Dacă te duci la whisky fest

Ia aminte bine, pacatosule, nu am zis să te duci. Am zis DACA!

Așa. Mie nu îmi place whisky-ul. Cam nu prea. Dar mai beau. La fel ca Cristos, îmi zic uneori în barbă :”Treacă și paharul acesta de la mine! ” 
Nu poți să refuzi  la o ocazie cu un pretin,  dacă te pretinzi, carevasăzică.
Și dacă nu îmi place  mi-am zis că e o ocazie bună să investighez de ce nu îmi place, dimpreună cu consoarta, asta ca să aibe cine să mă care în spate acasă.
În cuvinte mai simple, am fost să văd dacă există whiskyuri bune.

Biletul e 39 de lei de persoana.  Nu te gândi că de banii ăștia primești ceva să degusti, ar fi culmea. Primești o sticlă de apă și un 🍷 pahar.

Treaba e că atunci când intri la Casă Presei și vezi dimensiunea expoziției și amenajarea ți se pare că ai dat cam mulți bani pe nimic și te ia cu “mai bine nu veneam”. Ceea ce e și corect. Dacă vedeți vreun blogger ( eu am văzut aseară cel puțin două persoane care scriu – Nu le știu numele)  că vă spune în articol că e super, că, vai, tratați cu sictir.

Eu m-am dus fix motivat de degustare, putea să fie într-un cimitir, dar dacă vrei fest și show…mm,  poate vineri, sâmbătă – cine știe. Aveau o formație care băga ceva jazz, ok, dar nu remarcabil. Băiatul de la tobe trebuia să ia ceva lecții despre cum e cu ritmul și viața și cine face muzica jazz. Și nu sunt vreun expert în asta.

Orice vrei sa cumperi e cu jetoane. 5 lei jetonul,poți plăti cu card.
Au și bere, lol. 🙂
Ce găsești acolo?
Sunt standuri cu whisky de la Balvenie, Glenfiddich, Glenmorangie, Glenlivet, Bruichladdich,  Famous Grouse, Macallan,Highland Park.

Aaa, vă uitați după bourboane?
Sunt și aia de la Jonnie Walker, Jack Daniels. Mai vedeți și mizeriile Grant și alte ieftineli.

Un lucru îți spun: Dacă te duci acolo să bei “Red Leibal” sau “Gec” sau “Gei Bi”,  mă-ta e proastă! Stai, dreacu’, mai bine acasă și trage un spirt prin pâine. 
Am văzut un prost care degusta Grants.  De pe ce planetă 🌍 să fii, să mergi să degusti Grants, auzi!
Astea sunt spirturi de mase.

Eu am degustat 2 chestii, că acum, na,  au și alcool în ele,  cât să degusti intr-o seară.  Deja după al doilea pahar mi se ridicasera colturile gurii în sus.

E 6 dimineața, am dormit cu guma în gură și încă mai am gust de la a doua băutură. 

Asa,  am început cu un Glenmorangie Lasanta de 12 ani. Ultimii 2 în butoi de cherry.  E aromat, asta am cerut, m-a bucurat că se apropie cât de cât de un coniac decent. 
Cred că  am să iau cândva o sticlă.
E un pic fructat și îți lasă senzația de lemn și spirit oriental pe limbă. Nevasta ‘ce că nu simte nimic deosebit.

Apoi am fost la alt stand.  Voiam să degust un Maccalan Amber sau Sienna, dar am avut inspirația să întreb dacă au ceva afumături.

Și aveau. Cel mai afumat, 202 ppm, Octomore.  11 jetoane a costat degustarea unei patruzeci – adică 55 de lei, dar a meritat.
Da, știu de 55 de lei îți iei o sticlă întreagă de Jack din Cora și cam aia e valoarea.

E de mirosit,  miroase cam ca un cașcaval în lemn de brad de pe Valea Oltului și și aduce un pic la gust în primele 5 secunde până ți se deschide limba. Vă spun, mai că aș lua o sticlă,  dar e cam scump,  peste 500 de lei.  În  schimb e mai bun deosebit  decât cam orice coniac/brandy/vinars am gustat eu până acum.

Iar acum știu de ce nu îmi place whisky-ul,  anume pentru că am băut în general spirturi. Probabil ca de la 12 ani în sus e ceva baubil, dacă vorbim de chestii scotch, că dacă vorbim de burboane și chestii americanesti am băut  Jack platinum și nu m-a Impresionat.Deloc.
Red label,black label? Hahahahahaha
Jack no. 7?  Lol.

Deci, care pretenas mă mai invită să bem “whisky” d-ăsta spirt,  că are el “din vamă”,  lol. Vi-l torn în cur.

Și cam ăsta e ce am vrut să zic. Că, în loc să merg sâmbătă la Gaudeamus, cucultura și elitism, m-am dus să dau banii pe băutură. Dap. O alegere mai bună.