Din Rastatt #26

Urmare dintrun articol pe care încă nu l-am scris.
După încă niște timp, am mai dat o tură pe la văru cu rableta.
Și printre altele am făcut o tură pe la oraș
Care se numește Rastatt și ce să spun – zona aia Baden-Württemberg, dacă m-aș mai muta acuma în Germania, că am niște rețineri cam pe acolo cred că.

Că e aproape de Franța și se vede , în articolul pe care nu l-am scris am menționat mai multe.

Am fost de ne-am plimbat puțin pe la palat, pe la ăstea. Prin centru – e un oraș mic așa, mai puțină populime decât în Râmnicu Vâlcea, ca să zic așa, deși e greu de spus, că am impresia că un procent semnificativ de populație din Rm Vâlcea locuiește în cea mai mare parte a timpului prin zona asta, dar zic și io așa, la nivel de recensământ.

Și ca orice romulani, la palat ne-am găsit de o afacere, să facem și noi un ban grămadă. N-o pun pe youtube sau în alte părți, că unii nu știu de glumă.

Nu știu dacă mi-ar plăcea să locuiesc acolo. E frumos, e alt ritm, Ceva mă enervează la UK și nu-mi dau seama ce, pare că toți suntem aici doar să muncim, ceea ce e foarte ciudat, eu nici măcar muncind în sau pentru UK, dar e o senzație din aia despre lumea din jur…

În orașul ăsta am avut impresia unei lumi de duminică, dar era sâmbătă. Alt ritm, sentiment mergând pe stradă.

Nu m-aș muta aici  nu mă omor după bucătăria germană, dar Germania asta de la granița cu Franța are miros de Baguette 🥖. E altceva .

Înghețata arată mai bine decât în poză.

Și … am mers cu autobuzul dintr-un oraș în altul. Preturile la autobuze în Germania găsesc că sunt oarecum o glumă de ieftine.  Bine, dacă era după mine eu tot cu dieselosul rulam, dar era o problemă de număr de locuri pe scaune.  La autobuz nu.  6 bilete pe toată ziua vreo 21 de euro, copiii sub 15 ani – nicht zahlender! Repet, era un autobuz între două orașe. Mici, dar na.

Nu a avut cine să îmi facă și mie poză când mă țin de proverbiala bară de autobuz, așa că le-am făcut eu altora.

Curat, civilizat. O insulă 🏝️.