{"id":4011,"date":"2015-12-30T04:33:49","date_gmt":"2015-12-30T02:33:49","guid":{"rendered":"http:\/\/catalinx.ro\/wordpress\/?p=4011"},"modified":"2015-12-30T04:51:58","modified_gmt":"2015-12-30T02:51:58","slug":"notes-to-self-lacatele-copilariei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/catalinx.ro\/wordpress\/?p=4011","title":{"rendered":"Notes to self: Lacatele copil\u0103riei"},"content":{"rendered":"
<\/div>\n

Povestiri pentru mine \u0219i copiii mei din viitor c\u00e2nd voi fi uitat deja.<\/p>\n

Momentan accesul este public. <\/em><\/p>\n

Sco\u021b\u00e2nd  s\u0103geata din iepurele aburind \u00een Valea Pl\u00e2ngerii am nesocotit din nou valoarea amintirilor nemuritoare ferecate \u00een lacra copil\u0103riei mele \u0219i iar mi s-a f\u0103cut dor de vremurile pe ale c\u0103ror poze inoxidabile \u00een alb \u0219i negru s-a pus praful demult.<\/p>\n

\"image\"<\/a><\/p>\n

Am uitat parte din vremurile c\u00e2nd m\u0103 ducea tata acolo \u00een c\u00e2rc\u0103.\u00a0 Mi le aduce aminte. Autobuzul oprea “La magazin” \u0219i o cotea st\u00e2nga c\u0103tre alt sat.\u00a0 De acolo mai erau vreo 2 km de mers pe jos. Ai mei nu aveau ma\u0219ina,\u00a0 tata str\u00e2ngea bani s\u0103 \u00ee\u0219i ia Dacie nou\u0103,\u00a0 nu ii trebuia lui Oltcit sau rable vechi. Bine c\u0103 a avut un copil c\u0103ruia \u00eei plac cu prec\u0103dere rablele .<\/p>\n

Am petrecut acolo fragmente utopice dintr-o copil\u0103rie perindat\u0103 prin mai multe lumi,\u00a0 neapartinand niciuneia.\u00a0 Erau lumile bunicilor, \u00een care p\u0103rin\u021bii nu se reg\u0103seau, din care se zb\u0103teau s\u0103 ias\u0103. Era lumea p\u0103rin\u021bilor \u00een care bunicii nu mai \u00eenc\u0103peau. Lumi pe care le-am cunoscut, le-am explorat, le-am gustat,\u00a0 le-am c\u0103rat \u00een spate povara, m-am t\u00e2r\u00e2t afara din ele dup\u0103 care le-am \u00eenchis \u00een mine. Iar acum t\u00e2njesc s\u0103 m\u0103 t\u00e2r\u0103sc \u00eenapoi \u00een\u0103untru,\u00a0 de\u0219i nu m\u0103 mai \u00eencap.<\/p>\n

Bunicul<\/p>\n

L-am l\u0103sat \u00een urma acum 20 de ani \u00een lumea lui.\u00a0 P\u0103catele tinere\u021bii… Ale altora, nu ale mele. Copiii doar \u00ee\u0219i urmeaz\u0103 p\u0103rin\u021bii \u0219i \u00eenva\u021b\u0103.\u00a0
\nA\u0219 fi putut s\u0103 m\u0103 \u00eentorc mai devreme, dar nu am f\u0103cut-o. Mai simplu s\u0103 \u00eel las acolo cu trecutul c\u0103ruia ii apar\u021binea .\u00a0
\nL-am l\u0103sat b\u0103tr\u00e2n,\u00a0 l-am g\u0103sit mai b\u0103tr\u00e2n dec\u00e2t timpul, un highlander al familiei, al satului,\u00a0 un evadat din lumea lui.
\nPromite c\u0103 va fi prezent la nunta copiilor mei de\u0219i nu pare convins de asta.
\nLa mine nu a fost. Timpul lips\u0103 r\u0103m\u00e2ne lips\u0103.  S-o fi scurs prin vie\u021bile altora, eu n-am de unde s\u0103-l iau.
\nMi-am petrecut parte din vacan\u021bele din copil\u0103rie cu el dup\u0103 vaci ascult\u00e2nd pove\u0219ti cu Nastatin Hogea \u0219i bancuri vulgare. Poate c\u0103 atrac\u021bia mea c\u0103tre vulgar\u00a0 vine \u0219i de aici.
\nMama \u00eemi spune cum bunicul ne ardea m\u00e2inile, mie \u0219i verilor mei ca s\u0103 nu mai fum\u0103m .\u00a0 A\u0219a \u0219tie ea. Numa’ tata f\u0103cea d-astea. Eu am \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 fumez acolo, \u00een lini\u0219te .
\nIntre timp \u0219i el s-a l\u0103sat. La 89 de ani e mai greu cu trasu’, chiar dac\u0103 e omu’ \u0103la care nu a luat nicio pastil\u0103 toat\u0103 via\u021ba,\u00a0 n-a f\u0103cut nicio injec\u021bie,\u00a0 \u0103la de-l dau to\u021bi fum\u0103torii exemplu c\u0103 po\u021bi s\u0103 fumezi o via\u021b\u0103 \u0219i s\u0103 nu ai nimic,\u00a0 care ar fi supravie\u021buit \u0219i la Auschwitz,\u00a0 pe care \u0219i l-ar dori to\u021bi propov\u0103duitorii de homeopate s\u0103-l dea exemplu de pacient pe care func\u021bioneaz\u0103 minciunile lor.
\nS-a tratat numai cu \u021buic\u0103 \u0219i \u00eenc\u0103 se trateaz\u0103.  A mic\u0219orat doza la mai pu\u021bin de un \u021boi pe zi.
\nIi e fric\u0103 acum. Deja le-a venit r\u00e2ndul celor ce-i pot fi copii. A visat-o \u00eentr-o noapte, \u00eel ruga cu cafea. Dar el nu a b\u0103ut niciodat\u0103. \u021auic\u0103 nu a avut s\u0103-i dea a\u0219a c\u0103 a doua zi diminea\u021ba a aflat ca l-a luat pe altul.
\nSora mamei ne roag\u0103 cu cafea. \u0218tiu \u0219i io dac\u0103 o fi o idee bun\u0103, \u00een condi\u021biile astea? Partea asta de familie mereu \u0219i-au c\u0103utat \u0219i g\u0103sit viitorul \u0219i comunicarea distant\u0103 prin vise. Nu i-am aprobat, nici nu \u00eei pot dezaproba. Se pare ca func\u021bioneaz\u0103 pentru ei cumva empiric. Cumva, nativ \u0219i eu vedeam “semnele” ne\u00een\u021belese. M\u0103 bruiaz\u0103 \u0219i mi-am suprimat visele cu totul. Am zis ca nu dorm dec\u00e2t lemn, c\u00e2nd e cazul.
\nAm \u00eendr\u0103znit \u0219i am sorbit din cafea, c\u0103 sunt \u00eenc\u0103 t\u00e2n\u0103r. Mai e p\u00e2n\u0103 la mine.<\/em>
\nVocea nu s-a schimbat at\u00e2t de mult, doar poft\u0103 de vorba nu prea mai are.<\/p>\n

Camera <\/p>\n

Patul care-i este acum aproape \u00eentreg universul,\u00a0 mi-l aduc aminte. At\u00e2tea nop\u021bi am dormit,\u00a0 mereu cu pove\u0219ti.\u00a0
\nE acela\u0219i,  neschimbat,  b\u0103tut \u00een cuie de s\u0103r\u0103cie \u00een fotografia camerei dimpreun\u0103 cu masa de dintre paturi, cu foaia de geam cr\u0103pat\u0103 pe jum\u0103tate,  cu sob\u0103 zidit\u0103,  fotografie aproape identic\u0103 cu cea din mintea mea, dac\u0103 ignor televizorul color \u0219i un calculator adus parc\u0103 dintr-un muzeu. <\/p>\n

Curtea<\/p>\n

Iar\u0103\u0219i arata aproape identic,  un pic mai mic\u0103 dec\u00e2t mi-o amintesc,  doar pentru ca acum m\u0103sura mi-e mai mare.
\nDar vechea buturuga, r\u0103m\u0103\u0219i\u021ba vreunui copac t\u0103iat e tot acolo \u00een spatele casei . Acum aproape putred\u0103 , \u00een minte lemnul ei e \u00eenc\u0103 viu, nep\u00e2ng\u0103rit de vreme.
\n\u0218i butia mare, mai mare ca un om cu m\u00e2inile \u00eentinse . Cu coasele \u0219i celelalte unelte at\u00e2rnate de ea, e tot acolo. C\u0103ru\u021bele sunt altele, cu ro\u021bi ca de ma\u0219in\u0103, cu cauciucuri \u0219i cu hulube de \u00eenh\u0103mat cai, \u00een locul carului cu roti din lemn potcovite cu cercuri metalice \u0219i oiste cu jug pentru boi.
\nBoi care se mai \u00eent\u00e2mpla s\u0103 m\u0103 t\u00e2rasc\u0103 dup\u0103 ei de lan\u021b,  s\u0103 m\u0103 loveasc\u0103,
\nca prima oar\u0103 \u00een via\u021ba mea c\u00e2nd mi-am v\u0103zut s\u00e2ngele \u021b\u00e2\u0219nind din nas,  s\u0103 m\u0103 calce cu copitele potcovite pe picioarele mici \u0219i sub\u021bire \u00eenc\u0103l\u021bate. 
\nO curte c\u00e2t o lume, o amintire pe care nu pot s\u0103 o transmit copiilor mei a\u0219a cum o simt eu dec\u00e2t duc\u00e2ndu-i acolo s-o treac\u0103 prin ochii lor.<\/p>\n

\"image\"<\/a><\/p>\n

Nu va fi la fel. Pentru mine asta era casa bunicilor, pentru ei e a str\u0103bunilor. <\/p>\n

Drumul pe deal.<\/p>\n

Am urcat prin livada de nuci \u0219i meri,  mari \u0219i b\u0103tr\u00e2ni,  nu mizerii de cultur\u0103 intensiv\u0103,  \u0103ia \u00een care ne suiam \u0219i ii scuturam vara \u0219i iarna,  aia pe care ii \u0219tie mama de c\u00e2nd era copil ca erau tot b\u0103tr\u00e2ni,  \u0103ia \u00een jurul c\u0103rora a crescut p\u0103m\u00e2ntul \u0219i pe care acum \u00eei \u00eengroap\u0103 unul c\u00e2te unul. <\/p>\n

\"image\"<\/a><\/p>\n

Sus \u00een deal unde mergeam cu vitele.  I-am \u00eempins pe ai mei s\u0103 urc\u0103m, sa mai v\u0103z odat\u0103 satul de pe deasupra lui.<\/p>\n

\"image\"<\/a><\/p>\n

S\u0103 mai masor odat\u0103 c\u00e2mpul unde-mi pierdeam ziua cu oi, cu vaci.
\nUnde am \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 c\u0103l\u0103resc berbecul str\u00e2ng\u00e2ndu-l de vintre ca s\u0103 fug\u0103 mai iute.
\nUnde s-a sup\u0103rat berbecul \u0219i m-a tr\u00e2ntit,  \u0219i a mai trecut \u0219i de dou\u0103 ori peste mine juc\u00e2ndu-m\u0103  cu picioarele. <\/p>\n

C\u00e2mpul care se \u00eentinde din spatele casei,  pe deal h\u0103t p\u00e2n\u0103 la un hududoi ce \u021bine ap\u0103 \u0219i e mereu umed \u0219i de unde \u00eencepe p\u0103durea,  tot a bunicului,  ce formeaz\u0103 o spinare de deal p\u00e2n\u0103 la \u00eenc\u0103 un hududoi,  iar apoi o mai \u021bine tot a\u0219a pe distan\u021b\u0103 de \u00eenc\u0103 un deal p\u00e2n\u0103 la hotar.  Care hotar nu \u0219tiu,  c\u0103 mai departe de al doilea hududoi nu am fost niciodat\u0103, poate ca e hotarul cu satul vecin, poate s\u0103 fie hotarul lumii.  Am l\u0103sat a\u0219a,  n-am \u00eentrebat,  c\u0103 nu vreau sa redimensionez lumea din mintea mea. Simplu spus, c\u00e2t vezi cu ochii. <\/p>\n

\u00cen acel spa\u021biu ma vad singur cutreierand \u0219i descoperind.  Frumos ca \u00eentr-o zi de decembrie imaginea seam\u0103n\u0103 at\u00e2t de mult cu verile \u00een care am b\u0103tut potecile \u0103stea. <\/p>\n

\"image\"<\/a><\/p>\n

Aveam o dambla de copil.  S\u0103 urc aci cu ma\u0219ina,  iar acu\u0219i am \u0219i ma\u0219ina.  Oric\u00e2t m-am dat de cur s\u0103-mi fac damblaua,  \u0219i nevasta \u0219i restul lumii cu picioarele pe p\u0103m\u00e2nt s-au \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nat s\u0103-mi stea \u00eempotriva ca nu se poate ca e prea str\u00e2mt,  prea ad\u00e2nc,  prea abrupt,  c\u0103…<\/p>\n

Adev\u0103rul e c\u0103 \u00eemi aminteam un drum mai larg \u0219i mai pu\u021bin ad\u00e2nc.
\nTimpul s-a scurs pe drumul \u0103sta, cu ploi \u0219i bolovani, br\u0103zdandu-l \u0219i stramtorandu-l. Parii gardului din s\u00e2rm\u0103 ce-l m\u0103rginesc aproape c\u0103 plutesc acum.<\/p>\n

\"image\"<\/a><\/p>\n

\"image\"<\/a><\/p>\n

\"image\"<\/a><\/p>\n

Am l\u0103sat-o ca ei, de data asta. Dar nu mi-am scos g\u00e2ndul din cap. Am s\u0103 m\u0103 \u00eentorc odat\u0103 cu cauciucuri mai potrivite, dac\u0103 trebuie,  cu ma\u0219in\u0103 mai potrivit\u0103.  <\/p>\n

Am s\u0103 m\u0103 \u00eentorc…<\/p>\n

Cimitirul<\/p>\n

Vasilescu<\/a> \u0219i M\u00eendru\u021b\u0103 au impresia c\u0103 numai ei merg s\u0103 se reuneasc\u0103 cu cealalt\u0103 lume de s\u0103rb\u0103tori.\u00a0 Eu defel nu merg, nu imi plac nici cimitirele nici mor\u021bii, indiferent ai cui.
\nDe aia nu am nicio poz\u0103,\u00a0 de\u0219i poate trebuia sa fac,\u00a0 c\u0103 am ajuns la v\u00e2rsta la care nu mai pot sa car tot trecutul \u00een spate.\u00a0 \u00cencet, \u00eencet se scutur\u0103. <\/p>\n

Dar dac\u0103 tot am dezgropat trecutul, dac\u0103 tot obi\u0219nuiesc ai mei s\u0103 aprind\u0103 lum\u00e2n\u0103ri, a trebuit sa dezgrop \u0219i mor\u021bii,\u00a0 oameni pe care nu mi-i mai amintesc nici cum erau vii.
\nCitesc pe cruci: Capezanu, Constantinescu,\u00a0 Zorilescu…
\nOamenii \u0103\u0219tia locuiau \u00een sat, nu i-am cunoscut,\u00a0 dar c\u00e2nd eram copil, bunicii vorbeau despre ei ca despre vii. Ii \u0219tiu dup\u0103 nume. De dinainte s\u0103 se fi mutat to\u021bi aci. 2002, 2004, 2009….
\nCam pe atunci li s-a rupt lumea.
\nDoar bunicul a r\u0103mas \u00een ea, iar c\u00e2nd are s\u0103 o p\u0103r\u0103seasc\u0103 \u0219i el are s\u0103 se destrame,  motiv pentru care \u00eemi pierd timpul l\u0103s\u00e2nd asta aici, \u00een caz ca Alzhaimerul b\u0103tr\u00e2ne\u021bilor mele ma va \u00eempiedica sa o redau \u0219i sa mi-o redau a\u0219a cum am v\u0103zut-o.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Povestiri pentru mine \u0219i copiii mei din viitor c\u00e2nd voi fi uitat deja. Momentan accesul este public. Sco\u021b\u00e2nd  s\u0103geata din iepurele aburind \u00een Valea Pl\u00e2ngerii…<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":4010,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[571,500],"tags":[924,923,925],"class_list":["post-4011","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-life-log","category-self","tag-amintiri","tag-bunicul","tag-copilarie"],"views":1637,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/catalinx.ro\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2015\/12\/wpid-dsc_0247.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p4Eq23-12H","jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/catalinx.ro\/wordpress\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4011","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/catalinx.ro\/wordpress\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/catalinx.ro\/wordpress\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/catalinx.ro\/wordpress\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/catalinx.ro\/wordpress\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4011"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/catalinx.ro\/wordpress\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4011\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4016,"href":"https:\/\/catalinx.ro\/wordpress\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4011\/revisions\/4016"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/catalinx.ro\/wordpress\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/4010"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/catalinx.ro\/wordpress\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4011"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/catalinx.ro\/wordpress\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4011"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/catalinx.ro\/wordpress\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4011"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}