Nemulțumit, că fac pe dracu în patru să ajung la dentist printre ședințe, în România și alerg rabla aia 40 de kilometri, printre oameni și animale pe stradă, printre polițiști cu radare, printre aglomerații să mă chinui să parchez. Să. Am dentist și-n comună, la fel cum și englezii au plaje nisipoase. Dar nu.
Și ajung, bă, 99% din timp la timp. Și stau la coadă, vorba aia, cu programare. 10 minute , 15 , jumătate de oră, cum se nimerește, ca și cum n-aș avea treabă.
Și uneori mă sună dentistul că dacă nu pot cumva să vin la altă oră, că au anulat alții. Ca și cum 40 de km sunt de ici de colea.
Soția are alt dentist, tot în orașul ăsta. Mă gândeam să mă mut la dentistul ei, dar nu. Dentistul ei nu are parcare și la fel întârzie programările.
Un prieten a plecat din cabinetul unui dentist care l-a pus să aștepte. S-a supărat dentistul. N-a înțeles cum vine asta să te superi că ai așteptat jumătate de oră. #România.
Dentistul unuia din copii e în UK. Că trebuie să fie. E de câteva ori mai scump. Nu știu dacă de calitate mai bună, mi se pare așa și așa. Dar programările de regulă sunt luate la timp. 5 maxim 10 minute aștepți.
Există o singură diferență. Acolo, în UK trebuie să faci programări cu 3 luni înainte, dacă trebuie să le muți, le muți peste alte trei luni, sau oricum, pula flexibilitate. În România, dacă e nevoie , ”te bagă peste rând”. Un fel de socialism la privat.
Nu pot să spun dacă să mă bucur sau nu, că mi se pare rău în ambele feluri,
Exista o rezolvare simpla la problema ta:
Da, nu prea funcționează.Că aia e mereu prima mea idee, dar doar nu crezi că medicii încep și ei ziua de lucru la 8 dimineața sau măcar la 9. Dar la 10-10:30, ce-are?
Sau își lasă prima programare pentru urgențe . Și , ghici ce, eu nu prea am urgențe că rezolv chestiile, oarecum la timp,