Așteptăm în Gatwick îmbarcarea către Kingston , după ce ni se scăpaseră permisele de îmbarcare la poartă. Și m-am dus, ca orice romulan, aproape de burduf, că na, să fim printre primii, că de aia e soția membru “bronze” la British, să beneficiem, zic.
Amatori.
Vine o tanti de la aeroport care împingea o persoană în cărucior cu rotile și zice să se ridice toți care stăteau pe scaune – noi eram pe picioarele noastre – și să ne dăm toți mai încolo că are 57 de persoane cu dizabilități.
Am crezut că n-am auzit bine, dar pasagerii, majoritatea jamaicani după vorbă, după porc, ăsta port voiam să zic, nu se simțeau și a repetat. Soția tot nu a înțeles, adică nu credea. Și au început să vină cărucioarele. Bă, tata.
Zic, plm, o fi ceva paralimpiadă în Jamaica, aia e.
Nu. Erau moși și grași majoritatea. Erau și câțiva cu dizabilități vizibile. Dar asta nu e tot. Au urcat primii in avion , că așa se face, dar la aterizare trebuie să rămână ultimii în avion, să fie debarcați tot cu cărucioare, după ce coboară ceilalți pasageri.
Doar dacă nu cumva se ridică și coboară pe picioarele lor, atunci pot ieși când le este rândul. Miracol, coaie! În Kingston am așteptat să meargă soția la baie și s-au întors 3-4 doamne care veniseră să-i ia pe ăștia din avion și împingeau fiecare câte două cărucioare goale. Fapt care mă face să cred că se așteptau să se vindece așa de mulți, că altfel o persoană nu poate împinge doi oameni în scaun cu rotile, decât pe scări în jos.
Nu, nu sunt eu lipsit de considerațiune și respect, sunt ăștia speculanți.
Și mi-am dat seama la plecarea din Kingston. La absolut toate porțile spre US sau Canada erau în bloc starturi zeci de din ăștia. Zeci.
Unii, care probabil așteptau de ceva vreme, se ridicau din scaune să se mai întindă, că le amorțiseră cururile acolo.
Băh, taică!
De aia nu putem avea lucruri mișto pe lumea asta…
Eu așa ceva nu am văzut pe unde am zburat până acum și am zburat ceva.
Tigani, tigani everywhere
Am văzut asta și la evrei. Am avut copilul cu piciorul în ghips și mi-au zis cei care se ocupă de chestia asta că am mare bulan că am luat un cărucior înainte să plece cursa spre telaviv că de obicei n-au cărucioare de câți cer serviciul ăsta. În plus omul a insistat să îl ducă el deși ei aveam nevoie doar de cărucior pentru că i se scrise de bășinile evreilor iar cu el am trecut “Like a boss” prin securitate de așteptau după noi inclusiv echipajele de zbor. Așa că îi înțeleg oarecum pe ăștia că trag pe… Read more »