Motivationalul zilei

Aceasta este o poveste cu retarzi, mai bine zis un retard, prieten de-al meu, dar așa pe departe, care e contractor prin diferite companii și are doi copii. Nu-l cunosc prea bine.

Aduc copiii în discuție doar pentru că au luat ceva toxicoinfecție alimentară d-asta, cum se mai întâmplă, d-aia cu vomă convulsivă and shit, lot of it, dar am auzit ca le-ar fi  trecut repede, nu despre ei e vorba.

E vorba că atunci când ești contractor ești puțin atent cu sănătatea, că nu ai chestia aia care se numește sick days. Poate crezi tu că ai asigurare de sănătate premium, full casco și mai știu eu ce, dar nu funcționează la fel cum funcționează sick days. Cum funcționează în afară, nu neapărat în România.

Ideea e că dacă te îmbolnăvești un pic și nu prea te simți pe treaba ta ca să muncești, poți s-o faci dar pe banii tăi. Dacă vrei ceva de la asigurări trebuie să ”deschizi dosar de daună”. Care implică mers la medic, luat certificate medicale și tofelu’ de analize și se înțelege că dacă nu ți-e rău gen ai un ochi lipsă, ambele picioare retezate din gât și totă familia la cap cu lumânarea în mână rugandu-se să mori dracului mai repede, n-ai pofta și timp de asta.

Prin urmare, așa se face că atunci când cineva prin casă se îmbolnăvește de o chestie d-asta infecțioasă de burtă te cam protejezi, ai și tu grijă ce mănânci, că nu se știe. Chestiile ăstea se mai iau. Mai ales când nu știi cauza.

Nu e cazul prietenului meu care are ceva cunoștințe medicale și de alimentație și care azinoapte pe la trei încă lucra la o chestie nerezolvată și mânca/bea  compulsiv chestii :

lapte bătut, cașcaval, ceva mezel (habar nu avea ce căuta mizeria aia în frigider, așa că a luat-o dracului de-acolo, că dacă se-atinge vreun copil de ea), o cafea cu lapte dulce și de ce nu, un pahar de smoothie de pere și struguri -natural, ce dracu’.

Așa că azi, nu că era deranjat de o diaree d-aia mai subțire ca apa, că aia e ok, e baia ”next-door”, dar așa de niște febră, frisoane, dureri musculare,  greață și gust metalic în gură. Ăsta ultimul e de la aparatul dentar și-i acolo tot timpul, dar sună mai periculos când o spui în contextul ăsta.

În fine, cert e că s-a gândit el că o să lucreze un pic mai tango și-o să ponteze doar la un client și aia e. Se mai întindea pe canapea din când în când să mai tremure puțin sub pătură, mai ținea o ședință, mai făcea un debug, mai scria un power point, se mai făcea un pic de râs la prezentare cu câteva elemente lipsă, asta e,  prostia se plătește.

Și cum stătea el așa, într-un episod d-ăsta, lușit pe canapeaua aia, cu un ochi pe Lync, ca trebuia să-l caute cineva pentru o ședință, cu altul închis și  fără pic de pofta de muncă, soția lui iubitoare se apropie și-i spune că nu se simte bine când îl vede așa, cum suferă. Așa că pleacă la cumpărături.

Ce-nseamnă să te cunoască soția și să știe ce te motivează, băi nene.

Nici dacă era pe cocaină nu s-ar fi ridicat omu’ meu mai repede și-napoi la muncă, taică, că trebuie să facem banii lipsă. Ce boală, ce lene, ce stare de deprimare? Cu moartea pre moarte călcând.

Deliver or die, cum se spune prin cercurile pe unde mă învârt eu.

5 Replies to “Motivationalul zilei”

  1. Saptamana trecuta mi-am dat seama cat de jegoasa e mancarea de la oras…
    Am fost la o nunta: fata e dicolea, de la mine, din sat. Baiatul, de la Severin.

    Si na…. socrul mic(are o ferma de porci), ca sa stranga lumea, a dat o mini-masa. Aperitive:masline, rosii de la tara, branza de la tara, mate ca la tara, toba ca la tara, sunca pufoasa, ca la tara, toate de grosimi generoase, nu de 2mm, cum pun aia de la firmele de bucatarit. Castraveti si ardei murati alaturi, pe un platou -de la tara, se intelege. Or mai fi fost si altele pe-acolo, insa eu nu a avut ochi decat pentru sunca si mate.
    Pe urma au venit platourile cu friptura de porc. Era numai pecie pe ele… Am mancat vreo doua bucaturi sanatoase si aia a fost. Mancare proaspata, gustoasa si pufoasa. A fost ca la Craciun.
    Prajiturile pareau sa fie de la oras. am vazut cozonac si chec care pareau sa fie facuti la tara dar mie nu-mi plac alea, asa ca nu stiu daca erau autentice sau fake.

    La oras: platou cu de-alea, de vezi prin ele si fara gust. Am rumegat niste plastic cu pretentii de sunca presata, o sarma cu gust de plm si un sfert de cotlet de porc. Cotletul asta a fost tare. In sensul ca puteai taia cu el carnea alba ce il insotea.

    Azi mai merg la o nunta. Baiatul e dicolea, de la tara. Sta la vreo 50m de mine. Mai tii minte mirosul de fum si de sarmale gatite in cazan, afara? 😀

    1. Da, mai țin minte mirosul de fum și de sarmale gătite…La mine se fac în tuci de 60 de fontă, sau de aluminiu, de 60 de litri.
      Dar vezi tu, când te duci la restaurant să îți organizezi petrecerea întrebi “cat e meniul” și vrei 4 feluri de mâncare și băuturi în 200 de lei, sau ceva. Prin urmare, asta primești. Plastic și resturi de câini, de banii ăștia.

  2. Da, avem si noi tot de tuci, de pe vremea comunismului. Sunt ale satului. Bancile si mesele, la fel. Cortul si vesela nu cred sa mai fie, ca sunt noi si ma gandesc ca le-o fi cumparat primaria si le inchiriaza..

    Aseara am trecut cu bicicleta prin fata casei aluia si stateam cu nasul in vant ca si cainele :))
    Astazi balotez bine, ca mergem la 6 si la Severin si acolo nu vreau sa mai pun gura pe nimic.

    La nunta mea, bautura, sarmalele si friptura au fost de la mine. Aperitivele si pestele, de la firma de bucatarit. Au fost bune si aratau frumos asa, aranjate in farfurie chestiile alea, ca nu prea stiu ce erau – pareau a fi niste minipreparate. Am retinut doar suportul salatei, un cosulet impletit asa, din paine sau ce-o fi fost, ca nu am apucat sa il studiez, ca trageau toti de mine si abia am apucat sa imbuc ceva.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *