O criză un pic diferită – travel safe?

Un prieten a pierdut două proiecte luna trecută – acum două luni, când a început Iranul. Ăștia ca mine lucrăm așa din motive obiective, tocmai că pe contracte nu știi când vii, nu știi când pleci, mai bine să prisosească decât să lipsească.

Dar uite că nu se știe niciodată.

La unul din ele a fost o situație naturală, de care se mai întâmplă și n-o să detaliez,la altul a fost un pic mai interesant .

Omul meu lucra pentru o companie în Cipru. Mai mult remote, dar mai mergea și pe la ei. Nu-i făcea plăcere, cui îi face, dar mai mergi, na.

Astă vară era frumos în cipru, copiii cu mama lor la plajă, capulafamilie la muncă , cum se cade.

Dar primăvara asta, nu chiar.
I-au anulat călătoria când s-a anunțat primul burlan de prin Iran parat de UK acolo.

Dar pe urmă i-au cerut să vină, că gata, a trecut. Probabil că dacă te uiți în gura lui Trump.

Cum omul meu știe că nu a trecut nimic le-a dat reject ălora că nu-și pune viața linie pentru banii lor, trăiește destul de bine în România.
Ăia că nimic, omul meu că nimic – atunci reziliere, reducere de costuri etc. Nu e bai, se descurcă ei. La fel și omul meu. Dar mi se pare amuzantă discrepanța de percepție.
Că de ce zic eu asta, că nu e numai omul meu ușuit să meargă dracului la muncă, ce ifose cu războaie are.

Sunt mulți!
Și pe de o parte, opinia publică îi critică la modul ”BĂ, JEGOȘILOR, VOI NU VEDEȚI CĂ E RĂZBOI ACOLO? UNDE PULA MEA VĂ DUCEȚI , PE URMĂ URLAȚI CĂ SĂ VĂ SALVEZE DREACU.

Pe de alta, unii au rate, unii trebuie să pună ceva pe masă, unii locuiesc acolo, au familii. Dar mă preocupă mai mult ceilalți împinși la muncă.

Pentru că momentan e ușor de privit de pe margine cu burta plină și zis : Păi nu v-am zis io, mă, să nu mai faceți rate la bănci?!! Că uite acuma.

Dar nu știi unde ne duce ața și cât se generalizează situația și percepția.
Pentru că momentan o parte din noi avem de ales.
Momentan.
Și ne punem în pericol mergând în vacanțe. Sic!