{"id":8503,"date":"2017-05-03T00:47:07","date_gmt":"2017-05-02T22:47:07","guid":{"rendered":"http:\/\/catalinx.ro\/wordpress\/?p=8503"},"modified":"2021-01-21T08:48:47","modified_gmt":"2021-01-21T08:48:47","slug":"povesti-din-pribegie-doi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/catalinx.ro\/wordpress\/?p=8503","title":{"rendered":"Povesti din pribegie: Doi"},"content":{"rendered":"
<\/div>\n

\"\"<\/a>
\nDoi mosi de varsta alor mei, parca un pic mai trecuti, se urca dupa mine in tren si se asaza vis-a-vis de bancheta mea in vagon.
\nInitial nu-i bag in seama mai mult de o secunda ca-mi scriu facturile si chiar tre’ sa fiu atent,
\ntrebuie sa-mi alung dislexia macar pret de-un sfert de ceas. Mi-ar fi rusine sa cer mai multi bani decat ne-am inteles, sau s-ajung la nevasta acasa cu mai putin in punga.<\/p>\n

Dupa zece minute imi dau seama ca o aud doar pe doamna vorbind, ceea ce poate fi oarecum tipic si nu m-ar fi activat nicidecum, dar tonul, timbrul vocal si accentul zici ca-s rupte dintr-un documentar BBC si vorbeste asa de lent, de zici ca are tot timpul din lume si\u00a0ca-si masoara cuvintele ca unul care nu-i nativ si-si doreste sa nu aleaga cuvinte sau expresii nefericite in context.
\nFireste ca-i nativa, n-ai cum cu accentul ala, dar nu imi dau seama de ce asa ardeleneste, ca nu pare bolnava.<\/p>\n

Imi dau seama dupa inca vreo 10\u00a0minute ca doamna il dojeneste cumva pentru ceva investitie imobiliara pe care vor s-o faca si o pune in comparatie cu tot felul de experiente pe care le-au avut impreuna in trecut.
\nDe unde deduc ca astia cam stau cu curul pe bani si inca doua lucruri.
\nUnul ar fi ca mosul nu prea-si mai aduce aminte detaliile, sau nu asa cum si le aduce aminte doamna.
\nNu l-as condamna, in afara de ce-am scris pe-aici nici eu nu-mi mai aduc aminte detalii din inceputurile vremurilor mele cu doamna mea si-mi place sa cred ca nu-s inca senil.
\nCi, sa zicem, ca am un mecanism de uitare eficient. Uit tot ce-am gresit, tot ce nu mi-a facut placere, precum si restul.
\nIn fine, omul pare sa tie minte ideile in mare, evenimentele si motivele pentru care a facut intr-un fel sau altul.
\nSau poate doar isi justifica ceea ce consoarta ii aduce aminte ca ar fi fost actiunile sale.
\nNu pare pare insa deranjat de ce aude, cum ar fi orice barbat, nici nu ar avea cum, daca-i asculti baba.
\nTot ce spune e sunt povesti frumoase, in care strecoara detalii, nu neaparat relevante, in peisaj si nu am auzit niciodata in aproape o ora expresii ca “ai gresit”, “vina ta”, “din cauza ca tu”.
\nNu. E la modul:<\/p>\n

-Tii minte casa aia pe care am luat-o in ’86 in Bicester, era superba, dar cam neintretinuta.
\nAi zis ca-ti place, ca e toata din caramida (n.m. cum ar putea fi altfel o casa in UK) si am fost sa-l intrebam pe prietenul tau XXX (n.m nu prea retin nume)
\ncare, cum e el priceput la problemele legale, ne-a sfatuit sa n-o cumparam, ca nu se poate extinde, iar cu renovatul vom avea probleme cu autorizatiile ?
\n-Nu imi amintesc care. (n.m. ‘ti-ai dracu’ de boga\u021b’!)
\n-Aia care avea o vedere superba, eu am fost reticenta, dar tie ti-a placut atat de mult ca am decis sa o cumparam.
\nLocuia in chirie atunci Magdalen, femeia aia din nord care facea o cafea cu o spuma de lapte delicioasa, iar terasa \u201doverflowing\u201d ( n.m. cred ca n\u0103p\u0103dit\u0103 se traduce cel mai bine in context) de plante, miroasea a ceai.
\n-Asta e casa aia la care am pierdut 3 ani cu renovatul si numai ce ne-am scos banii ficsi cand am vandut-o?
\n-Da.Superba casa, atunci eram mai activi si aveam timp de umblat dupa acte si de renovat.
\n-Proasta afacere.
\n-Da.Ma gandeam ca si casa pe care vrem sa o luam acum e cam la fel, vederea e magnifica, constructia e solida, dar nu prea mai putem sa ne ocupam de renovat si la varsta noastra poate nici n-ar trebui.
\n-Asta e in Londra. in Londra inca se vand casele. (n.m. “inca”, ce amuzant)
\n-Londra e un oras mai bun decat Bicester, fara indoiala, dar casa asa cum arata acum cere investitii si-s probleme cu titlurile.
\nIti mai aduci aminte casa pe care am cumparat-o in…”<\/p><\/blockquote>\n

Si tot asa. Daca te uiti la ei nu zici ca-s bogati. Domnul are un pardesiu ( pe vremea asta?) care cam aduce un pic cu al meu, dar sa zicem ca pare purtat cam de multe ori.
\nPantalonii ii lucesc, dar nu de glam, ci de uzura. In schimb are o pereche de ochelari cam ca \u00a0astia<\/a><\/strong>,
\nsi face integrame cu un stilou bine slefuit, la care nu ma pricep indeajuns sa zic ce e, dar, dupa forma liniilor incrucisate pe penita banuiesc ca e un Parker.
\nProbabil traieste in trecut.
\nDoamna e imbracata mai bine, nu de lux, ca un om obisnuit, doar geanta-i pare cocheta si faptul ca din ea mai scoate din cand in cand un Iphone 7.
\nLa Oxford Parkway, mosul se ridica si-i cere babii haina ei, sa o ajute sa se imbrace, desi observ ca ii cam tremura mainile si nu doamna e cea care are nevoie de ajutor.
\nDar i-o da si il asteapta pana se ridica si e gata sa o “ajute”.
\nMosul ii cere si rucsacul si geanta, ca sa poata babuta cobori in siguranta. E vizibil ca se chinuie, iar baba ii intrerupe efortul de politete ca o doamna:<\/p>\n

-Let the bags with me, honey! Just open the door for me, please. I feel safer when you’re around and what I need more is you to hold my hand, not the luggage.<\/p><\/blockquote>\n

Si mosul se misca, oarecum indaratnic, inspre usa.
\nNu-mi dau seama ce fata am eu, dar vad cativa vecini aproape sa le curga scuipat din gura. Tonul, timbrul si ritmul sunt atat de autentice…
\nMda, probabil c-ar fi misto sa ma plimb cu trenul de la Marylebone la Oxford la batranete .Baba am, pardesiu am, mai trebuie sa-l port vreo 40 de ani sa se invecheasca, case in UK imi mai trebuie.
\nImi strang laptopul si ma gandesc ca am sa lucrez la asta. Si ma tooot gandesc pana in autobuz, cand imi trece prin cap ca drumul meu catre o batranete glorioasa nu poate sa-nceapa cu o noapte dormita in chiloti la hotel.
\nAsa ca ii spun soferului de autobuz, care tocmai pleca:<\/p>\n

-I am sorry, sir! Please, stop. I’ve forgotten my luggage in the train, I need to go back…<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Doi mosi de varsta alor mei, parca un pic mai trecuti, se urca dupa mine in tren si se asaza vis-a-vis de bancheta mea in…<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":8507,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":true,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[82,1594],"tags":[1827,470,1826],"class_list":["post-8503","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-prin-lume","category-uk","tag-2-mosi","tag-batranete-fara-tinerete","tag-lovers"],"views":2846,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/catalinx.ro\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2017\/05\/wp-image-1511689545jpg.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p4Eq23-2d9","jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/catalinx.ro\/wordpress\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8503","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/catalinx.ro\/wordpress\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/catalinx.ro\/wordpress\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/catalinx.ro\/wordpress\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/catalinx.ro\/wordpress\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8503"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/catalinx.ro\/wordpress\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8503\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":19032,"href":"https:\/\/catalinx.ro\/wordpress\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8503\/revisions\/19032"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/catalinx.ro\/wordpress\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/8507"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/catalinx.ro\/wordpress\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8503"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/catalinx.ro\/wordpress\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8503"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/catalinx.ro\/wordpress\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8503"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}