Din teoria loto: Nu, dar  mi-au crescut șansele

Cândva o să scriu un articol mai lung despre asta, dar nu acum. Prin 2002 /2003 am dezvoltat un început de teorie derivată din teoria numerelor mari, bazată pe spații de configurare, care trebuia să prevadă numerele care vor fi extrase la loto. Stiu că sună tâmpit, pentru că este tâmpit, iar povestea este și mai tâmpită , dar, în apărarea mea , de-a lungul vremii au fost mulți oameni preocupați de asta, așa că unul în prus nu strică. La ceva timpul după asta , 10 ani, un nene profesor  brazilian, Renato Gianella  , a publicat o teorie similară dar simplificată, care tot nu cred că merge , dar măcar a lui era testabilă și mai clar definită.  Pentru a o testa pe a mea, la puterea de calcul de atunci aveam nevoie de un timp de calcul estimativ egal cu 10^31 secunde. Și nu a crescut suficient de mult puterea de procesare ca să sper la un rezultat.   Măsurăam o fereastră de extrageri de vreo 10 ani pe atunci ( 520 de extrageri – nu mai țin minte exact ) , care înseamnă un tablou de 3120 de numere care aveau secvențialitate cât și alte relații între ele, la generarea aleatoare de numere , în idea  de a repeta in extragerea aleatoare secvența generată deja  și ceea ce voiam să dovedesc era că datorită corelațiilor numerice dintre configurații, dacă reușesc să găsesc un mecanism care replică o secvență suficient de mare este foarte probabil ca următoarea extragere să se potrivească.

Nu știu în ce măsură ideea mea de atunci ține apă că nu am reușit să ajung măcar aproape cu calculele așa că am încercat inferențe pe spații de variație derivate,  care , principial e o greșeală, dar aveam ceva succes – izolam cele 6 numere în 20 cele mai probabile, cu o relevanță statistică de 2 sigma, care e insuficient că argument științific, dar este un indicator de distribuție anormală,cât să spui că “e ceva acolo, dar nu știu ce “.

În fine, când o să am timp și poftă am să reiau..

***

Discutam cu cineva într-o ședință care îmi spunea că tot timpul joacă două bilete la loto, nu unul.

Eu , care nu joc niciunul de mai bine de 20 de ani, dar am făcut același lucru din motive vag diferite, doar ca să constat , că matematic nimeritul celor 6 numere împărțite în mod egal pe ambele bilete, chit că e un eveniment cu probabilitate foarte mică, la fel ca orice altă configurație nu înseamnă altceva decât că n-am câștigat nimic – am întrebat care sunt motivele. Eu aveam , pe vremea mea, motive obiective, mă rog așa credeam eu.

Anume, estimam un set de numere probabile și nu prea îl puteam reduce sub 12 numere, pe baza a logicii pe care voiam s-o testez atunci. Realitatea era că nici cele 12 numere nu le puteam calcula corect sau complet ( atât de complet câte date aveam ) din lipsă de resurse de calcul , era bun un calculator cuantic.  Așa că jucam două bilete, lucru care nu însemna decât că eram și sărac și zgârcit.

L-am întrebat, evident, de ce 2 și nu 1 . Și mi-a răspuns simplu că e pentru șanse duble. Și l-am întrebat dacă a câștigat. Încă nu.

I-am spus că și eu îmi fac patul in fiecare dimineață ( mințeam, dar discutam filozofic ) pentru că există un studiu efectuat pe milionari, care a găsit o corelație in asta și  de unde rezultă că dacă îți faci patul în fiecare dimineață îți cresc șansele cu peste 200% să ajungi milionar. Fie vorba între noi, nu mai înseamnă mare lucru asta, în zilele noastre – sunt trei milioane în UK, în mare datorită prețului caselor.

Și m-a intrebat dacă sunt milionar.

Încă nu, dar am șanse de două ori mai mari acum. În țara lui mai puțin de 1% din populație erau milionari.

2% e dublu față de 1% ( distribuția naturală) , dar dacă te bazezi doar pe asta doar un trăznet cu bulan te poate ajuta.