20 de lire e mult!

Mă mai uit la clipurile unui tip care încearcă să-i justifice soției că a cumpărat o imprimantă 3D și io n-am nicio șansă.
Niciuna.
Mai printez eu una alta și sunt mândru de jucării și degeaba.

Avem ghiveciul ăsta. Nu e bun, e prea înalt. Soția vrea un ghiveci la fel de larg precum acesta – lucru care nu se poate, pentru că bambulaba mea scumpă nu poate printa diametre de 38 cm. Mărimea contează!

În teorie poate printa maxim 32cm diametrul bazei cu condiția să printez juma juma, cu două capete, că nu ajung ambele capete din margine în margine și nu vreau să ajung acolo.
În practică cred că pot printa undeva la 31 cm , dar deja de la 30 în sus începe și dă erori și chiar n-am poftă… Deci 30.02 cm maxim maximorum.
Cică ar fi OK.
Mă apuc și zic să iasă bine, să n-avem discuții, fac marginile mai groase din 4 straturi ”4 Wall Loops” în loc de două și ajung la aproape o rolă de PLA Wood. Îmi calculează Slicerul ăstora, Bambu Suite, exact că e vorba de 20 de lire și câțiva cenți. Nu știu dacă a pus și curentul, probabil nu. Vreo 5-6Kwh pe zi. Noroc că face și căldură în birou de banii ăștia, că acuma e un pic nevoie. Dar încă 2 lire…

Și cum încep eu jobul de printare, vine să se uite , mai târziu un pic și mă întreabă printez ce a comandat.
Da.

Și cât costă….

Meaam… Vreo 20 de lire.

Pfoaaa, scump! Păi mă duc eu și cumpăr mai ieftin!
De unde, că pe amazon costă cam la fel.