Un vis cu Ziua Judecății

Pentru alții coșmar, dar eu l-am savurat.
În puținul timp în care îmi intindeam oasele și îmi descrețeam creierul în fracțiunea de noapte dintre două munci, de cum mi s-au deconectat sinapsele de la ochi, mi s-au reconectat la banda de memorie care rederula întâlnirea multilaterală a lui Trump cu toate părțile împlicate, în propria interpretare, probabil un delir de la oboseală.

Și îl vedeam pe Trump gesticulând mărunt, în scenele neincluse în streamingul de presă la masă cu toată echipa, cum făcea planul pentru toată lumea și lungea gâtul către ei, adulmecându-le aprobarea, reticența, căutându-i pe sub măștile afișate public.
Dialogul e rescris de mine treaz, ca Biblia, doar nu credeți că-mi aduc aminte toate replicile din vis, doar imaginile și liniile generale le rețin aievea, câteva ore și dacă apuc să scriu ca acuma, bine, dacă nu, pa. Așa:

-După cum v-am promis, că sunt cel mai bun facilitator și pot face un prieten din oricine, v-am adus în poziția de a încheia epoca asta, dar dacă o să meargă sau nu, ține doar de voi, dacă aveți voința și curajul de a face asta, dar mai ales discreția și sângele rece. Povara cea mai mare, evident, este pe umerii lui Zele, dar el e obișnuit și cu discreția și cu riscul. Te simți în stare să faci asta, crezi că în fața lui Putin vei fi la fel de curajos ca în discursurile publice? În fond, a fost ideea ta să vă pun față în față și n-a fost ușor, dar uite că eu mă țin de promisiuni.

-Da, Donald, orice preț aș plăti eu, este mic față de șansa pe care o avem pentru o lume mai bună.

-Poate o să fie o lume mai bună, poate nu, dar o să fie oricum o schimbare majoră în ordinea lucrurilor, dar trebuie să țineți minte că va trebui să dansăm pe muzica rușilor, fără suspiciuni, fără să clipiți. Tu vei merge în bârlogul ursului și nu hibernează. Și noi toți depindem de dacă vei avea o mână de chirurg la momentul potrivit.

-Voi avea!

Îi și vedeam bisturiul.

-Bine, hai, că îl sun pe Putin să îi spun că în mare suntem de acord cu precondițiile pe care le-a setat ca să pornim discuțiile și să decidă unde va ține întâlnirea și vedem dacă s-a sucit.

Trump pleacă, restul rămân la masă reci, Macron se apleacă către Starmer și-l întreabă în șoaptă dacă are încredere în Trump că nu-i trădează. Ochii albaștri înghețați ai Ursulei von der Leyen sunt în contrast cu zâmbetul instabil și cu capul care se clatină a pagubă. Se uită cu regret la Zelensky, care își drege vocea și spune printre dinți:

-Întrebarea este dacă aveți încredere în mine, pentru că dacă noi nu putem fi de aceeași parte a mesei, efortul e în van, indiferent de rezultat.

Trump zâmbește și gesticulează ca și cum Putin ar fi în aceeași cameră cu el.

-Zelensky crede că are puterea să obțină de la tine pacea pentru Ucraina, europenii îl susțin, pretențiile lor sunt în mare aceleași, dar oricum nu contează, eu ți-l pun în față pe Zelensky și vei avea soarta în propriile mâini. Că o rezolvi cu plumb, sau poloniu, din față sau din spate, știi tu mai bine cu astea. Eu sunt pregătit ca după eveniment să propun o tranziție democratică, să opresc eventualele impulsuri de escalare, mai ales de la țările din Europa de Est. O să fie cu alegeri libere, puteți avea ce candidat vreți și o să-l susținem, dar desigur că vrem să știm cine, să fim de acord, doar cât să ne asigurăm că interesele ne sunt reprezentate și contractele agreate cu Ucraina rămân în vigoare și ne veți permite să exploatăm metalele rare – desigur, în cooperare cu Rusia. Și cred că și europenii vor vedea avantajele situației, câtă vreme nu îi presați cu influențe și redesenarea granițelor prea către vest – interesul nostru, al tuturor este să aducem pacea și să cooperăm pentru reconstrucția Ucrainei, evident, sub influența voastră.

Închide telefonul și iese mulțumit din biroul oval, bătându-l pe umăr pe JD Vance, care-l privește puțin încurcat, că trebuie să se readapteze la atmosfera din camera plină de europeni, pe care crede că știe cum să-i citească, dar nu cu siguranță. Se îndreaptă către Zelensky, îl bate și pe aceasta pe umăr, se așează împingând biroul cu palmele deschise.

-S-a rezolvat. Președintele Putin e în acord cu noi, va stabili o întâlnire. De-acum suntem pe mâna ta, Zele, cred că ai treabă și te reținem.

-Perfect, am plecat. Pa-pa-pa-pa!

În urma ușii închise, Putin îi spune Ursulei:

-Auzi, poți să vorbești cu frate-tu?

-…?

-Facem și noi un ban cinstit, cred că o cotă de 2.5 pe Putin e cinstită. Cred că vreau să pariez câteva sute de milioane pe Putin. Poate un miliard, poate mai puțin.

În ochii lui vedeam două bilă rostogolindu-se prin ruletele irișilor.

-Dacă iese nasol și rușii vor lansa nucleare?

– De aia v-am chemat aici, să fiți cu degetele pe butoane, să ne asigurăm că nu se întâmplă. Mă rog, e vorba de Starmer și Macron, restul lucrați și voi cu ei, sunt convins că vă vor oferi ajutor.
Pentru siguranță, o să vorbesc cu un băiat de-ai mei. Am un prieten extraordinar, e dezvoltator imobilar și a construit niște complexe rezidențiale fabuloase – sunt la peste 50 de metri sub Pâmânt, cu piscine individuale, sursă de apă din izvoare adânci, practic poți locui acolo în condiții de confort 10-15 ani fără probleme.

Spunea astea scoțând un dosar cu planuri și poze și prezentându-le partenerilor lui.

-Sunt scumpe, dar merită toți banii din lume. Voi cum credeți că se termină?

– Greu de spus, dar noi cum ne organizăm pentru a avea o reacție coordonată în Ziua Judecății?

-Simplu, organizez eu o întâlnire paralelă, o să spunem că e pe tema tarifelor și ne vedem aici la Casa Albă. Am să mai invit niște prieteni, poate pe Bibi, poate pe Xi Jing Ping, dacă nu miroase ceva, să vedem.

Ușile se închid din nou, Starmer urcă în limuzină, apoi în avion, apoi apelează:

-Auzi Bibicule? E groasă.

-Știu. Că m-a sunat Putin. Mi-a cerut să-i trimit pe cineva competent sa ajute.

-Crezi că e o idee bună să-l ajuți să-l rezolve pe Zelensky?
-Nu știu, dar nu pentru asta vrea ajutor.

-Dar?

-Trump, înainte să ne bage într-un război nuclear pe toți.
-Păi și nu crezi că ASTA are șanse să ne bage într-un război nuclear?

-Nu și dacă vinovatul e civil și localnic, nu.

-Și îl ajuți?

-Nu. Am nevoie de sprijinul lui să fac curat în zonă.

-Bun, măcar mai există părți loiale. Baftă, vorbim. Sună-mă dacă ai nevoie de ceva.

Închide și sună acasă la ai lui.

-E groasă, băieți. Trebuie să vorbim cu iranienii ăia din Washington, vedeți că nu vin direct acasă, am un drum până la Beijing.

Se dă jos la ceas de seară și urcă într-o mașină care-l conduce la omul potrivit.

-Ce faceți dacă Putin moare?

-Nimic special, e un om în vârstă, altcineva o să-i ia locul și vom discuta cu acela.

-Dar dacă moare Trump?

-În cazul ăla cred că vom face demersuri să luăm Taiwanul mai repede.

-Cât de mult vreți Taiwanul ăla?

-Destul de mult cât să-ți rezolv problemele, dacă nu vă opuneți. Dar trebuie să vorbești și cu Franța.

-E ok, la un caz de orice, Macron e în stand by, Franța se predă, se știe.

Cred că mai era, dar m-am trezit că aveam treabă. Cât să și visezi într-o oră și jumătate de somn.

Dacă vreunul din ăștia pățește ceva e doar o coincidență, nu-s Nostradamus, eu doar visez și cu ochii închiși la fel cum visez cu ei deschiși.