Să lăsăm arta să moară

Meh, mă amuză scandalurile care bat șei și încearcă să resusciteze diferite teme, subiecte, altfel moarte și îngropate.

Luna trecută a fost a lui Timotei Cealamete – ăla care a zis că nu dă doi bani pe balet și operă în ceva talk-show american – ignorant ca un american, nu mă interesează decât bucata mea, lucru cu care sunt de acord, din toate punctele de vedere, indiferent de strofocările de a se etala cât de jigniți sunt balerinii și cei care cântă la Operă. Apropo de care, mie îmi place opera și unele baleturi*, dar nu contează, eu sunt nimeni, nimeni care n-am plătit cred că niciodată bilet la vreo piesă de operă sau de balet*.

Dacă o ramură a artei nu se poate susține nu înseamnă că nu e de valoare. Că nu e , sau nu MAI e interesantă pentru lumea de acum. N-ai public, nu prea merită investit timp. Pentru că arta e pentru oameni, iar dacă oamenii nu o pricep, că nu mai sunt educați s-o priceapă ( trebuie lucrat la educație, poate?), sau că au apărut ramuri mai interesante care le înlocuiesc pe acestea nu ”trebuie să facem eforturi” să menținem ramurile ăstea în viață. Cel puțin nu în America, că în Europa primesc finanțare de la stat.
Asta e, nimănui nu-i pasă de ăstea și singurul balet  care are cerere perpetuă e *baletul cu supt de pulă TM Republica Moldova, iar ăla nu are nevoie de promovare – fan striptease de mic.

Atât Opera cât și Baletul cer efort , virtuozitate și, din punct de vedere al performanței, sigur că recunosc meritele oricui performază oricare din artele ăstea la nivel mare. Dar e ca și cum ai fi campion la Judo.
E important, te ajută ca om să dezvolți o astfel de latură, dar o să cam vii cu bani din buzunar pentru asta, că nu-s mulți care plătesc să vadă cât ești tu de bun.