Am fost la filmul ăsta și mă gândeam că e de văzut cu copiii, că e film de familie de Crăciun, clasic cu ”The Rock”, bubuială soft , amuzament și brânzoșenie de sărbători, na – îți pui puloverul ăla cu reni și te duci la cinema, sau îl furi de undeva și dai play în sufragerie.
Dar nu e, nu am să implic și copiii.
Filmul e relaxant, ușurel, merge de Crăciun, dar două aspecte m-au deranjat. Zic deranjat.
Numero Uno. Am observat foarte des în filmele de familie recente ( zic ultimii câțiva ani) americanii, dar nu numai, abuzează de a prezenta familii monoparentale, care caută să arate că poți fi fericit, ca copil și cu părinți separați, reconciliere and shit. Nu mi se pare potrivit pentru copiii mei și, în general, hai să facem reclamă la divorțuri, dar cred că problema e la mine – așa e lumea acum.
Numero Duo. Iar ăsta e deal breaker – au băgat Power Slap în filmul ăsta. Gen dă-o în pula mea.
Pai la rata actuala a divorturilor ai de ales? :)))
E reclama sau e realitatea – chiar daca prin ochelari roz ca orice film.
Power slap ca în chestia aia in care isi dau unii palme peste față si zic ca e sport?
Da.
🤮