Știți momentele alea când copilul doarme lemn, dar tu te gândești ca poate nu sta bine sau nu e suficient de învelit și ii e frig…
Îl atingi, se trezește și îți urla în creier.
Bah, și când îmi aduc aminte cât de mult uram când ma trezeau ai mei sa ma mut în pat ca dorm rău pe jos, sau sa îmi dea ceva pe mine ca e iarna și sunt în tricou sau mai știu eu ce. Îmi venea sa-i bat ca-mi stricau somnul.
Nimic n-am învățat, dar nimic!
