Nu e răzbunare, e strategie – democratic din pulă!

Că nu e răzbunare, că e democratic. Democratic nu e, că n-a întrebat poporul, nici nu s-a votat în parlament. Ordonanțele de urgență sunt decrete, futu-i copiii-n cur, nu măsuri democratice, o adunătură de troglodiți numiți în funcții prin negociere politică și, e adevărat strict atât, că au fost aleși de reprezentanții aleși democratic, adică sunt cumva derivata de ordinul 2 a democrației, dacă nu e clar ce spun, e că prin derivare , ar trebui să păstrezi momentumul, direcția generală , dar nu detaliile de esență, nici neapărat intenția. În realitate,în politică, pula.

Exemplu:

Un grup vrea să ajungă de la A ( la Nord) la B (la Sud) – știe poziția, știe condițiile de confort în care vrea să ajungă și ora la care ar vrea să ajungă. Aleg un parlament să-i reprezinte. Ăia își notează coordonatele de poziție, condițiile și stabilesc între ei viteza de deplasare , să zicem că sunt 1000 km în linie dreaptă de la Nord la Sud de parcurs în 10 ore. Nu există nicio cale ferată pe direcția aia ,că n-au făcut-o în contractul anterior, dar există legea care cere să existe și toată lumea se poartă ca și când ar fi.

Derivata 1. Parlamentul, pe datele ăstea, promite că se realizează simplu prin deplasarea de la Nord la Sud cu o viteză de 100km/h cu trenul și că se ocupă ei de asta.

După care , când s-o facă, ”își dau seama” ( știau deja, fie nu i-a durut oricum în pulă să verifice) că nu e nici-o cale ferată direct de la Nord la Sud și că trebuie să ia un drum mai ocolit către Vest care are 1200 de km, care nici ăla nu e cale ferată ci asfalt de făcut cu ceva autobuz. Oamenii deja bociferează că ”ce pula mea faceți aici, iar ne păcăliți, vrem alt șef, ați promis tren de la nord la sud, banii înapoi, bă.”
Capul la cutie, lamentări că ”e greu, dar încercăm , să vedem , să negociem, trebuie să ne reformăm” Stabilesc drumul, transportul în comun și viteza de 120km/h și aleg unul de-ai lor să execute planul. Nu e ce trebuie, nu e traseul stabilit, dar unește punctele și e în timpul stabilit – deci obiectivele sunt 120km/h de la A la B.

Derivata 2.

Ăla are la dispoziție o rată pușcată care nu merge ca lumea nici cu 60 la oră și în care nu încape oricum tot grupul și oricum nu poate pleca înspre Vest că e în urcare începutul drumului și n-are rablamentul putere și nu mai ajunge niciodată.

Așa că calculeză că poate să meargă și mai la Nord ca să prindă viteza de 120km/h stabilită, că e în coborâre, pe urmă face o buclă înspre Est, care e mai lungă decât aia spre vest, dar e terenul avantajos se întoarce pe traiectorie și ajunge și prezintă asta deși știe că e o aberație.
Problema e că pe traseul pe care-l poate parcurge sunt 200 de kilometri între puncte, iar rabla aia nu prinde 200km/h nici pușcată, așa că face un mic compromis, pe care îl decretează:
Decide să plece spre Nord, să accelereze maxim până la 220km/h că e pe coborâre, dar numai cu jumătate din pasageri, că oricum nu încap toți. Jumătatea ailaltă să meargă pe jos în direcția corectă, sau să caute ei alt mijloc de transport, să-și facă cale ferată, nu ne interesează, cum știu mai bine, dar să ajungă să se întâlnească la punctul unde se termină ocolul și de-acolo să împingă și ei, că viteza acumulată pe baza gravitației va fi scăzut. Și le vinde din bagaje să cumpere niște motorină. Îmbarcarea Îmbrânceala în mijlocul de transport începe cu reprezentații politicii , personalul administrativ și executiv , iar pulimea în limitele locurilor disponibile după asta, cei mai săraci primii. Primii după cei mai bogați.
Unii puliufrici din grup văd și un oarecare pericol probabil, anume să se răstoarne autobuzul și pe o parte sunt nemulțumiți că iar trebuie să împingă la rablament, dar nu îi intreabă nimeni, așa că sunt cumva ațâțați și hotârâți să aștepte autobuzul la punctul de întâlnire și fie să îl oprească și să-l ia la pulă pe Ciola..ăsta, reprezentantul care se ocupă cu asta, dacă mai ajunge acolo, fie să-l răstoarne acolo în drum și să se răfuiască, așa că pleacă deja în treaba lor urmând un alt lider deșucheat, dar neoficial. Reprezentantul nu știe nimic de viteze sau orientare, are doar o hartă unde e marcat cu cât trebuie să accelereze, dar ce știe el bine, e că la o cotitură o să-l aștepte nemulțumiții, așa că, vede o scurtătură pe un drum neasfaltat și decide să dea blană și s-o ia pe acolo cu târla de proști după el, că așa e democratic, el e ales să facă asta.

În principiu, membrii grupului controlează pozițiile, setează obiectivele și planul e făcut să urmeze astea. Dar nu controlează mijloacele cu care se realizează astea și condițiile în care. În teorie, reprezentanții lor aleși le controlează și trebuie să le reprezinte interesele.
În practică, nici măcar ei nu controlează astea, ci îi dau obiectivele și mijloacele unui idiot, îl pun la volan, ăla accelerează în ce direcție vrea, dă pe cine vrea jos din mașină ( căruță) și se laudă că totul e democratic, că poporul l-a ales pe el.

Pe scurt, Ciolacu știe că nu-l votează nici dreacu , fie pe el, fie pe cine vrea el să pună să candideze pentru el și șleahta lui,că pe diaspora bătălia se dă între Georgescu și Lasconi ( poate Nicușor Dan, habar n-am ), dar ei sunt în afara oricăror cărți și nu au nici cum nici cu ce să ajungă la publicul ăla, așa că le taie mai scurte, sub auspiciul dictonului că ”ora exactă se dă la București” – ca orice țăran de la Buzău, așa fac și alții, e democratic.

Că de pierdut nu are ce pierde, adică de la 1-2% cât pula mea să mai și scazi, că nu putem vota cu minus.

În felul ăsta, nu mai pot ăilalți să facă propagandă către comunitatea de Români din SUA, ca să mai întoarcă rezultate. Se scoate ștecherul din priză la aceeași oră, ce s-apucă până atunci e bun de tipar, ce nu , să fie sănătoși, că doar votul e un sondaj și un concurs, nu consultarea de dorit exhaustivă a voinței poporului.