Prin Gävle. O bucățică de Suedie și din Europa

Dacă ajungi vreodată în orașul ăsta și nu ești pe acolo cu treabă, trebuie că te plictisești fantastic, fie tocmai te-a lăsat baltă agentul de turism și te-a adus Sfântul Apostol Random pe aici.

Dar dacă ajungi, o să îți fac eu marele serviciu să spun opt – nouă sute de cuvinte pe temă, că altfel n-ai decât să te rezumi la ce găsești pe Wiki presupun.

Orasul e mic, dar mediu pentru Suedia (vreo 100k locuitori), ăștia sunt 10 milioane de toți în țara aia, cam ca românii peste vreo 5-6 ani așa.

A crescut în ultimii ani datorita câtorva business-uri din împrejurimi, cel mai mare și mai de succes fiind ăla la care lucrez și eu, desigur; nu știu exact până când.

Ca să ajungi acolo tre’ să vii de undeva, cel mai probabil din Stockholm. Cu trenul e cam o oră și jumătate, direct.

Dacă închiriezi o rablă faci tot cam așa.

Orașul, cum am zis, nu e vreun centru important de turism național sau internațional ( am să revin, că au și ei o chestiuță mișto acolo ) , dar dacă te-ai hotărât și tu să pleci din România și Germania, Olanda, Danarmeanca nu-ți fac cu ochiul, iar la ăștia nu mai ai loc în Stockholm, Malmo si vrei ceva mai mic, uite poți să te muți aci și aia la care lucrez eu angajează destul de des. Habar nu am cum plătesc, dar un tip cu care lucrez eu, cum ar veni omolog, dar pe altă tehnologie, conduce un Audi A6 nou, parte din rată fiind plătită de firmă ca beneficiu neimpozitabil sau așa ceva.

Doi tipi de rang superior ( cu un nivel peste mine ) conduc unul o Tesla 3, iar altul un BMW 3 hibrid plugin. Sunt și câțiva care vin cu autobuzul, deci, după cum te miști.

Orașul e frumușel și curățel, însă e doar un oraș ca altele (de aici) . Poate te gândești că o să locuiești într-o căsuță mișto în oraș, sau măcar la margine, cum mai am eu discuții cu Manowar pe temă. Te gândești degeaba. Găsești mai multe case ( procentual vorbind, raportat la blocuri ) în și împrejurul Bucureștiului decât aici . Aici găsești doar blocuri vechi, blocuri noi, blocuri urâte și blocuri frumoase.

Ai zice că nu prea are sens, așa că am întrebat în jur cum vine asta că parcă sunt cam multe blocuri ( clădiri multifamiliale supraetajate, că nu arată toate a ce te gândești la prima încercare ) în Suedia ( bine, eu am mai fost doar in Stockholm, Malmo, aci și în orășelul unde e compania ăstora, care e și mai mic și doar acolo am văzut niște căsuțe cochete cu iarbă și mesteceni de ți se scoală pula și alta nu. Asta dacă nu ești alergic la polen bircelos ( birch = mesteacăn, adăugați neologismul ăsta în DEX, vă rog) cum sunt cred că un sfert din suedezi sau ceva ( e plină țara de păduri ca astea, când te gândești la mobila in stil scandinav, gen Ikea, cu lemn din asta e făcută)

Pai vine, că cică e scump să construiești. Cât de scump, am întrebat și aparent nu știe nimeni, că nu a fost vreunul in stare să indice vreun preț / mp construit. Dar scump, în orice caz, asta e clar. Prețuri peste 100k euro la apartamentele alea mai de doamne ajută. Nu are rost să întrebăm cât peste sută că am văzut unele și la 300k, deci e loc în sus, bani să ai.

Și i-am le-am zis că , băi , totuși Suedia are destul pământ și, de exemplu, orașul ăsta avea destul loc pentru un cartier de case. Cică nu prea se aprobă. De ce pula mea nu? Ceva legat de ecologie și amprenta de carbon, căcat la tavă. Vă spun, am belit pula, o să locuim toți în turnul Babel să micșorăm amprenta.

Partea mișto e că ei cred in asta, vor așa le place. No, acu’ nu tuturora că tipul cu care mă conversez, șeful meu, și el contractor care stă în sud într-un tot așa orășel mic, stă tot la casă și să sugă pula toți fanii blocurilor, din partea lui. Dar asta e situația.

Dacă vrei să stai în ceva oraș de Tier 1 /2 din țara asta, cam “la bloc” o să stai. Nu îți imagina cutiile din România, deși găsești și cvartale mai vechi unde arată fix ca jegurile din București (miroase mai bine, pentru ce contează) dar în general e altceva, iarbă, parcuri, lacuri, poluare lipsă.

Altceva, dar tot țară de cotețari pare că sunt și ei, mai ceva decât românii.

Ce faci când ajungi in orașul ăstora? In primul rand tre’ să te cazezi undeva, că e cam frig și vara să dormi în parc. Am fost doar de două ori și deja știu cam toate hotelurile care contează și sunt trei, inclusiv unul care nu contează, unde am stat acum și unde ai ce cauta doar dacă sunt pline alea trei.

In ordinea numerelor de pe tricou ai așa :

Elite, lângă gară, paturi mișto de dormit, de futut n-am testat, că soția nu vrea să vină până acolo doar să testez eu paturi și să scriu despre ele pe blog. CSF, nu poți avea totul.

Vedere mișto, clădire veche restaurată cu gust și restaurant cu mic dejun cu pretenții un pic de fițe așa. Data trecută erau ăștia mai bogați la buget si am rezervat din timp ( cca 140 eur/ noapte ) și acolo am stat, că am și eu #valoare. Acum era plin ochi, mai aveau un apartament, da’ ni-l permiteam doar dacă îl împărțeam toți trei de pe proiect și ne place nouă interracial, da’ nici chiar așa.

Best Western. Eu nu am fost niciodată fan hotelurile astea pe nicăieri și nici aici nu sunt. Peste tot au dormitoare mici, zici că sunt făcute de arhitecți britanici, numai bune să dormi în picioare. Sunt de 4 stele de obicei, costă nesimțit ( acum costa 550 de euro camera pentru 3 nopți în orașul ăsta anonim, hai las-o dracu’) , iar facilitățile sunt cam minimale și la calitate minimală pentru numărul de stele.

Ăla unde am fost noi e cam de camionagii sau de backpackeri așa. Fără recepție , din ăla de bagi coduri, iei cheia din cutiuțe, fără picior de om la recepție , vine cineva de pregătește micul dejun și îl găsești acolo , dar e cu autoservire și ai impresia că ești într-o casă shared. Ai, sigur camera ta, care era cam meh, iar a mea era cea mai mișto, a șefului de proiect cea mai urâtă, așa îi trebuie , că el a ales shitholu’ ăsta. Dar nu asta e problema cât că din cameră ieșeai direct în ceva intre lobby și sala de servit masa. Te simțeai ca într-o casă shared, cel puțin eu. Cum era melodia aia ” ca la 20 de ani, fără griji și fără bani”

Altfel, pe afară arată mai pitoresc așa.

Și ce ai de făcut prin orașul ăstora după ce te plimbi pe bancul râului local, ai terminat toate parcurile și centru vechi? Păi nu prea ai ce face decât să mergi la o cârciumă. Eu am fost la 3 săptămâna asta, să îmi beau cele 21 de unități de alcool, rația după normele britanice . Și la 1 data trecută , din care 2 #binedetot și 2 ok.

Cel mai tare e ăsta, Church Street Saloon, cu tematică Wild Wild West. Localul e absolut intenționat jegos. Ceva intre și Vama aia de lângă Piața Română , dacă le știți vreunii.

Niște mese lungi rustice , de cum te așezi vine un pulele și îți aruncă ( la propriu ) un braț de alune de pământ în coajă pe masă, cam ca la cai așa și îți urează să “ia și bagă boss, e ok să arunci cojile pe jos”. Uitându-te pe jos observi, că da, chiar e ok.

Și-o să îmi zici “du-te, bă , țărane, în pula mea, păi ASTA e mișto? Eu sunt un domn, ce pula mea. Nu, nu e, nici eu nu-s neapărat fan, dar am zis-o că avertisment.

Ce e mișto e mâncarea și băutura, aia. Că nu prea ai mâncat pe nicăieri așa. Îți lingi degetele până la cot.

Colegii mei au comandat ceva coaste cu niste cartofi copți și nu știu ce buruieni. Și au primit haleul înaintea mea . Bă, nu știu ce gust aveau, că nu mi-am băgat furculița în platourile lor, dar arătau coastele alea, de juma’ de metru bucata, într-un mare fel și miroseau de de nu mai făceam față la înghițit 🤤 saliva; după 5 minute m-am dus să mă piș, că eram sătul deja. Noroc că la întoarcere am găsit și mâncarea mea, niste creveți șefi, perpeliți frumos într-un sos de dracu’ știe ce cu Jack Daniels, că v-am zis mai sus că mă dau domn cu fițe.

Ăl mai bun sos pentru creveți pe care l-am degustat până acum , all in all cea mai bună masă de pe anul ăsta. Nici nu mai puteam vorbi, că erau niște cete de turci care se băteau la gura noastră , în primele 10 minute după ce a venit mâncarea ziceai că e moment de reculegere.

Iar băutura, coaie ! Știți că mă tot laud că nu îmi place berea și tot beau ca cel mai încăpățânat idiot de pe planetă. Nu-mi place că e mai plictisitoare ca o profesoară de geografie economică. Dar dacă e bere cu gust de “ceva” merge.

Eh, au aștia o bere mexicană zic ei. E ceva bere lager la draft cu tequila , nu scufundată, ci amestecată și cu un ardei iute imens înfipt acolo în halbă.

Așa da! După două halbe la foc automat eram teleghidat. Am mai cerut o cafea cu Jack să îmi revin, ca boxerul, din pumni.

Restul au băut mai mult că deh: suedezi , cehi și o rusoaică. Noroc că erau și amicii mei indieni că altfel eram luzărul serii. Așa am prins și eu o mențiune rușinoasă.

Celălalt e o terasă care se numește, foarte creativ, Terrasen. Acolo am fost imediat a doua seară toată echipa de șoc, 10 omuleți.

Unde am cerut un gin că aveau din ăla bun, Hernö cu indian tonic, fără gheață. Seara a început prost că l-au adus cu. Dar am scos gheața și am întors balanța soartei imediat.

De data asta nu am mai stat de figuri cu creveți , mi-am luat eu direct coaste de porc că mi-au rămas alea in minte și l-am combinat pe amicul suedez cu care cred c-o să rămân amic și după proiectul ăsta ( așa sunt bețivanii ) la o sticloanță de vin italian, valpolicelo;

Băi acuma, nu știu dacă și mâncarea asta a fost supercalifragilistică sau a fost de la faptul că până a venit m-am drogat puțin cu snus, dar și ceilalți au zis că da.

Acum că v-am mai învățat un cuvânt nou să îl și explic. Ăsta e un fel de extract de tutun suedez. A cam fost interzis în Europa, dar pentru ăștia e treabă locală , ca palinca și tăierea porcului la români, deci i-au lăsat în pace. Nu știu dacă ai voie cu el prin UE, dar ăștia îl cară după ei. Și trag din el la muncă , pe stradă unde vor ei. Nu scoate fum, nu e interzis în public că e o chestie pe care o pui intre gingia și buza de sus. Cred că ai putea să îl ții pe limbă sau sub, dar are gust oribil și conține un amestec de sare de potasiu care îți găurește un pic gingia ( o irită ) să intre nicotina prin porii și celulele inflamate.

Până la vârsta asta nu am aflat ce efect are cocaina asupra omului , dar bănuiesc că ceva de genul ăsta. Eu știu ce înseamnă tutunul că am fumat, dar nicotina asta intra in tine in 5-10 minute ( au atâta am ținut aia , ăștia stau cu orele ) cam de vreo 20-30 de ori mai puternic și mai mult decât din țigară. Efectiv , îmi simțeam mâinile amorțite , îi auzeam pe toți de la masa vorbind mai tare și mai rar, puteam să mă concentrez să înțeleg ce spune fiecare deși erau vreo 3 conversații separate și puteam să fac tracking la fiecare unde se uită. Am crezut că mi se pare , că e halucinație și poate de fapt mie îmi curg bale din gură, așa că m-am pus pe benchmark la făcut operații matematice cu 4 cifre, mental, contra-cronometru. Cam 50% speed bonus față de standardele mele, într-o zi bună. Din păcate a ținut doar 15 minute, că na, nu e cocaină.

Efecte secundare: Dacă bagi că ăștia zeci de ani faci parodontoză ( dacă ții aia acolo unde se întâlnesc dinții cu gingia ) , sau dacă o ții ca unii în cerul gurii, ți se “macină” bolta palatină și se urcă hăt in sus pe maxilar. Am văzut la unul. Nu-i fun.

Al doilea e că dacă ești biban, ca mine, și ții substanța ca maniacul, te intoxici. Nu mori, dar o să îți verși mațele. Cum noi aici facem știință, nu ne prostim, am stat 10 minute pe ceas, conform recomandărilor, am îndepărtat substanța și am măsurat efectele.

Cred că decât să fumezi, mai bine bagi chestia asta. Clar se simte mai mișto. Pe mine nu mă tentează, că nu îmi place dependența de nimic ( sunt cam deprimați ăștia când își uită cutiuța acasă), nici gustul ( deși am înțeles că există cu gust mai bun și mai light , dar tipul care mi-a dat e hardcore, 7 dani, deci practic am testat cea mai puternică versiune) , și nici efectele pe termen lung.

Ce mai fac Gävleștenii când nu se distrează așa. Păi, iarna fac o capra din paie de Crăciun. Și sunt foarte mândri de ea că e periodic în cartea recordurilor pentru cea mai mare capră de Crăciun . O fac din ce in ce mai mare. Nu știu dacă mai fac și alții.

În paralel, a apărut altă distracție, gen cine poate să o incendieze ( că e de paie ) sau să o fure.

Și e cam ilegal să o incendiezi , că pui in pericol siguranța publică printre altele și riști închisoarea dacă te prind, dar piromanilor nu le pasă.

Îmi povestea tipul ăsta că avea biroul peste drum de capră ( apropo, există și local “burned goat”, tourist trap, nu mergeți acolo ) și în timp ce ținea un training vede pe cineva îmbrăcat în mod Crăciun și altul în omul din turta dulce, unul cu un arc cu săgeată, iar altul i-a aprins-o . In anul ăla a ars. In ultimii doi ani a supraviețuit. Căutați pe net ” Gävle Goat”. Au început să vină turiști pentru asta . Din păcate , dacă vreți să faceți Crăciunul acolo, e noapte toată ziua, că e ceva mai la nord decât Helsinki/Talinn.

Acestea fiind spuse , nu prea ai ce să faci iarna pe acolo , deși în perioada asta e foarte mișto: Poza asta este făcută la după ora 23:00. Se face lumină pe la 3 și ceva dimineața.

Asta e pe la 22:30 cred.

Decât dacă ai un setup ca un fost coleg Argentinian care locuiește vara europeană în Talinn, iar iarna noastră la Cordoba, Argentina. Cam cum încerc eu să fac UK – RO, dar mai mișto. Deh, el s-a căsătorit cu o femeie estoniană. E mai ușor, bănuiesc .

Send to Kindle

6 Replies to “Prin Gävle. O bucățică de Suedie și din Europa”

  1. :)) deci nu pot sa cred ce ocupatie si-au gasit cu capra! hai ca e atat de retardat, ca devine adorabil…sort of.

    “In 2005, a group dressed as Santa and some gingerbread men fired flaming arrows into the goat. In 2009, hackers disabled the security cameras and were able to sneak in and set the goat on fire. An American tourist was arrested for burning down the goat in 2001, but he said he’d been told by his Swedish friends that burning the goat was okay—he ended up spending two weeks in jail.

    In 1976, someone drove a car into the back legs of the statue and it collapsed. Then in 2010, a security guard reported that he’d been offered a bribe by 2 men who were going to use a helicopter to fly away with the goat. The guard turned down the bribe, so we’ll never know if the goat-napping plan would have worked”.

    ce sa zic, traiasca ziua de lucru de 6 ore, venitul minim garantat si altele. :))

  2. Lol, da mi-a spus un tip toate poveștile. Zicea că a avut 10 ani biroul peste stradă de capră a văzut live show-ul din 2005 .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.