1 miliard – că de ce sunt nebun cu taxele

Când eram mic visam că dacă o să am un miliard de lei o să fiu bogat, am să-mi iau Lamborghini și nu știu ce. E mai mult de spus aici, dar n-o s-o spun acum.

Se subînțelege că eram și prost și naiv, iar miliardul era de lei vechi, că așa era atunci și tot așa o țin langa și acum, ca ăia care vor turul 2 înapoi, suntem unii care vrem zerourile înapoi la bani.

Eh, aveam un miliard de lei ( vechi, am zis) în contul de firmă, care s-au făcut vreo 300 de milioane ( 30,000 RON pentru ăia care nu mai țin socoteala veche) în câteva minute și a trebuit să mă opresc din plătit taxe și să mai aștept să mai intre, că mai aveam de plată încă vreo 450 de milioane. Nu, nu restanțe, totul la zi deci undeva peste miliard , plătit într-o lună. Na, 115 mii în bani noi. Nu sunt toate lunare, unele sunt trimestriale, dacă aș plăti lunar atât, aș lua câmpii.

Ce primesc de ei? În general, mui, și peste tot ideea că firmele plătesc taxe mici în România.

A se nota că asta e la TVA ne-mărit și cu impozitul pe dividende, deasemenea nemărit.

Iar Bolojan visează că ”toți trebuie să plătim”… ne-ne-ne, că unii o să mai plătim și în altă parte.
Mai și ajunge.