o violare de natură penală a procedurilor de protecție a muncii. Am văzut un filmuleț, când m-au angajat și am răspuns la niște întrebări care dovedeau că am înțeles că trebuie să urc la pas, fiecare treaptă în parte,  și să mă țin cu mâna de balustradă.  Dacă nu am mâini libere să iau liftul.  Cum era clar că sunt un retardat, cineva m-a turnat, și știu cine, da’ e prea bătrân să îi sparg muia (și cred că mă și arestează ăștia instant, dacă fac vitejii) , așa că – ședință.  După aia văzut filmulețul, trecut din nou testul.

Apoi ne-am mutat în clădire nouă. Eu am presupus că regulile au rămas în clădirea aia,  că nu am văzut eu explicit pe cineva cărându-le după noi.

Clădire nouă,  ăștia fac test de incendiu, dar ne-anuntat. Nu cum se face în România – gen,  ți se spune că mâine la 9 e testul, vin pompierii, ies toți ordonați. Nu, sună alarma,la altă oră decât Miercuri la ora 12:00 – Atunci sună mereu 1 minut. Selftest.   Și fiecare iese, conform regulilor de “lași tot în urmă și ieși ordonat.”

Așa am făcut și eu dar mi-am luat laptopul,  că nu las eu scula la mila pompierilor, rezistă el să verși o cană de apă pe el, dar nu să dai cu furtunul și să ardă.

M-a văzut o babă când mergeam chuindu-ma să îl bag în rucsac din mers. Care babă e șefu’ la securitate pe etaj. N-a contat că eram primul care s-a ridicat și am ajuns în dreptul biroului ei cât ea era încă pe scaun. S-a gândit ea că trebuie să îmi spună să las TOT în urmă.  Marș, fă!

Mă așteptăm să intru iar în ședință și am intrat,  dar până au programat ăștia ședința m-au mai văzut încă o dată alergând pe scări. Și futu-i în bot, nu știu de glume d-alea proaste românești,  gen “ce vrei, frate, eu sunt scund am pasul mic, tre’ să bag mai repede”. Nex. Nu merge. Jumătate de ora de ședință,  cerut scuze, nu se mai întâmplă ( până data viitoare), văzut filmuleț, făcut test, primit prelegere de la echipa de securitate cu “Bă, chiar să nu se mai întâmple,  dă-o dracului,  de două ori într-o lună, deja incidentul tău a ajuns pe biroul VP-ului de securitate.”

Presupun că mă pot aștepta să vină ăla și să îmi futa o smetie că îi pun în pericol bonusul de “incident free”, sau să mă dea afară.  Afară nu ma dau, că mai sunt două săptămâni,  dar iar fu alarma de incendiu. Amuzant că începu la juma de ora după testul săptămânal.

Tocmai mă întorceam de la masă.  În 5 secunde pe ceas scosese telefonul din priza laptopul era în rucsac,  pălăria în cap și primul la scări, pe altă parte,  să nu mă vadă baba nebună.  Doar ăia de la parter au ieșit mai repede decât mine și nu am alergat pe scări nu nimic.

Pula mea, pai nu veni baba la punctul de întâlnire,  mă văzu iar cu rucsacul în spate și urlă ca o cretina ( I told you to leave everything behind! Human life is the only thing that matters, you are endangering yourself and others!) .  Îi spusei calm și cu respect: “Doamna, când am ajuns eu jos dumneavoastră încă nu vă miscaserati încă carcasa aia de vita împuțită de pe scaun.”  Dacă era un incendiu violent eu acum scriam mailuri de pe laptopul meu, din fața clădirii,  în timp ce dumneavoastră vă prajeati la foc mediu, dimpreună cu toate obiectele pe care nu apucaserăti să le lăsați în urmă,  că presupun că de la o vârstă e greu să îți smulgi scaunul din cur sau să alergi cu el înfipt intre buci ” Mă rog, în engleză cuvintele nu sună,  din păcate, la fel de explicit și grafic ca în românește,  sau nu știu eu să desenez cu ele.  Dar cert e că îmi zise că e dezamăgită și că acum aștept ședința. Plm, afară nu mă dau, că belesc pula fără mine la go-live. Dacă mă trimit să lucrez de acasă, să nu îi pun în pericol, eu sunt ok cu asta. Mă gândesc doar dacă să fac pe prostul în continuare,  sau să îmi bat pula de ei si să le spun că mă doare chiar în pulă de regulile lor de retardați și de retardații lor care aplică totul la literă.