Sus boicotul și naționalismul economic

Când ”ies” economiștii rasați ( niște boi cu pedale de la A la Z) în presă să vă spună că nu e bine ce faceți, că sunteți , care proști, care comuniști, călingeorgiști, dezinformați și cum se mai nimerește, că nu înțelegeți voi economia, că e pe concurență și principii de profit – înseamnă că e bine ce faceți, dați înainte și trageți-le pula prin gură cu subiect și predicat tuturor jivinelor plătite să scrie, salut, Cristian Păun! Mai sunt și alții, dar nici nu merită evocați.

Ideile lor sunt de jeguri cu pretenții de experți și se raliază la poziția că sunt mulți jucători în piață și că e concurență reală ( în maniularea pieței și cartelizare, aș adăuga eu) și e un proces cinstit, jucat după regulile capitalismului . Răspunsul la ideile ăstea e că uneori capitalismul trebuie dat prin nisip și înfipt în cur tuturor trompetelor plătite să emită păreri care să mențină statul quo-ul.
Dar nu mă obosesc pentru doar un rant, am pretenția să explic cu cuvintele mele, în cheia corectă.

Toate teoriile economice au în definiție paradigma axiomatică a actorilor care acționează rațional, iar principiile raționale care-s condiții obligatorii pentru ca orice teorie economică să funcționeze înclină către principiul eficienței.

Iar Păunache asta încearcă, să spună că supermarketurile sunt Dumnezeu pe Pământ (”O invenție fabuloasă a omului modern”) – pentru că concentrează toate produsele de care are nevoie un om în același loc, să le cumpere o dată pe toate din același loc- cum ar veni, n-a auzit de târgul săptămânal – țărani de București, ce să le ceri. Nici măcar țărani adevărați nu sunt.

Sau, cumva vrea să spună, să mergi pe fiecare zi să le cumperi din același loc, că dacă ar fi după soție, asta am face – shopping zilnic la supermaket.

Dacă e să mergi zilnic, ar trebui să mergi la un magazin de proximitate, pe jos, maxim 5 minute, pungă sau rucsac. Dar așa, am inventat nesfârșite drumuri aiurea, la același magazin, ca să nu mai fie altele, iar același magazin a creat în acel loc un monstru numit centru comercial , unde oamenii își petrec ritualic viața, mai degrabă în România, București / orașe mari, decât în alte părți și unde au venit și alți atractori – frizerie, restaurant ( un generos cuvânt pentru a desemna mâncătoriile ieftine de la food courturi) și orice mai vrei tu, care le aduce un alt canal de profit – îmi permit să zic nesimțit – celor ce dețin acele spații comerciale, mall-uri, ce sunt ele, și poziție de forță imensă în primul rând lor, în al doilea rând arendașilor lor, retailerilor – ca dacă nu cumperi de la ei ce-o să faci. O să sugi pula, aia o să faci.

În termenii de raționament care ți se dictează de la liceu până la ASE ( de către alde Păun, desigur), n-ai ce să faci, că asta scrie în cărțile ălea de economie, cu care vă recomand călduros să vă ștergeți la cur, că au fost scrise de niște hoți, dar numai după ce le citiți, le înțelegeți și le mai citiți o dată, ca să vedeți ce golani au fost gunoaiele care au scris teoria economică, pentru care au mai primit și premii Nobel și poziție de grație prin diferite administrații ale statelor.

Acestea fiind zise, raționamentul individual nu are nicio obligație să se poziționeze în sfera a ceea ce-au decis niște boșorogi inepți când au scris teoriile lor economice. Pentru că piața are un raționament paralel și utilitatea economică din perspectiva retailerului nu e aceeași cu cea a consumatorului și nu se poate întâmpla o negociere în sens pur economic datorită pozițiilor de forță și unui cumul de factori , care includ și corupție și o profundă desconsiderare a calității , până la urmă, episodic, și de către consumator, că dacă ești îndoctrinat în căcatul ăsta economic ajungi să-l crezi , pe principiul, te-a prostit cartea.

Că ei știu că nu ai timp tu să cauți calitate mai bună, fiind în București între blocuri, mai ales după ce au pustiit orașul de alte magazine cu produse similare. Ce-o să faci? O să te duci în celălalt cartier unde monopolizează piața ALT supermarket care se conduce cu aceleași principii, rețete toxice și marje de profit ? Mult succes, în cele din urmă revii la matcă, că nu ești prost să bagi juma de oră de aglomerație în plus pentru nimic. Iar acest lucru, se numește dragilor, comportament rațional, Păun poate certifica.

Dar hei, să vedeți mai jos, că asta ”e normal”.

Treaba e așa , populația e deranjată de aspecte de bază – anume prețurile prea scumpe la alimente, comparabile , sau mai mari decât cele din vest, dar salariile muie. Ar trebui, zic eu, să fiți deranjați, mai deranjați, de calitatea unor produse alimentare, dar deh, n-ai cu cine, că ați fost crescuți la oraș, sau v-ați învățat să mâncați căcat. O să faceți cancer la cur și n-o să fie ieftin, dar aia e.

În teorie, nen’tu Păun v-ar putea explica, dacă ar vrea, cum se formează prețul și de ce unele produse alimentare sunt mai ieftine în Italia, Franța, Spania , sau chiar UK, decât în România, dar e preocupat cu aspecte de sentiment, adică să sugă pula despre indespensabilitatea și utilitatea supermarketurilor, și truisme statistice sintetice, de tipul:

De exemplu, Regiunea București-Ilfov (cea mai competitivă de la noi) are 90% din media competitivității în UE. Adică, se află la 40% din competitivitatea celor mai bine clasate regiuni din UE. Ce mai slabă regiune (Sud – Est) este la 1/3 din media UE. Adică la 20-25% din competitivitatea celor mai bine clasate regiuni.

De unde să găsească producători locali supermarketurile cu asemenea lipsă de competitivitate?

Deci asta e problema de fond în mintea lui, lipsa competitivității , n-avem destui producători locali și pace. Fără vreun considerent cu privire la de ce și cum paștele mă-sii să crească un producător dacă activitatea preferată a supermarketurilor este delistarea tuturor pulifricilor mici locali, abuzând legea în fel și chip , întru schema asta?

În țările cu pricina, adevărul e că producătorii au reușit să crească mai mari, prin asocieri, prin asocieri cu infractori care au pus presiuni pe sistemul politic, sau prin asocieri shady direct în sistemul politic – ideea e că stau mai bine pe politică și organizare și a fost:

1. relativ mai ușor de negociat cu lanțuri de retail locale, care au interese combinate, unii au ei însuși investiții și parteneriate în producție, alții combinații politice – să nu credeți că corupția e doar la noi. Nu. În România sunt un număr mic de lanțuri de retail locale – am mai scris că-s la mine în județ că am avut ”norocul” ( o pulă ) să fim vai de curul nostru să nu merite efortul de a deschide Auchan, Lidl, Kaufland ( s-au deschis pe urmă și fură piață) pe o perioadă suficientă cât să apară lanțuri locale și să prindă. Și nici d-al dracului nu mă faci să intru într-un Auchan până găsesc ce-mi trebuie la ai mei – da, naționalist șovin, glumesc, n-am nimic cu francezii, dar e protecționism personal și AȘA ar trebui să faceți fiecare, anume să cumpărați local, indiferent ce înseamnă asta, dacă vreți ca banii să stea la voi în zonă și dacă operatorii locali sunt OK, ci nu niște gunoieri care merită spoiți de pe fața pământului – cum a fost anterior în România, când au înflorit supermarketurile, că n-au înflorit ăștia de bine ce ne era.
2. Economia Europeană e una intervenționistă grav. Nu o zic că-i bine sau rău – e bine, cred, principial, că altfel ajungem ca americanii – de grași zic – dar o spun că sunt politici și niveluri de subvenționare diferite de la țară la țară, fiecare cu produsele lui, iar o subvenție mai mare la lactate pe Franța, poate face produsele locale necompetitive, dacă-s subvenționate mai puțin sau deloc. Dacă lanțul tău de retail e francez, s-ar putea să aibă, în cazul ăsta ipotetic, că nu știu subvențiile agricole de acolo, un avantaj adăugat în a include în lanțul de aprovizionare produse preponderent subvenționate în Franța. Poate inclusiv autouintermedia achiziția ( refactura, na, dacă vreți un termen să-l înțelegeți) pentru a păstra un adaos comercial mai mare în Franța, sau externaliza în altă țară , dacă România are legi care-l obligă la un adaos mai mic – are, da. Peste subvenții sunt tot felul de legi ca astea și în România și în alte țări pe lanțul de aprovizionare, care ele au fost menite să îndrepte niște injusteți și au creat altele, că așa se întâmplă. Asta nu înseamnă că sunt apostolul lui Milton Friedman sau al școlii austriece de economie, care zic că să lași dom’ne, economia liberă, că se reglează ea – asta e echivalentul lui ”să nu luăm medicamente că mai rău ne fac”. Economia liberă, în principiu, s-ar regla, dacă nu ar apărea în sistem mega paraziți și dăunători cu capacitatea de a invada piața și de a o supune. Când faci păduchi trebuie să dai cu gaz în cap , nu aștepți să te reglezi natural, că ne umplem toți de păduchi. Și dacă ar fi liberă. Dar dacă alții / alte țări intervin, care cu subvenții, care cu tarife, care cu restricții sau legi cu dedicație, și-o mai ia și-n barbă și trebuie reglată.
3. Cele mai multe business-uri operează în țările civilizate pe capital și rulaje finanțate de linii de credit. Problema e că în România accesul la bani e scump – mulțumiri lui Ciolacu & Co pentru trimiterea ratingului de țară cât mai către ”junk” – ne ajută enorm. Așa că producătorii operează cum pot – gen cum pula mea să poată , că supermarketurile, zic eu că-i abuzează, Păun zice că e normal că plătesc ”la termen” pentru că mai întâi trebuie să vândă – e amuzant că vreo două paragrafe mai sus vorbește de riscurile pe care și le asumă supermarketurile – cum ar fi că dacă nu vând nu plătesc, nu?

Lache ăsta flaușat zice așa, fute-m-aș în cartea lui de economie:

Supermaketurile nu plătesc niciodată cu banii jos, e normal. Așteaptă vânzarea și plătesc la termen. Creditul comercial al producătorilor are un cost și trebuie finanțat de către aceștia. O problemă suplimentară.

Concluzia este clară. Dacă nu vedem prea multe produse românești prin supermarketuri (deși vedem tot mai multe în ultimii ani), înseamnă că mulți producători locali nu sunt încă de acest nivel. Nu sunt competitivi.

Chiar așa și fac , nu contest. Cică ar fi normal ca producătorul, să-ți dea produsul lui, tu să-l vinzi sau să nu-l vinzi, și dacă-l vinzi, să-i dai banii după un timp , cât te-ai înțeles cu el , minus taxe de raft, afișare și alte deservicii inventate și facturate pe terțe firme, că nu vrei să crești profitabilitatea companiei de retail peste 4%. Iar costul creditului comercial, nu cred că există în momentul de față, în România, linii de credit cu dobânzi sub 10% – Nuțu vă salută!, aparține, normal producatorului, iar dacă nu vedem produse în supermarket , e problema la producători că nu se ridică la nivelul ăsta de exigențe și sănătate financiară – să facă și ei ceva blaturi cu bancheri, politruci, mafioți și să se descurce – capitalism 101, prieteni.

Într-o societate simplă simplă și cu consumatori hotărâți, lucrurile ăstea se rezolvau repejor, cu benzină, cărămizi și un tip special de flash mobbing, numit și robbing, în limba engleză și sunt, în general, mai eficiente decât boicotul, că oamenii înțeleg mai bine problemele care ard, dacă-s înăuntrul lor decât afară.

Dar ăstea-s chestii primitive pentru sud africani, papuași și mai vezi pe la americani. Noi, trăind într-o societate civilizată, avem la dispoziție doar pârghii civilizate, mă rog, cel puțin inițial, până se mai vede ceva din țesătura ”contractului social” care e oricum violat în toate găurile.

Iar pârghiile civilizate includ și se bazează pe boicot, cancel culture și astea și funcționează, în măsura în care nu ești captiv unui monopol care a cumpărat ȘI STATUL și nu ai nici pârghii politice, mai bine decât pretind economiștii pulii mele. Doar că, conform definiției, au nevoie să fie acțiuni concertate, cu implicare și sincronizare mare. Auchan, de exemplu – n-am nimic personal cu ei – mă uit doar la cifrele lor, au avut o cifră de afaceri de circa 7.25 miliarde de lei în România , în 2023. Estimez că anul trecut a fost și mai mare și îmi imaginez că vând zilnic în valoare de undeva la 20-25 de milioane de lei pe zi.
Dacă timp de 2 săptămâni nu mai merge nimeni la ei – nu e posibil, că nu se raliază toată lumea, dar și dacă pierd jumătate din clienți , ăia care vă simțiți afectați, vor înregistra pierderi de vreo 60 de milioane de euro.

Nu e neapărat cea mai bună idee să cumperi acum toată mâncarea pe două săptămâni și să mai mergi atunci tot la supermarketul pe care îl boicotezi, deși ȘI ASTA ajută că le fute lanțul de aprovizionare.

Dar altfel se pune problema, bănuiesc că un orășean mediu cu soția lui și poate un copil – aici e blog de oameni însurați, nu calculez la individ, că ăia care sunteți single nici nu aveți nevoie, bă, să mergeți la supermarket, nu vă mai prostiți, fiți cool – au un buget lunar de 1500-2000 de lei care merg la supermarket? Posibil mai mult, dar na, am zis știind o țară săracă.

Ia-ți banii ăștia și du-i în altă parte, o lună, nu două săptămâni. Ce dacă e mai scump, ce dacă cere mai mult efort, muie! Dacă 10,000 de familii fac asta, înseamnă o gaură de 20 de milioane de lei. 10,000 de familii înseamnă sub 1% din populația țării. Dacă 5% din populația țării (care cumpără de la supermarketuri) se raliază la asta o lună, estimez o gaură de minim 500 de milioane de euro, posibilă.

Dacă treaba asta ține 2 luni au să zboare directorii regionali, de țară de achiziții de operațiuni, adică toți șpăgarii din structurile de administrație ale companiilor acestora din România, înainte de alte efecte pozitive.

Dacă nu ai poftă să te trambalezi zilnic la magazinul de proximitate – fă un drum săptămânal, poți face și la două săptămâni la piața de gros – există în orice oraș – pentru cumpărăturile de volum și cu perisabilitate mică. Poate fi un pic problematic că stați toți la bloc și n-aveți beci, dar, principial poți merge o dată să cumperi cartofi pe 2 săptămâni, ceapă pe 2-3, și ce mai și în plus – orice căcaturi le rezolvi la supermarket gen detergenți, deodorante, …, le poți cumpăra pe minim o lună în avans că nu-s perisabile și nu mai ai nevoie să treci prin supermarket. Pâine, lapte de cafea și restul de perisabile de la magazinul de la colț dacă nu găsești pe vreunii să faci abonament să-ți aducă.

Exemplul personal. E parțial negativ. Eu în UK cumpăr de la supermarket destul de mult, nu mă deranjează prețul, deși au crescut, dar e amuzant că acuma cumpăr lapte mai ieftin decât din România :/, mă deranjează uneori calitatea și dacă io pot face 5000 de kilometri cu mașina pentru 30 de kile de carne de rață de la țară, nu-mi spune că tu nu poți face câteva drumulețe dacă vrei ceva.
Pentru lapte și – parțial ouă – am găsit pe unii care mi le aduc la ușă. Ce m-a deranjat? Că au dispărut la un moment dat unii cu un lapte pe care îl cumpăram eu, din supermarket . Păi dacă așa, luați la pulă na, că cu mine nu face nimeni figuri din astea a la long.

La fel cum i-ați inființat, pentru confort și prețuri competitive, față de gunoaiele care ajunseseră a se perinda prin piețe, numai țepari și țigani bișnițari, adică tot aia, și magazine de proximitate la mișto, tot așa îi puteți desființa nemaicumpărând de la ei. Rapid. Că nu e vorba doar de asta.

Când nu mai mergi la centrul comercial unde e supermarketul nu mai mergi nici la food court, ai timp să observi un restaurant mai bun într-o locație mai mișto să nu mai bagi în tine căcat în gălăgie și sunet de cărucioare ( nu-mi spuneți că nu e așa că știu), nu mai mergi nici la frizeria din centrul comercial pe care o spoliază oricum proprietarul spațiului cu prețuri exorbitante la chirie, că ”el le aduce trafic, coaeee” – motiv pentru care te tund ăia ca pe front, că ce pula mea să mai rămână și de servicii după chiria aia, mă înțelegi?

Trebuie doar să renunți PUȚIN la confort și ai cheile unei alte lumii – că, nu uita, banii sunt la tine, nu la ei.

Dar cel mai important, dacă populația ia treaba asta cu boicotul în serios, garantat în sub 2 săptămâni se raliază mesajului ceva politicieni de tiktok, un Ciolac, un… nu contează. De abia așteapta ăștia, în 1 lună vorbesc iarăși de dat legi de reglat prețurile, supermarketerii mai plătesc niște Păuni să zică că nu e OK, că nu e bine să intervii în piață și ca să dovedească că se face ”oricum natural” scad ei prețurile, cum au făcut-o și dățile trecute. Dacă faceți un boicot serios, în 30 de zile îi aliniați p-ăștia în poziție de drepți.
Nu, nu vă fie frică că pleacă, n-o s-o facă și să vă lase cu banii în buzunar.
România de acum e prea civilizată, prea cu bun simț și prea profitabilă ca să plece lanțurile de retail. Dacă pleacă unii, de-abia așteaptă alții, e cu doamne ajută , nu cu doamne ferește.
Dar TREBUIE să le arătați la cine sunt banii. Dacă nu, nu.

_{***Vă rog respectuos ( că la subiecte din ăstea îmi pierd ușor cumpătul și vă iau la pulă fără discriminare) să nu încercați să-mi explicați cum funcționează retailul, am lucrat din 2010 până prin 2012 pentru Metro/ Real ( pe partea de soft, dar am învățat procesele ), din 2022 până acum vreo lună pentru un lanț elvețian, din 2020 încă lucrez pentru o companie de distribuție care aprovizionează lanțuri de retail, din Croația , cough-cough, care acum e mare și în România. Așa sunt eu, policalificat și știu mai multe industrii.}